CHANGE.WORLD: Naționalismul Inteligenței Artificiale

Una dintre temele principale de discuții legate de Inteligența Artificială (AI) la acest început de an este ‘AI nationalism’ – naționalismul Inteligenței Artificiale. Revista ‘The Economist’ dedică subiectului un articol detaliat, în primul său număr din 2024, și o cercetare atentă relevă că termenul și problematica sunt deja dezbătute de comunitatea științifică și academică de câțiva ani încoace. Mi se pare un moment potrivit să explicăm și să discutăm această temă și în cadrul rubricii noastre.

(sursa imaginii: https://360info.org/special-report-techno-nationalism/)

Expresia ‘naționalismul Inteligenței Artificiale’ combină două noțiuni – ‘naționalism’ și ‘AI’ – ale căror definiții variază după sursă și ale căror frontiere sunt uneori extinse, alteori limitate și în unele cazuri chiar abuzate, în funcție de context. ‘Naționalismul’ se învecinează cu concepte precum ‘patriotismul’ sau ‘naționalul’ (ca în ‘specific național’), iar faptul că însuși conceptul de ‘națiune’ este definit în mod diferit în sistemele juridice și în culturile diverse (franceză, europeană, americană) complică și mai mult tabloul. Inteligența Artificială, așa cum am discutat deja în articole precedente ale rubricii CHANGE.WORLD, este și el un termen folosit des în mod scandalos de liber, fie din ignoranță, fie în scopuri comerciale. Dicționarele nu au asimilat încă termenul, dar oricum, când o vor face, ne vom confrunta, probabil, cu aceleași probleme ca și în definirea componentelor. La ce mă voi referi eu, deci? Voi începe prin a pune întrebarea dacă are sens să discutăm despre un specific național în AI. Voi enumera câteva dintre programele naționale de dezvoltare a domeniului și voi da exemple de aplicații produse de țări care se află departe de epicentrul tradițional al revoluțiilor digitale din Statele Unite și mai ales Silicon Valley. Voi discuta despre necesitatea unor norme și standarde internaționale și despre concurența dintre națiuni în domeniul AI, concurență care ia din ce în ce mai mult forma unei curse a înarmărilor, sau poate chiar a devenit o parte componentă din noile curse ale înarmărilor.

(sursa imaginii: https://searchengineland.com/seo-for-multi-language-websites-how-to-speak-your-customers-language-295092)

Încercând să răspundem întrebării legate de specificul național, să pornim de la faptul că orice cultură sau bază de informații naționale depind de limbă. Desigur, în multe cazuri limba este mai complexa și are un număr de dialecte, sau este veche istoric și poate avea variante antice și moderne. În alte cazuri, mai puține, culturile naționale se definesc ca bilingve sau multilingve. Capacitățile și domeniile aplicative ale Inteligenței Artificiale depind de baza de date pe care o au la dispoziție mașinile de învățare. Dacă o astfel de mașină autonomă este antrenată, capătă expertiza și și-o extinde în limba arabă sau limba chineză de exemplu, este foarte probabil ca ea să capete o înțelegere mai adâncă și să-și poate exprima creativitatea în generarea de texte în aceste limbi. Cu alte cuvinte, este mai bine adaptată în culturile naționale arabă sau chineză decât ar face-o aplicații AI ‘universale’ (de obicei dezvoltate în jurul limbii engleze), dotate cu programe de traducere. Nu suntem în fapt departe de situația cu experții născuți și educați într-o anumită limbă sau cultură în raport cu cei care vin din străinătate, învață limba și aprofundează cultura prin studiu. Există aici însă un alt pericol. Cum se vor confrunta aplicațiile AI ‘locale’ cu bibliotecile de date ‘universale’? Barierele de limbă nu riscă să devina bariere culturale sau de cunoaștere? O aplicație chineză care are la dispoziție doar Intranetul chinez, și nu și acele regiuni ale Internetului care nu sunt accesibile din spatele Marelui Firewall Chinez va avea același handicap pe care îl are un cetățean chinez care nu are acces liber la informație. Dacă sistemele AI vor ajunge în situația să ia decizii autonome, unele în domenii cruciale, aceste limitări reprezintă în fapt pericole, similare cu ascensiunea la putere și în poziții de decizie a unor politicieni lipsiți de educație și expunere globală.

