Dinamica ocupațiilor umane nu a fost niciodată atât de intensă. Cu două secole în urmă, mai mult de jumătate din populația lumii se ocupa de agricultură. Procentajul scăzuse sub 30% la începutul secolului 20. Astăzi, în țările avansate, procentajul tinde spre 1%. Progresele tehnologice au dus la reducerea numărului de oameni angajați în procesele materiale productive în agricultură și industrie, în timp ce schimbările sociale și culturale au făcut ca multe profesii să devină inutile. Aceste fenomene s-au accelerat și mai mult în ultimele decenii. Accesul rapid, universal și cvasi-instantaneu la informație a dus la revoluții în modul de operare al majorității covârșitoare a domeniilor vieții, de la transporturi și comunicații la cultură și divertisment. Previziunile sunt și mai dramatice dacă avem în vedere progresele roboticii și inteligenței artificiale. Unele studii prevăd că 800 de milioane dintre locurile de muncă existente astăzi ar putea dispărea în decurs de un deceniu. Este, cred, un moment potrivit pentru a trece în revistă câteva exemple de meserii devenite dispărute în istoria recentă și pe cele în pericol de dispariție, pentru a înțelege încotro ar trebui să se îndrepte orientarea profesională a generațiilor tinere sau a celor mai puțin tinere, însă aflate încă la vârste active și productive, și care sunt domeniile care ar trebui evitate de aceștia.
Să începem cu un exemplu mai ‘exotic’. Cultura japoneză, diferită în multe aspecte de cea a restului lumii, a folosit pe larg până destul de recent o formă originală de identificare – sigiliile personale ‘hanko’. Importate din China, unde erau însă mai degrabă apanajul autorității imperiale și a înalților săi demnitari, folosirea lor s-a extins de-a lungul istoriei japoneze la clase sociale din ce în ce mai diverse până când au fost generalizate după 1870, în timpul restaurației Meiji, la nivelul întregii populații. Pentru ultimul secol și jumătate, sigiliile hanko au devenit semnături autentificate, necesare pentru încheierea de contracte, deschiderea de conturi în bănci, scrisori adresate autorităților, obținerea certificatelor de căsătorie sau a permiselor de conducere auto. Au fost pe larg folosite și în corespondență privată. Pentru fabricarea lor s-a dezvoltat o adevărată industrie pe care meșteșugarii japonezi, cu priceperea și minuțiozitatea lor inegalabilă, au transformat-o într-o artă a sculptării sigiliilor de lemn. Problema este că folosirea sigiliilor ‘hanko’ înseamnă și continuarea utilizării suporturilor fizice pe care acestea sunt aplicate, cu alte cuvinte a hârtiilor scrise sau tipărite pentru contracte, acte oficiale, corespondență. De la un moment încolo, aceasta a devenit o frână în acțiunea de reducere a birocrației și a început să aibă și un impact ecologic. Instituțiile guvernamentale și financiare sau birourile de avocatură japoneze au început să fie cotate printre cele mai puțin eficiente din lume. Guvernul japonez a intervenit recent (unii spun mult prea târziu) și a propus cu câteva luni in urmă o lege care va înlocui la nivel național identificarea prin sigilii hanko cu cea biometrică. Meșteșugarii creatori de sigilii își văd astfel piața dispărând aproape complet, ceea ce rămâne fiind crearea de sigilii fie pentru consumatorii japonezi care vor să continue să aibă un sigiliu personal din motive de tradiție, fie pentru turiștii străini care doresc să cumpere asemenea sigilii inscripționate cu numele lor ca suvenir.
Să mai examinăm un exemplu, cel al centralistelor de la centralele telefonice manuale. Este un exemplu tipic al unei profesii care a luat naștere la sfârșitul secolului 19, ca rezultat al progreselor tehnologiei (inventarea telefoniei și introducerea rețelelor de telefonie publică), pentru a deveni inutilă începând cu mijlocul secolului 20, datorită altor progrese tehnologice (inventarea centralelor telefonice automate). Majoritatea dintre noi cunoaștem din filmele de epocă imaginea telefonistelor preluând apelurile și făcând legătura fizică manuală prin intermediul cablurilor din centrale, între abonatul care iniția apelul și cel apelat. Probabil că în prima jumătate a secolului 20 au fost angajate ca operatoare milioane de persoane. Nu știu dacă există o analiză a motivelor pentru care majoritatea erau femei, dar cred că, în principal, era vorba despre o muncă migăloasă, de rutină, care cerea mare eficiență și concentrare. Introducerea centralelor automate de către societatea Bell a început în anii ’40 și în câteva decenii această profesie a dispărut, la început în țările dezvoltate, apoi în restul lumii. Ca o consolare pentru cei (cele) care și-au pierdut job-urile în acea perioada, nici echipamentele automate nu au supraviețuit prea mult, în câteva decenii s-au perindat trei generații succesive de centrale telefonice automate, și toate sunt în curs de a fi complet înlocuite de aplicații bazate pe Internet.
Iată și o listă parțială a profesiunilor distruse sau substanțial reduse prin revoluția internetică și digitală a ultimilor 30 de ani:
- Agenții de turism – câți dintre noi mai folosesc serviciile lor în loc să-și construiască itinerariile singuri, să-și cumpere biletele de avion, să-și rezerve hotelurile, să comande servicii turistice, folosind aplicații pe Internet?
- Dispecerii de taxi – da, ei mai există în unele țări, între care și România, ca meserie protejată, dar cât timp va trece până când vor fi înlocuiți peste tot de aplicații care mediază între cei care solicită un serviciu de transport și șoferii care se află pe șosea, fie că ei sunt angajați Uber sau Lyft, sau ai unor companii de taxi?
