“In a few years, men will be able to communicate more effectively through a machine than face to face.”
“Peste câţiva ani oamenii vor comunica mai eficient prin intermediul maşinilor decât în conversaţii directe.”
Această frază apare în articolul “The Computer as a Communication Device” publicat în anul 1968 de J.C.R. Lickidler şi Robert Taylor. Lickidler fusese şeful Biroului de Tehnici de Prelucrare a Informaţiei din cadrul agenţiei Advance Research Project Agency (ARPA) a Departamentului Apărării al Statelor Unite, şi era cunoscut în branşa născândă a inginerilor de calculatoare ca autor al unui articol publicat în 1960 cu titlul “Simbioza om-maşină” în care prevedea noi modalităţi de interacţiune între oameni şi calculatoare. Pe Robert (sau Bob cum îi spuneau majoritatea celor care l-au cunoscut) îl cunoştea din anul 1962 când acesta lucra la NASA. El se alăturase echipei lui Licklider în 1965, şi îi succedase acestuia în poziţia de conducător de departament. În timp numele lui Bob Taylor avea să devină din ce în ce mai faimos. Acestui inginer de mare talent şi vizionar în folosirea calculatoarelor şi interactia lor cu oamenii, plecat dintre noi la 13 aprilie 2017, îi este dedicat acest articol.
sursa fotografiei https://www.nytimes.com/2017/04/14/technology/robert-taylor-innovator-who-shaped-modern-computing-dies-at-85.html
Robert Taylor s-a născut în Dallas, Texas, în 1932, fiind fiul unui preot metodist. A servit în marina americană şi a luptat între 1952 şi 1954 în războiul din Corea. Sudiile sale principale au fost în psihologie, cu matematica şi filosofia ca discipline secundare. Formaţia să umanistă i-a influenţat întreagă carieră profesională. A fost un remarcabil inovator în ştiinţa calculatoarelor, dar tot ceea ce a făcut a fost legat de interactia dintre maşini şi utilizatori, şi influenţa lor reciprocă.
sursa fotografiei http://www.networkworld.com/article/2224896/software/douglas-engelbart–inventor-of-the-computer-mouse–dies-at-88.html
Prima contribuţie memorabilă a lui Bob Taylor în dezvoltarea interacţiunii (sau în termeni mai tehnici a interfeţei) dintre om şi calculator datează din perioada în care lucra încă la NASA în calitate de conducător de proiect. În acea vreme a aflat despre inovaţiile unui tânăr cercetător de la Stanford Reseach Institute (mai târziu organizaţia avea să fie cunoscută sub numele de SRI Internaţional) care explora interactia directă între om şi maşină. Taylor a decis să finanţeze proiectele tânărului pe nume Douglas Engelbart, şi din aceste cercetări şi invenţii au luat naştere primele prototipuri ale dispozitivului care avea să devină popular sub numele de ‘mouse’. Demonstraţia publică a actionarii la distanţă a unui calculator din Menlo Park de la pupitrul unei conferinţe din San Francisco, făcută în anul 1968 avea să rămână în istoria anecdotică a calculatoarelor sub numele de “the Mother of All Demos”. Aveau să mai treacă însă peste 20 de ani până când dispozitivul avea să devină omniprezent pe mesele tuturor utilizatorilor calculatoarelor personale.
Următorul proiect important cu care s-a confruntat Taylor a dat naştere fenomenului pe care astăzi îl cunoaştem sub numele de Internet. Devenit şef al Biroului de Tehnici de Prelucrare a Informaţiei la ARPA, Taylor s-a confruntat cu problema comunicării între calculatoarele aparţinând diferitelor departamente ale organizaţiei. Observând că din aceiaşi camera trebuiau accesate trei calculatoare diferite cu trei terminale specifice fiecăruia, Taylor a lansat ideea unei reţele comune cu interfeţe standardizate, care să interconecteze dispozitive de calcul diferite în funcţionalitate şi capacitate şi provenind de la vendori diferiţi. Banii pentru acest proiect i-a obţinut convingându-l pe directorul ARPA Charles M. Herzfeld să redirecţioneze un milion de dolari din fondurile programelor de rachete balistice defensive. Trei ani mai târziu, în 1969, primele calculatoare ale reţelei ARPANET începeau să fie interconectate. Taylor deja planifica următoarea etapă a carierei sale, poate cea mai productivă, începută cu mutarea sa la Centrul de Cercetări din Palo Alto al firmei Xerox.
