Ați urcat vreodată într-una dintre acele atracții din parcurile de distracții care se numește ‘roller coaster’ în engleză sau ‘montagnes russes’ în franceză? Îmi cer scuze, dar nu cunosc echivalentul românesc, dacă el există. Da, este vorba despre acele trenulețe care se deplasează cu viteză, suie și coboară părând a sfida legile gravitației și, în momentele cele mai antrenante, fac bucle care te răsucesc cu capul în jos pentru câteva secunde. Cam așa arată evoluțiile economice ale ultimelor luni, alternând perioade de optimism, nu totdeauna complet justificate de lenta ieșire din economia de pandemie din ultimii doi ani, cu fenomene care par să anunțe sau poate sunt deja simptome ale unei recesiuni economice globale, cauzate de invazia Ucrainei urmată de creșterea prețurilor combustibililor fosili și de o posibilă criză energetică, precum și de noile bariere economice care par a răsari pretutindeni. Cum se explică atunci că tocmai într-o asemenea perioadă suntem martorii unei activități accelerate de fuziuni și achiziții (merger and aquisitions – M&A) ale firmelor din diferite industrii și ramuri economice? Plecând de la un articol publicat într-un număr recent al revistei ‘The Economist’, voi încerca să răspund acestor întrebări și voi adaugă câteva amintiri din experiența mea personală.
Termenul de fuziuni și achiziții (M&A) se referă la consolidarea companiilor și a activităților majore ale acestora prin tranzacții financiare între companii. Cu tot semnul & dintre M și A, este vorba însă despre tranzacții foarte diferite. O fuziune (merger – M) este o unificare a două firme, care ulterior formează o nouă entitate juridică cu o nouă identitate corporativă. Într-o achiziție (acquisition – A), una dintre companii o cumpără pe cealaltă și rezultatul este – de cele mai multe ori – că entitatea cumpărătoare va domina identitatea firmei lărgite. Toate firmele mari sau de dimensiuni mijlocii care activează în economia globală au departamente specializate în M&A. Scopul unor asemenea acțiuni este ca firmele rezultate să ofere împreună mai multă valoare decât suma valorilor firmelor inițiale. Cum sunt măsurate aceste valori? Valoarea de piață este ușor de calculat, mai ales pentru companiile publice, dar aceasta este departe de a reprezenta un indicator unic sau absolut. Profiturile rezultate din fuziuni și achiziții ar fi un alt factor de luat în considerație, dar pentru ca efectele unei tranzacții M&A să fie evaluate corect trebuie să treacă, în multe cazuri, mai mulți ani. În fapt, o istorie a acestor tranzacții din ultimele decenii indică faptul că mult mai multe dintre ele au eșuat decât au reușit. Un exemplu clasic este cunoscuta General Electric – un conglomerat multinațional american fondat în 1892, considerat cândva a fi inventat viitorul industriei. Astăzi, GE este cel mai bine cunoscută pentru activitatea sa în industriile de energie, energie regenerabilă, aviație și sănătate. Vreme de multe decenii, sub conducerea legendarului om de afaceri Jack Welsh, GE a dus o politică agresivă de achiziții, încheind peste o mie de astfel de tranzacții. Valoarea firmei era evaluată în anul 2000 la 594 de miliarde de dolari. Criza economică din 2008 a dus la scăderea cu 42% a valorii de piață a firmei. În noiembrie 2021, a fost anunțată crearea a trei firme din General Electric, printr-o tranzacție numita ‘split’ – despicare sau fragmentare, operație inversă achizițiilor. Astăzi, valoarea firmei este de numai 83 de miliarde de dolari.
Toată lumea cunoaște probabil istoria și aceste exemple, și totuși activitățile de M&A continuă și se intensifică. Exista pentru acest fenomen motive obiective și motive subiective. Dintre motivele obiective, aș menționa faptul că reducerea numărului de firme care reușesc într-o ramură industrială sau nișă tehnologică se reduce, inevitabil, într-o anumită etapă de maturizare a piețelor respective. Una dintre modalitățile prin care are loc acest proces de reducere numerică sau de consolidare a pieței, cum mai este numit este achiziționarea și uneori fuziunea firmelor concurente. Pandemia a pus frână creșterii în multe domenii, dar a accelerat evoluția câtorva ramuri, cum ar fi industria farmaceutică sau serviciile internetice de calcul și comunicații în ‘nor’. Un alt efect al încetinirii globale a activității economice în anii 2020 și 2021 a fost acumularea de capital destinat investițiilor tehnologice. Fondurile ‘ieftine’ sunt de ajutor deciziilor de a intra sau nu în tranzacții. Exista însă și motive subiective. Deciziile finale sunt luate la cel mai înalt nivel, cel al președinților și vicepreședinților companiei și al membrilor comitetelor de directori. Aceștia sunt însă direct interesați în executarea tranzacțiilor. În cele mai multe cazuri, ele sunt însoțite de bonusuri grase și de aprecieri de prestigiu în presă. Vor trece ani până când efectele negative să fie vizibile, dacă este cazul. În plus, există și o presiune competitivă. Dacă principalii concurenți sunt angrenați în activități de M&A și mai ales dacă au anunțat astfel de tranzacții, șefii oricărei companii se simt obligați măcar să verifice opțiuni asemănătoare.