- Poștașii – câtă poștă pe hârtie mai trimiteți și primiți față de acum cinci ani sau zece ani? În ce măsură mai folosiți coletăria poștală, și nu serviciile speciale de transport de mărfuri ‘door-to-door’?
- Vânzătorii în magazine fotografice – cam toate s-au închis în zona în care locuiesc și cea unde locuiți și voi, probabil. Printarea de fotografii de calitate pe hârtie o putem face prin comandă pe Internet, iar aparate fotografice nu mai cumpărăm, decât cei care avem o pasiune specială. Consecință – au rămas doar (puține) magazine specializate
- Vânzătorii în magazine de muzică – discurile de vinil, casetele, CD-urile, toate par a nu avea parte de o viață mai îndelungată de un deceniu sau două, înlocuite în majoritate de distribuirea internetică a muzicii
- Bibliotecarii – legat sau nu de discuția separată despre viitorul cărții tipărite, meseria de bibliotecar este și ea în același pericol, fiind înlocuită sau eliminată datorită reordonării digitale a înțelepciunii lumii
- Cei care proiectau filmele de cinema – Filmele noi apar direct în formate digitale, în timp ce filmele clasice sunt reconstituite, reparate și digitizate la rândul lor. Proiecțiile filmelor de 35mm vor fi limitate la săli nostalgice de cinema de artă. Această romantică profesie este și ea pe cale de eradicare.
- Funcționarii de bancă – Din ce în ce mai multe bănci folosesc servicii automate și, ca utilizatori, ne place sau nu, devine mai puțin convenabil și mult mai scump să folosim serviciile funcționarilor de bancă, o altă categorie de salariați care se împuținează și care vor dispărea treptat
- Vânzătorii de bilete de tren sau metrou – înlocuiți din ce în ce mai mult de aparate automate de vânzare a biletelor
Iată și o listă de profesii care, la prima vedere, par sigure și stabile în acest moment, dar care pot intra foarte curând în categoria celor amenințate de progresele tehnologice în curs:
- Reporterii și jurnaliștii – presa scrisă este în criză existențială. În ultimul deceniu, a dispărut un procentaj însemnat din publicațiile de nivel, iar cele existente și-au redus numărul de pagini în raport cu veniturile rezultate din publicitate care au scăzut la jumătate. Internetul a înlocuit presa tipărită sau televiziunea, ca surse principale de informație pentru o mare parte dintre noi, și fiecare dintre cetățenii planetei a devenit o sursă potențială de informații de text sau vizuale folosind telefoanele inteligente. La bine și la rău. Staff-ul de reporteri și jurnaliști profesioniști este drastic redus în presă și la televiziune, și această tendință va continua, deși personal nu cred că meseriile acestea vor dispărea complet.
- Casierii la supermarket și multe alte magazine – chioșcurile automate sunt deja o alternativă existentă în multe magazine ale lumii. Automatizarea completă a magazinelor, fără case și cu debitare automată la ieșirea din magazin, propusă de Amazon, despre care am scris cu câtva timp în urmă în rubrica CHANGE.WORLD, are șanse bune să devină într-un deceniu sau două metodă dominantă de comerț.
- Șoferii – introducerea mașinilor cu șoferi automați va duce la dispariția în câteva decenii atât a șoferilor amatori cât și a celor profesioniști
- Avocații – da, avocații! Deja unele sisteme de litigiu, de exemplu în domeniul amenzilor de circulație, pot beneficia de sisteme de rezolvare automatizate, bazate pe baze de date existente. De asemenea, odată cu digitalizarea în curs a jurisdicției existente, căutarea în arhive a cazurilor precedente devine o muncă relativ ușor de digitizat. Când va reuși inteligența artificială să atingă nivelul de sofisticare al pledoariilor în instanță? Asta este încă o întrebare deschisă, dar cert, nu va fi nevoie în viitor de așa de mulți juriști, câți tineri aspiră astăzi la diplomele facultăților de drept.
- Muncitorii care produc piese prin muncă manuală și le asamblează în produse complexe, până la automobile sau avioane – munca lor este deja (și va continua să fie) înlocuită de roboți și de printarea 3D
Există meserii sigure? Ce studii recomandăm copiilor noștri? Progresele rapide ale inteligenței artificiale și roboticii fac să fie hazardat cam orice răspuns am da. Omenirea va dispune, la nivel global, de mult mai mult timp liber, care ar putea fi dedicat creației, activităților spirituale, educației, interacțiunii între oameni. Toate acestea sunt însă doar aparente și riscă să genereze conflicte sociale acute atâta timp cât persistă inegalitățile sociale acute și cât timp anumite resurse sunt limitate. Ar putea fi marcate ca ‘profesii sigure’ cel puțin pe termen de câteva decenii, proiectarea și asistența tehnică legate de tehnologiile avansate înseși, însă nu toți cetățenii planetei au aptitudini în aceste domenii, și nu toți au acces la educația corespunzătoare la începutul carierelor lor. De asemenea, am putea menționa educația, serviciile medicale, cele sociale și îngrijirea populației vârstnice, care va reprezenta un procent din ce în ce mai mare din populația planetei. Rolul educatoarelor și al profesorilor pare să fie în continuare asigurat. O mare parte din diagnosticul medical, ca și procedurile de specialitate, inclusiv cele chirurgicale, vor putea fi efectuate de roboți, dar totuși, cred că majoritatea pacienților vor prefera interacțiunea cu medicii. La fel în ceea ce privește asistarea populației vârstnice, deși în Japonia, țară care se confruntă deja cu o criză în acest domeniu, introducerea roboților a făcut progrese semnificative. Iar in final, ne rămâne arta și tot ce este legat de creație. Dar nici aici nu va întârzia să apară, dacă nu a apărut deja, concurența. Discuția aceasta abia începe.