sursa fotografiei https://www.nytimes.com/2017/04/14/technology/robert-taylor-innovator-who-shaped-modern-computing-dies-at-85.html
Noi am cunoscut firma Xerox doar prin anii 1980, prin intermediul imprimantelor şi maşinilor de copiat documente. Este greu de minimalizat în vreun fel lista de realizări ale acestei companii şi contribuţia centrului de cercetare din Palo Alto în care Robert Taylor a fost unul dintre lideri în anii 1970 şi începutul deceniului 80. O lista incompletă ar include:
• Calculatoarele personale începând cu modelul Xerox Alto
• Interfetele grafice bazate pe conceptul de ‘ferestre’
• reţeaua locală de calculatoare Ethernet
• prima interconectare între reţele locale aparţinând unor organizaţii complet diferite (Xerox şi ARPAnet) – primul internet
• protocolul de interconectare PARC Universal Protocol (PUP) bazat pe modelul ‘straturilor’ şi precursor al protocolului universal folosit astăzi pe Internet TCP/IP
• electronica şi programele care au permis tipărirea grafică portabilă
• conceptul “What-you-see-is-what-you-get” (WYSIWYG) folosit astăzi de programele ‘word processing’
Bob Taylor a contribuit şi a influenţat toate aceste programe şi inovaţii direct sau în calitate de conducător tehnic. Decizii de afaceri probabil nu dintre cele mai inspirate au dus însă la faptul că nu Xerox a fost firma care a comercializat şi lansat pe piaţă de consum multe dintre aceste invenţii. Firme cum au fost Apple, Atari, Commodore sau chiar IBM au pus pe piaţă calculatoarele personale pentru utilizatorii privaţi, Steve Jobs după o vizită la Menlo Park a înţeles imediat paradigma ferestrelor şi a aplicat-o ca interfaţă grafică de bază în linia Mac, protocolul Ethernet a fost standardizat într-o varianta uşor schimbată faţă de cea a lui Xerox şi a devenit standard pentru legătura cu cabluri a calculatoarelor la reţea, iar John Warnock and Chuck Geschke au fondat pe baza celor inventate iniţial la Xerox firma Adobe care a creat formatele de tipărire PostScript şi Portable Document Format (PDF) – astăzi standardul internaţional al interacţiei între calculatoare şi printere.
sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2017/apr/15/robert-taylor-internet-computer-pioneer-dies
Frustrat de eşecul comercial şi de faptul că Xerox împărţea în opinia sa în mod necorespunzător resursele între domeniile de cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă, Robert Taylor a părăsit în 1983 compania formând la Palo Alto, Centrul de Cercetări pentru Sisteme al lui Digital Equipment Corporation (DEC), firmă condusă de Ken Olsen. DEC a fost în anii 80 una dintre companiile de vârf în industria calculatoarelor, dar a făcut o mare greşeală strategică alegând ‘calea de mijloc’ – adică cea a platformelor intermediare, între calculatoarele personale şi supercomputerele de mare capacitate. Una dintre concluziile mele personale, rezultată din numeroase cazuri pe care le-am întâlnit personal sau despre care am auzit în cariera mea, este că în calculatoare şi informatică în general căile de mijloc nu prea au succes. Compromisurile nu rezistă multă vreme, extremele până la urmă sunt cele care au succes şi domină. Aşa s-a întâmplat şi cu DEC, împotrivirea la tendinţa de miniaturizare şi ieftinire a calculatoarelor personale a fost sortită eşecului, şi compania a dispărut prin anii 90. Robert Taylor a apucat însă să-şi lase şi aici amprenta din punct de vedere al tehnologiei, conducând cu succes proiecte complexe cum ar fi primul editor pentru interfeţe grafice, un sistem de ‘ferestre’ conectate în reţea, maşina de căutare AltaVista, limbajul de programare Modula-3 care includea caracteristici cum sunt programare orientată-obiect, administrarea şi curăţarea memoriei, procesare paralelă, etc. şi al cărui arhitectură a fost preluată de noile generaţii de limbaje de programare folosite pe larg astăzi cum sunt Java, C#, sau Python.
Retras din activitate în 1996, Taylor a continuat să urmărească şi să comenteze dezvoltarea tehnologiei în domeniile în care contribuise semnificativ. Iată unele dintre reflecţiile sale privind controlul Internetului şi accesul utilizatorilor. Să le citim cu atenţie, căci gândurile acestui vizionar s-au împlinit cam toate, mai devreme sau mai târziu:
“There are many worse ways of endangering a larger number of people on the Internet than on the highway. It’s possible for people to generate networks that reproduce themselves and are very difficult or impossible to kill off. I want everyone to have the right to use it, but there’s got to be some way to insure responsibility.
Will it be freely available to everyone? If not, it will be a big disappointment.”
“Există multe modalităţi mai grave de a pune în pericol un număr mai mare de persoane pe Internet decât pe autostradă. Este posibil ca oamenii să genereze reţele care se auto-reproduc şi sunt foarte dificil sau imposibil de distrus. Aş dori ca toţi să le poată folosi, dar trebuie să existe un fel de asigurare a responsabilităţii.
Vor fi acestea disponibile pentru toată lumea? Dacă nu, va fi o mare dezamăgire. “
(articolul a aparut in revista culturala Literatura de Azi – http://www.literaturadeazi.ro/ )