(sursa imaginii: linkedin.com/pulse/impact-ai-third-world-countries-murtaza-faisal-pal)

Progresele înregistrate în domeniul AI de țări diferite în cadrul programelor naționale finanțate direct sau prin intermediul unor firme susținute sau sponsorizate de guvernele respective sunt spectaculoase. Planurile sunt și mai grandioase. Pe 28 noiembrie 2023, Abu Dhabi a lansat o nouă companie de Inteligență Artificială susținută de stat, AI71, care își va comercializa modelul lingvistic mare (LLM) numit Falcon. Promotorii lui Falcon au ambiția ca acesta să devină un concurent global pentru ChatGPT al lui OpenAI și al altor aplicații de AI conversațional, folosind expertiza nativă în limba arabă. Pe 11 decembrie 2023, Mistral, un startup francez de AI, cu o vechime de șapte luni, a anunțat o rundă de finanțare de succes în valoare de 400 de milioane de dolari, despre care experții considera că ridică valoarea firmei la peste 2 miliarde de dolari. Președintele Emmanuel Macron a lăudat planurile firmei ca pe un exemplu al ‘geniului francez’. Patru zile mai târziu, Krutrim, un start-up indian, a anunțat primul model lingvistic mare (LLM) multilingv din India, la doar o săptămână după ce Sarvam, un competitor cu o vechime de cinci luni, a strâns 41 de milioane de dolari pentru a construi modele similare native în limbile indiene. Fondatorul lui Kutrim afirma că aplicațiile ‘universale’ precum ChatGPT nu pot capta ‘cultura, limba și etosul’ indian.

Daca este… inteligent folosită, Inteligența Artificială poate aduce beneficii reale în lumea a treia. De fapt, unul dintre riscurile principale legate de domeniul AI este mai puțin aplicabil în aceste țări. Spre deosebire de robotizare, care reprezintă o concurență mai ales pentru munca fizică, AI pune în pericol în special activitățile intelectuale. Proporția joburilor tip ‘guler alb’ este mai mică însă în țările mai puțin dezvoltate, și astfel, introducerea aplicațiilor AI s-ar putea să fie mai ușoară și să înregistreze mai puține împotriviri în aceste zone ale globului decât în cele mai avansate. Fondul Monetar Internațional (FMI) apreciază că o cincime până la un sfert dintre lucrătorii de acolo sunt cei mai expuși înlocuirii, în comparație cu o treime, în țările bogate. India combină modele lingvistice mari cu software de recunoaștere a vorbirii, pentru a le permite fermierilor analfabeți să întrebe un robot cum să solicite împrumuturi guvernamentale. Elevii din Kenya vor pune în curând întrebări unui chatbot despre temele lor, iar chatbot-ul își va modifica și îmbunătăți lecțiile ca răspuns. Cercetătorii din Brazilia testează o aplicație AI medicală, care îi ajută pe sanitarii de prim-ajutor cu nivel mai redus de pregătire să trateze pacienții. Datele medicale colectate la nivel mondial și introduse în aplicație ar putea ajuta la îmbunătățirea diagnosticului.

(sursa imaginii: https://thenextweb.com/news/expert-predicts-ai-nationalism-will-change-geopolitical-landscape)

