Mark Zuckerberg este o persoană care se adaptează cu ușurință situațiilor noi și care a dovedit în repetate rânduri că nu se teme să abordeze probleme în aparență insolubile. Și totuși, experiența prin care a trecut în zilele de 10 și 11 aprilie ale acestui an, când a fost convocat să depună mărturie în fața a 44 din cei 100 de senatori americani, membri în două comitete importante ale Senatului, a fost probabil unică și dificilă chiar și pentru el. Motivul convocării este legat de o combinație unică și explozivă între conflictele și intrigile politicii americane și internaționale, și tehnologia de comunicație digitală, Internetul și rețelele sociale între care firma Facebook pe care a înființat-o și o conduce Mark este lider incontestabil de mai mult de un deceniu. Miza este imensă și depășește chiar și soarta imediată sau pe termen mai lung a companiei sale – este vorba despre posibila remodelare prin legislație a comunicației pe Internet.
sursa imaginii https://www.wired.com/story/mark-zuckerberg-congress-day-one/
La începuturile lui Facebook, Mark Zuckerberg nu și-a conceput compania ca pe o întreprindere capitalistă, desigur nu la proporțiile și influența la care a ajuns acum – la 31 decembrie 2017 Facebook având 2,13 miliarde de utilizatori activi. Cel puțin una dintre sursele care îl cunosc pe CEO-ul (Chief Executive Officer) în T-shirt susține că în acei ani el nu cunoștea nici măcar care este diferența dintre cifrele de vânzări și profit. În discursul introductiv pregătit pentru ședințele din Congres, text care desigur a trecut prin filtrele avocaților firmei dar care totuși păstrează o clară notă personală, Zuckerberg susține: ‘Consider că este responsabilitatea mea nu numai să inventez servicii care să placă oamenilor, ci și servicii care sunt bune pentru oameni și pentru societate … Prioritatea mea principală a fost întotdeauna misiunea socială de a conecta oamenii, de a cimenta comunități și de a-i aduce pe cetățenii lumii mai aproape unii de alții. Publicitatea și creatorii de aplicații nu vor schimba niciodată această prioritate cât timp eu conduc Facebook’. Din păcate, cel puțin în percepția publică, pe drept sau pe nedrept, situația pare foarte diferită. Compania care a militat permanent pentru comunicații deschise, care și-a pus declarat consumatorii pe primul plan, care se vrea un motor al democrației și libertății de comunicare și exprimare pare să-și fi trădat abonații expunandu-le informațiile personale, și a permis unor grupuri de interese să folosească ecosistemul creat in jurul produsului sau principal in scopuri contrare democrației.
sursa imaginii https://medium.com/@PatrickRuffini/the-medias-double-standard-on-privacy-and-cambridge-analytica-1e37ef0649da
Pentru a înțelege cum a fost posibilă această scurgere de informații și folosirea lor dincolo de condițiile cunoscute și acceptate de consumatori trebuie să ne reamintim două fapte esențiale care ar trebui să fie cunoscute de fapt oricărui utilizator, dar pe care mulți le-am uitat. Primul este că nu am plătit și nu plătim nimic în bani indiferent cât folosim Facebook. Al doilea este că atunci când am devenit utilizatori am răspuns la câteva întrebări aparent de rutină și am acceptat niște condiții de utilizare. Câți dintre noi le-am citit cu atenție? (Aștept răspunsuri afirmative și le recompensez cu o bere rece 🙂 ) Printre altele am permis lui Facebook să înregistreze toate comunicațiile noastre – cu cine suntem ‘prieteni’, ce pagini accesăm și urmărim, la ce am apăsat butonul ‘like’, în ce grupuri ne-am înscris. Facebook are – cu permisiunea noastră – un profil destul de complet despre cine suntem și ce suntem. În teorie ei ar trebui să folosească acest profil doar în folosul nostru, al utilizatorilor, pentru a ne ajuta să ne găsim prietenii vechi sau să intrăm în legătură cu alți utilizatori cu pasiuni similare, să accesăm informații și să aflăm despre evenimente în sferele noastre de interes. Există și aplicații construite cu ajutorul unor interfețe de programare (API) care culeg și sintetizează informații despre noi. Unele dintre ele au forme de ‘quiz’ – seturi de întrebări, uneori amuzante, de genul ‘ce fel de legumă ai putea fi?’ De mulți ani îmi avertizez prietenii și amicii să evite să răspundă la astfel de chestionare, care încep prin a permite accesul aplicațiilor la datele personale (pentru a stabili ce legumă suntem, nu-i așa?). Exact o asemenea aplicație a fost folosită de un programator de la Universitatea Cambridge pentru a extrage date personale de la cei 270 de mii de utilizatori Facebook care au răspuns. Mai grav, o problema de securitate în codul Facebook a permis accesul la informațiile ‘prietenilor’ acestora, și așa s-a ajuns la compromiterea informației personale a 87 de milioane de utilizatori Facebook. Compania lui Zuckerberg susține că firma Cambridge Analytica, o firma britanică de consulting politic a cărei vice-președinte era (poate mai este) Steve Bannon, fost consilier și susținător al lui Donald Trump, firma căreia Facebook i-a permis accesul la informații personale, a încălcat contractul și a folosit informația în scopuri diferite de cele din acordul dintre ele. Suspiciunea este că Cambridge Analytica jucat un rol important în acțiunea de influențare a campaniei electorale prezidențiale americane din 2016. Toată această interacție este investigată in anchete federale și ale consilierului special Mueller, și încă suntem departe de a ști rezultatele și concluziile finale.
sursa imaginii http://www.businessinsider.com/facebook-ceo-mark-zuckerberg-sheryl-sandberg-pull-late-nights-cambridge-analytica-scandal-2018-3
Problema lui Facebook rezidă în modelul său de face afaceri și de a genera profit. Trebuie menționat că pentru cea mai mare parte a primului său deceniu de activitate Facebook nu a fost profitabilă. Lucrurile acum însă s-au schimbat radical. Cifra de vânzări a companiei a fost în anul trecut de 55 de miliarde de dolari din care 21 de miliarde profit după impozite. Cu aproape 40% rentabilitate, Facebook este astăzi cea mai profitabilă firma de dimensiunile ei din istoria capitalismului – aproape de două ori mai rentabilă decât Apple de exemplu. Schimbarea a avut loc în 2008, când în al cincelea an de existență a companiei, Mark Zuckerberg a adus-o în conducere pe Sheryl Sandberg care într-o misiune similară la Google ajutase un alt gigant al erei internetice să-și definească profilul și să devină profitabil. De atunci și până astăzi conducerea firmei este ‘bicefală’ cu Zuckerberg (care are totuși ultimul cuvânt) hotărând în problemele strategice și ocupându-se de noile direcții și de produse, și cu Sandberg la cârma departamentelor comerciale și financiare, răspunzătoare de generarea de profituri. Utilizatorii (ca noi) continuă să nu plătească nimic, dar informația pe care Facebook o are despre noi este folosită pentru a filtra reclamele pe care le vedem pe pagini, și este împărtășită cu partenerii comerciali ai lui Facebook care încearcă să ne atragă în a le cumpără produsele sau serviciile. Totul se întâmplă cu aprobarea noastră. Problema este că informația despre utilizatori nu a fost și nu este suficient de bine apărată de către Facebook. Securizarea suplimentară a informației ar costa bani în plus și ar prelungi timpul de acces la piață și consumatori alaplicațiilor. În industria competitivă în care se află Facebook, costurile și timpul dintre dezvoltare și accesul la consumator se vor minimizate cât de mult este posibil. Facebook (și nu numai ei) au realizat acest lucru în detrimentul protejării informației personale a utilizatorilor.