Cariera mea profesională a fost presărată de evenimente de M&A, dar și de fragmentări ale companiilor la care am lucrat. Practic, în ultimii 27 de ani ai traseului meu profesional, am lucrat la același birou în diferite poziții tehnice și de conducere, dar numele firmei s-a schimbat de cinci ori, în urma unor asemenea tranzacții. Ceea ce era atunci când m-am angajat, în 1989, un start-up israelian, excelent tehnologic, dar cu prea puțină experiență pe piață, a devenit pe rând o companie de dimensiuni medii dintre cele mai bune în domeniul rețelelor de date, apoi, ca rezultat al unei achiziții, o firmă engleză. A urmat o fragmentare, compania devenind din nou israeliană, pentru a fi achiziționată spre sfârșitul mileniului de gigantul tehnologic de atunci în lumea comunicațiilor care se numea Lucent. Această firmă, foarte cunoscută la vremea respectivă, are o istorie interesantă și din această perspectivă. Identitatea ei este legată de fragmentarea, în urma unei decizii judecătorești anti-trust din anii ’80, a companiei Bell. Celebrele laboratoare Bell Labs, locul unde a fost inventat tranzistorul, laserul sau celula fotovoltaică, erau asociate lui Lucent. Criza din anul 2000 a lovit însă și în Lucent, împreună cu întreaga industrie. Într-o poveste care pare că se repetă, dar din care puțini trag învățăminte, Lucent a fost nevoită să se auto-fragmenteze în patru companii diferite.
Cum arată o tranzacție de M&A din punctul de vedere al celor care muncesc în aceste companii? Vestea tranzacției vine, pentru majoritatea salariaților, ca o surpriză, căci foarte putini dintre ei sunt implicați în activitățile de evaluare (due dilligence) și în deciziile de execuție. În unele cazuri, există avantaje materiale imediate, în special dacă ești salariatul firmei cumpărate și dacă rolul tău în viitoarea activitate este suficient de important pentru a fi încurajat să rămâi. Aproape întotdeauna și aproape pentru toți salariații urmează o perioadă de schimbări și de incertitudine. În cazul achizițiilor, noii factori de decizie aparțin în majoritate firmei care cumpără. În cazul fuziunilor, au loc procese de consolidare și de eliminare a eforturilor duble. Deciziile au o dinamică a lor, nu totdeauna plăcută, mai ales pentru cei care doresc să se concentreze pe munca tehnică, și nu pe ‘politici’ interne. În plus, apare problema structurilor organizatorice și a culturilor interne diferite ale firmelor. De multe ori, când este vorba despre fuziuni, sunt pronunțate cuvintele ‘sinergie’ și ‘complementaritate’. În realitate, sinergia rareori funcționează la toate nivelele. Ea este, poate, aplicată liniilor de produse sau tehnologiilor, dar multe alte aspecte ale organizațiilor interne de la achiziții și vânzări până la echipele tehnice trebuie să se reorganizeze structural, pentru a lucra împreună. Lucrurile devin și mai interesante când este vorba despre tranzacții M&A internaționale. Cum toate schimbările prin care au trecut firmele la care am lucrat erau de acest fel, am petrecut destul de mult timp în activități de cunoaștere și armonizare cros-culturale. Nu pot spune că nu au fost interesante, dar nici că ar fost teribil de eficiente nu pot afirma.
Orice creștere, fie organică, fie prin tranzacții M&A, se lovește la un moment dat de probleme de scalabilitate. Este foarte interesant de urmărit ce se întâmplă în industria serviciilor de comunicații și calcul în nor. Este una dintre ramurile care au înregistrat profituri semnificative în anii pandemiei, ani în care o mare parte din forța de muncă a stat acasă și în care multe activități economice și servicii au migrat spre norii internetici. Trei firme gigantice domină această piață – Amazon, cu pachetul AWS, Microsoft cu serviciile Azure, și Google cu GCP. Dintre ele, Amazon, care este și lider de piață cu aproximativ 34% din vânzări, este net profitabil, cu un profit operațional de 29%, de patru ori mai mare decât cel al serviciilor de expediere și desfacere. Google, în schimb, care a investit mult pentru a câștiga o felie de piață mai mare decât cele 10% pe care le deține în prezent, pierde bani. Toți cei trei giganți iau în considerare însă desprinderea organizațiilor de servicii în nor în companii independente, citând necesitatea de a se concentra pe aspectele de business ale unei ramuri în expansiune spectaculoasă. De la 485 de miliarde de dolari, estimați ca vânzări în acest an, se așteaptă ca această piață să crească la un trilion de dolari până la sfârșitul deceniului. M&A sau fragmentare? Nu există o rețetă fixă a succesului și se pare că metodele de abordare vor continua să alterneze, și la fel și suișurile și coborâșurile specifice unor ramuri economice aflate simultan în criză și în expansiune.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)