Ce aplicații vor folosi aceste țări? AI se află deja în centrul concurenței tehnologice din ce în ce mai intense dintre America și China, și firmele americane și chineze concurează deja acerb pe terțe piețe. În ultimul an, guvernele lor au promis fiecare 40-50 de miliarde de dolari pentru investiții în acest domeniu. În Statele Unite, proiectarea în domeniul AI are loc în mare parte în domeniul privat, efervescența creativă și rezultatele sunt remarcabile, iar administrația americană nu are nicio intenție sau interes să pună frâne. În schimb, guvernul federal investește în jur de 50 de miliarde de dolari în cinci ani într-un program de creștere a capacității de fabricare a cipurilor la nivel național. Ideea este de a reduce dependența Americii de producătorii taiwanezi de semiconductori, cum ar fi TSMC, cea mai mare și mai sofisticată astfel de companie din lume. Aceste lanțuri de aprovizionare ar putea fi puse în pericol în cazul unei escaladări militare a conflictului dintre China și Taiwan. Administrația președintelui Joe Biden a adoptat de asemenea controale stricte la export, care interzic vânzarea tehnologiei de ultimă generație, inclusiv cipuri și echipamente de fabricație către adversari, precum China și Rusia. De asemenea, le-a interzis americanilor să-și împărtășească expertiza AI cu acele țări. Aceste măsuri au început în timpul administrației Trump, au continuat și chiar s-au accentuat în timpul actualei administrații și se poate prevedea că vor continua indiferent cine va fi ales la Casa Albă în noiembrie. Politica Chinei poate fi privită ca un răspuns la măsurile americane, dar și ca un capitol din programul de supraputere globală adoptat de această țară de când președintele Xi se afla la cârma ei. Autoritățile centrale și locale canalizează capitalul către firme de AI prin „fonduri de orientare” susținute de stat, dintre care aproape 2 000 din întreaga țară investesc în tot felul de tehnologii considerate importante din punct de vedere strategic. Partidul Comunist orientează și banii privați spre prioritățile sale tehnologice. AI este unul dintre sectoarele-cheie vizate. Guvernul promovează, de asemenea, bursele de date, în care întreprinderile pot tranzacționa date comerciale despre orice, de la vânzări la producție, permițând firmelor mici, cu ambiții să concureze acolo unde înainte doar firmele mari, bogate în date puteau. Există deja 50 de astfel de schimburi în China. Alte țări nu vor să fie lăsate în urmă sau să se trezească blocate cu o tehnologie critică care se află sub control străin. În 2023, alte șase guverne ambițioase din întreaga lume – Marea Britanie, Franța, Germania, India, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – au promis că vor finanța AI cu o valoare totală de aproximativ 40 de miliarde de dolari. Cea mai mare parte va merge către achiziții de unități de procesare grafică (GPU – cipuri folosite pentru antrenarea modelelor AI) și fabrici pentru a produce astfel de cipuri, precum și, într-o măsură mai mică, sprijin pentru firmele AI.

(sursa imaginii: https://tranglo.com/blog/interoperability-through-ai-in-the-crypto-space-and-what-it-means-for-remittance/)

Naționalismul AI ridică o provocare formidabilă în fața celor care consideră că este nevoie de standarde tehnice și chiar și de o legislație internațională care să guverneze felul în care sistemele AI se comportă și interacționează între ele și capacitățile AI sunt proiectate și introduse în diferite domenii ale activităților umane. Avem de-a face, în aparență, cu două eforturi care merg în direcții diferite, dacă nu contrare. Sistemele AI ar putea beneficia enorm dacă interfețele lor ar permite dialogul direct dintre mașinile pe care rulează aplicațiile, la viteze și poate și în limbaje specifice AI. Pe de altă parte, previziunile multor nume răsunătoare în domeniu, de la Elon Musk la Sam Altman, avertizează specific despre pericolele lipsei de frâne regulatorii în ceea ce privește capacitățile viitoare. Pericolul derivă și din faptul că modelele sociale american și chinez sunt fundamental diferite. Inteligența Artificială va împarți lumea în două ecosisteme distincte – unul aliniat cu sistemele deschise, democrația, confidențialitatea și drepturile individuale, iar celălalt favorizând controlul de stat și restricțiile fluxului de informații. Spre deosebire de era anterioară, în care inovația putea avea loc izolat, AI necesită un nou nivel de colaborare între părțile interesate. Puterea AI nu constă numai în capabilitățile de calcul, ci și în datele agregate. Depășirea provocărilor din politicile de localizare a datelor și încurajarea colaborării transfrontaliere sunt imperative pentru ca AI să își atingă întregul potențial. Abordarea dezbinată și sistemele regulatorii diferite din Vest reprezintă un risc în condițiile concurenței cu sistemele AI chinezești. Coordonarea este esențială pentru a preveni China, cu populația sa vastă digitalizată, să depășească lumea liberă în ceea ce privește capabilitățile AI. Soluția care apare la orizont este cea a unei ‘grădini deschise cu garduri înalte’ – o lume în care standardizarea și sistemele regulatorii comune sau compatibile permit accesul și comunicarea liberă în lumea democrațiilor, în condițiile existenței barierelor care previn scurgerea de informații sau accesul sistemelor de supraveghere aservite sistemelor totalitare. 2024 și anii care urmează vor fi decisivi pentru a stabili dacă această viziune se concretizează.

(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)