Închiderea librăriilor este unul dintre fenomenele care mă întristează cel mai tare, efect colateral al diversificării canalelor de distribuire și comercializare a textelor scrise și a informației în general în era Internetului. Am scris și am discutat deja de câteva ori în articole ale rubricii CHANGE.WORLD despre aceste aspecte, iar cei care au citit articolele precedente și mă cunosc destul de bine știu că am fost, sunt și probabil că așa voi rămâne: un împătimit al cărților tipărite. În călătoriile mele în diferite locuri din lume, vizitele în librării sunt etape obligatorii. Așa s-a întâmplat și în recenta mea vizită în America de Nord. Nu mică mi-a fost dezamăgirea să descopăr că una dintre ‘stațiile’ mele preferate din jurul New York-ului, librăria ‘Barnes and Noble’ de pe Rouțe 17 din Paramus, New Jersey, se închisese. Citisem că rețeaua americană, probabil cea mai mare distribuitoare de carte din Statele Unite la ora actuală, trece printr-o fază de reorganizare cu o nouă conducere. Printre alte măsuri, se află și ‘consolidarea’, adică reducerea numărului de magazine dintre cele pe care americanii le numesc ‘bricks and mortar’ (‘cărămizi și mortar’).
(sursa imaginii – autorul)
Din fericire, în acest caz s-a dovedit că este vorba despre o alarmă falsă. Filiala din Paramus nu se închisese definitiv. Clădirea în care de mulți ani funcționa librăria era un spațiu închiriat, căruia nu i se mai reînnoise contractul. În locul său, fusese închiriată o clădire nouă, aflată la câțiva kilometri (distanță infimă pentru America) pe aceeași șosea, și mutarea era în curs. Până atunci, clienții erau invitați să viziteze filiala aflată la circa opt kilometri distanta. Am găsit acolo aceeași atmosfera distinsă și destinsă pe care o apreciam întotdeauna la rețeaua aceasta de librarii, cu spatii generoase și cu secții excelent organizate, cu o clientelă tânără (foarte mulți elevi și studenți pregătindu-și examenele). Experiența achiziției de cărți tipărite, mai ales în spații de acest fel, este o plăcere, chiar dacă orientarea este ușor comercială și de câteva ori s-a întâmplat să și lipsească un titlu sau altul dintre cele pe care le căutam (dar orice carte se poate comanda și va veni în cel mult 2-3 zile). Cum mă așteptau încă vreo câteva drumuri cu avionul, am cumpărat, printre altele, și o antologie de povestiri sci-fi, legate de o temă pe care am discutat-o recent în rubrica noastră – Multiversurile.
(sursa imaginii: https://www.amazon.com/Multiverses-anthology-alternate-Preston-Grassmann/dp/1803362324)
Pentru cei care au pierdut, poate, explicațiile din articolele precedente, reiau succint definiția multiversurilor. Este vorba despre ipoteza existenței mai multor (poate a unui număr infinit de) universuri paralele celui observabil în care se desfășoară existența noastră. Ar putea exista o infinitate de universuri, fiecare cu propriile sale legi ale fizicii, cu propriile stele și galaxii (dacă stelele și galaxiile pot exista în acele universuri) și poate chiar și cu propriile lor civilizații inteligente. Totalitatea acestor universuri paralele constituie Multiversul. Împreună, se presupune că aceste universuri cuprind tot ceea ce există: întregul spațiu, timp, materie, energie, informații și legile fizice și constantele pe care le descriu. Departe de a fi o noutate, această teorie este cunoscută încă de la filozofii Greciei Antice. Ea a revenit în actualitate odată cu revoluția adusă în fizica secolului XX de mecanica cuantică, posibilitatea existenței mai multor universuri simultane fiind o consecință a acceptării legilor acestei discipline. Ficțiunea de anticipație s-a dezvoltat în paralel cu consolidarea teoriilor științifice, și tematica ‘multiversurilor’ este una dintre cele mai în vogă în literatura sci-fi contemporană.