sursa imaginii https://www.boundless.ai/blog/becoming-boundless/gradient-02/
Pericolele au potențialul de a fi și mai mari. Cetățenii țărilor avansate trăiesc deja într-o societate dependentă de serviciile informatice, și dependența este nu numai economică dar și personală, psihologică. În Statele Unite utilizatorii de telefoane mobile ‘inteligente’ petrec în medie 5 ore pe zi în compania aparatelor lor, pentru 89% dintre ei primul contact cu telefoanele mobile are loc cel mult la o ora după trezire, și sunt urmate de încă 46 de contacte (în medie) cu telefoanele de-a lungul zilei. Specialiștii în dezvoltarea de aplicații urmează cursuri de perfecționare despre cum să construiască aplicații care crează dependență, și o nouă disciplină numită tehnologie persuasivă combină informatica și psihologia pentru a studia cum pot fi folosite calculatoarele pentru a controla gândurile și acțiunile oamenilor. Dacă vreți, este un fel de extindere a teoriei reflexelor condiționate adaptată epocii comunicațiilor digitale. Pornind de la succesele intenționate sau nu ale interfețelor grafice (‘click’-ul, ‘slide’-ul, ‘icoanele’ grafice) și combinându-le cu mecanismele care ne condiționează satisfacții sau surogate de satisfacții sociale (legături în rețele sociale, ‘like’-uri) această nouă disciplină este folosită de companii cum ar fi start-up-ul Boundless Mind din Los Angeles pentru a crea platforme pentru aplicațiile de succes ale viitorului nu prea îndepărtat. Ca orice invenție revoluționară și aceste realizări științifice interdisciplinare pot fi folosite în scopuri bune și în scopuri rele, pentru educație sau pentru manipulare politică, spre binele social al multora sau pentru profitul personal al celor puțini.
sursa imaginii https://www.theguardian.com/technology/2018/mar/28/facebook-apple-tim-cook-zuckerberg-business-model
Rămâne de văzut cum vor reacționa Facebook și principalii săi competitori la presiunea publică creată de riscurile de securitate personală la care și-au expus clienții. Deja poate fi percepută diferența în abordarea acestor probleme între Facebook și un alt gigant al industriei, firma Apple. În condițiile în care utilizatorii nu doresc să expună informația personală în scopuri comerciale, cu alte cuvinte doresc un Facebook fără reclame, s-ar putea să li se ceară să plătească pentru utilizarea rețelei sociale. Securitatea informațiilor personale contra cost. Liderul lui Apple, Tim Cook a atacat o asemenea abordare: ‘Apple consideră securitatea informației personale ca un drept fundamental. Pentru americani este vorba despre o libertate cetățenească, fundamentală la fel ca dreptul la libertatea de exprimare sau la libertatea presei.’ Dincolo de aceste deosebiri, Facebook, Apple și ceilalți giganți ai comunicațiilor și informaticii sunt de acord însă în a respinge încercările de a impune reguli stricte în legătură cu securitatea informației prin legislație. Mark Zuckerberg nu a respins complet în audierile din Senat aceste propuneri dar a declarat că ‘detaliile contează’. Dacă în acest moment în Congresul american majoritatea aparține partidului republican mai puțin adept al intervenției prin legislație în industriile avansate, echilibrul de forțe politice se poate schimba după alegerile din noiembrie. Schimbările despre care se discută pot fi minime și pozitive (de exemplu obligativitatea de a explica în contracte mult mai accesibile și mai pe înțelesul utilizatorilor cum le este protejată informația personală) dar pot ajunge la acțiuni regulatorii și anti-trust de genul celor aplicate cu câteva decenii în urmă în industria telecomunicațiilor. Situația din Statele Unite este opusă celei din Europa, unde Uniunea Europeană a impus deja de câțiva ani legislație mult mai strictă decât cea americană in legătură cu protejarea consumatorilor și a început să ceară ca Facebook, Google și alte companii americane cu activități globale să o respecte. În unele țări europene (Finlanda, Germania) legislațiile locale sunt chiar mai stricte decât legislațiile europene. Va fi interesant de urmărit cum se vor adapta și vor interacționa sistemele informatice cu cele legislative. Ceea ce este sigur este că impactul va fi considerabil și că ritmul și direcțiile de dezvoltare ale comunicației personale nu vor mai fi aceleași ca înainte.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)