‘Multiverses. An Anthology of Alternate Realities’ a fost publicată în martie 2023 de Titan Books, o divizie a lui Titan Publishing Group, înființat în 1981. Divizia de cărți are două domenii principale de publicare: film și televiziune și cărți de referință pentru cinema; și romane grafice, benzi desenate și titluri de artă. Antologiile sunt o specialitate a editurii. În afara de cartea de față, mai sunt anunțate antologii dedicate literaturii care se ocupă de ruinele civilizațiilor distruse și dispărute, de frontierele interstelare și de diferitele scenarii ale apocalipselor posibile. Editorul antologiei ‘Multiverses’ este Preston Grassman – editor, scriitor și traducător. Majoritatea povestirilor din volum au fost scrise special pentru această antologie, dar câteva dintre ele sunt preluări. Concepția sa, dezvăluită într-un interviu acordat portalului paulsemel.com, este că antologia acumulează o varietate de genuri, dezvoltate în jurul temei principale: fantome din lumi paralele, realități alternative ale viitorului, povești de groază plasate pe alte planete și multe altele. Cu cât mai variat, cu atât mai bine. „Multiversul” nu ar trebui să fie niciodată constrâns.
(sursa imaginii: https://www.istockphoto.com/photo/parallel-universe-science-theory-gm1197898045-342171851)
Cine sunt autorii incluși în antologie? Este vorba despre 18 scriitori contemporani, majoritatea nume consacrate și bine cunoscute în spațiul sci-fi și fantasy, câțiva dintre ei și dincolo de frontierele genurilor. Alix E. Harrow este laureată a premiului Hugo, Charlie Jane Anders a câștigat premii Nebula, Sturgeon și Lambda Literary, iar Lavie Tidhar și Ian McDonald au în palmares câteva dintre premiile britanice importante în genul fantasy. Toți scriu în limba engleză, cu o singura excepție – Rumi Kaneko, un pseudonim folosit de un cunoscut regizor și scenarist de filme și televiziune japonez. Doar doi dintre autori au la bază o formație științifică formală și solidă: galezul Alastair Raynolds – fost astrofizician – și afro-australiana Eugen Bacon, expertă în informatică. Japoneza Yumi Ogawa scrie în engleză, dar nu vorbește limba, și doar recent a fost tradusă pentru prima dată în japoneza sa materna. Aproape toți au un profil artistic multidisciplinar și sunt activi în lumea literară și artistică de avangardă, combinând scriitura clasică și formele de exprimare multimedia.
Cele 17 proze scurte din antologie împreună cu două tulburătoare poeme despre timp ale lui Clive Barker sunt împărțite în trei secțiuni. În prima, numită ‘Lumi paralele’ sunt descrise arhitecturile posibile ale Multiversului și legătura dintre universurile posibile. În a doua secțiune – ‘Istorii alternative’ – este explorată tema variantelor alternative ale istoriei ca forme posibile ale universurilor paralele. Este spațiul literar în care genul ‘multiversurilor’ se întâlnește cu ficțiunea politică și cu fantezia istorică. Gruparea finală are titlul ‘Realități fracturate’ și în cadrul acesteia găsim câteva proze în care fantezia autorilor se dezlănțuie pentru a imagina și descrie lumi în care legile fizicii și relațiile sociale par a aparține, din perspectivă terestră, fantasticului și imposibilului.
(sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Dragon_ascending_Mount_Fuji,_Katsushika_Hokusai.jpg)
Dacă ar fi să definim o trăsătură comună a universurilor descrise în antologie, aceasta este fără îndoială diversitatea, iar dacă ar fi să căutam frontierele, ele sunt limitate doar de imaginația autorilor. Paradoxal, aceasta coincide cu viziunea oamenilor de știință, care atrag atenția că în universurile paralele s-ar putea să găsim lumi teribil de apropiate alei noastre – până la identificare –, dar și legi extrem de diferite, de la structura atomică a materiei până la existența și formele stelelor și ale constelațiilor. Uneori, universurile paralele colaborează între ele. Infractorii își extind activitatea și traficul de droguri se diversifică cu importuri din lumi diferite, în timp ce Interpolurile trans-universale intră și ele în acțiune. În una dintre cele mai bine scrise povestiri, ‘Nine Hundred Grandmothers’ a lui Paul di Filippo, universurile se multiplică la infinit, cu minore deosebiri între ele, suficiente însă pentru a aduce împreună bunicile din 900 de lumi paralele ale eroului povestirii, în încercarea de a-i corecta căile greșite și a-i salva destinul. Câteodată, lumile se află la distanță unele față de celelalte, legate de poduri și tuneluri, alteori sunt vecine și sunt suficiente pentru legătură uși secrete și misterioase, iar în alte povestiri ele se ciocnesc sau se suprapun. În nuvela lui Alix E. Harrow, universurile sunt biblioteci în care eroul adolescent își poate alege lecturile preferate, fiecare dintre ele schimbându-i cursul vieții. Frumoasa metaforă nu poate să nu ni-l amintească pe Borges, dar nonșalanta și umorul se aproprie mai mult de Douglas Adams. În schița ‘There is A Hole, There is A Star’ a lui Jeffrey Thomas, locul de întâlnire este… o spălătorie, fiecare dintre mașinile de spălat reprezentând o poartă, capătul unui tunel spre un alt univers. ‘The Cartography of Sudden Death’ propune o călătorie în timp, cu salturi cauzate de evenimente violente, care îi aruncă pe eroi dintr-o civilizație în alta, la diferențe temporale aparent aleatorii. În fine, japonezul Rumi Kaneko își desfășoară universurile sale ca variante alternative ale istoriei Japoniei. Celebrele gravuri ale muntelui Fuji, create de artistul Hokusai, sunt purtătoare ale unui mesaj despre derivata istorică în care au fost create.
Formatele literare folosite sau create de autori sunt și ele cât se poate de diverse. ‘The Rainmaker’ a lui Lavie Tidhar este scrisă în stilul romanelor de spionaj ale lui John Le Carré. ‘#Selfcare’ al lui Analee Newitz propune o formulă apropiată de fantastic, cu zâne și alte creaturi de basm care evoluează în spațiul unui… salon de cosmetică, sub privirile angoasate ale unui Edgar Allan Poe. Yukimi Ogawa scrie schița unei fantezii spațiale, în care poveștile cu roboți se combină cu acțiunea în stil ‘manga’ sau ‘anime’. ‘The Set’ a lui Eugen Bacon are ca personaj principal un animator de show-uri de televiziune, transportat dintr-un univers în alt univers, în fiecare dintre ele el trebuind să joace un alt rol într-un alt gen de emisiune – de la știri până la ‘reality shows’ violente. Fiecare episod este descris într-un scenariu de emisiune.
(sursa imaginii: https://www.artlimited.net/33677/art/image-fractured-reality/en/696940)
Călătoria este fascinantă prin diversitate și inventivitate. Povestirile au maximum 20 de pagini, și cititorul este în permanență solicitat să-și schimbe perspectiva sau să se imerseze într-o lume nouă. Aspectele tehnologice lipsesc aproape cu desăvârșire. Doar într-una dintre povestiri este menționată fizica cuantică, cea care ar putea justifica științific existența lumilor paralele, dar și acolo este vorba doar despre o amintire îndepărtată, din zorii civilizațiilor. Cititorii care reușesc să intre în acest joc și care acceptă că lumea în care se află ei (și noi) este doar una dintre lumile posibile, infinite în diversitatea de forme și legi, va avea parte de o lectură plina de satisfacții. Sper ca una dintre editurile romanești să fie vrăjită, cum am fost și eu, de această carte, să o traducă și să o publice pentru delectarea cititorilor români.