2024 va fi, este deja, anul alegerilor. 49% din populația globului va fi chemată să-și aleagă conducătorii și reprezentanții în alegeri naționale. Desigur, gradul de democrație reală și de transparență diferă de la țară la țară, și sunt diverse și implicațiile politice dincolo de frontierele naționale. Ochii lumii sunt îndreptați spre Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană. Și în România vor avea loc alegeri în acest an. S-ar putea însă ca cele mai importante alegeri ale anului 2024, cele cu un impact istoric maxim pentru anii sau chiar deceniile care vor urma, să fi avut loc deja.
(sursa imaginii: https://asia.nikkei.com/Politics/Taiwan-elections/Taiwan-elections-latest-How-the-night-unfolded)
Este vorba despre alegerile din Taiwan, care au avut loc sâmbătă, pe 13 ianuarie. Miza cea mai importantă a fost cea a alegerilor pentru postul de președinte, care au avut loc pentru a opta oară de când Taiwan a devenit o democrație, în 1996. Sistemul electoral în această țară stabilește că președintele este ales prin alegeri directe, într-un singur tur. Cele două partide care au dominat alegerile din 1996 încoace sunt Partidul Democratic Progresiv (DPP) și Partidul Naționalist Chinez – Kuomintang (KMT). Cei din urmă sunt descendenți ai partidului lui Chiang Kai-shek, fondatorul Republicii Chineze de pe insula Taiwan. Paradoxal poate (sau poate nu), desi KMT este un partid conservator de centru-dreapta, iar DPP este poziționat social și economic la centru-stânga, preferații Beijing-ului sunt tocmai KMT – urmașii fostului inamic. Motivul este că DPP are o linie politică liberală și naționalistă, promovând drepturile omului, dar și identitatea națională taiwaneză, în timp ce KMT, în ultimele decenii, a favorizat apropierea de China comunistă. Victoria în alegerile din 13 ianuarie i-a revenit lui Lai Ching-te, candidatul DPP, care a primit 40,2% din totalul voturilor. Hou Yu-ih, candidatul KMT, a primit 33,49% din voturi, iar candidatul Partidului Popular din Taiwan (TPP), Ko Wen-je, a primit 26,45%. Au participat peste 14 milioane de persoane, ceea ce înseamnă că prezența la vot a fost de puțin peste 71%. Pentru prima dată în istoria Taiwan-ului democratic președintele a fost ales cu mai puțin de 50% din voturi, în urma prezentei unui al treilea candidat cu putere semnificativă. Tot pentru prima data, unul dintre partide – DPP – obține un al treilea mandat consecutiv. Lai Ching-te îi succede doamnei Tsai-Ing-wen, al cărei vicepreședinte a fost timp de zece ani. Campania electorală agitată, o ilustrare a democrației vibrante din Taiwan, a fost dusă pe teme diverse, de la probleme economice și legate de nivelul de trai la problema spinoasă a relațiilor cu vecinul gigantic, China, condus de partidul unic, care sub liderul Xi Jinping a devenit din ce în ce mai puternic și belicos. Rezultatul arată că o majoritate a alegătorilor susțin opinia DPP, conform căreia Taiwan este o națiune suverană de facto care ar trebui să-și întărească apărarea împotriva amenințărilor Chinei și să aprofundeze relațiile cu țările democratice, chiar dacă asta înseamnă sancțiuni economice sau intimidare militară din partea Beijingului. Ceea ce se va întâmpla între China și Taiwan este mult mai mult decât un conflict regional și, desigur, nu doar o problemă internă a Chinei. Conflictul din Marea Chinei are potențialul de a deveni punctul critic în relațiile dintre cele două supraputeri ale secolului XXI, SUA și China, și dintre blocurile care se conturează în jurul lor. Implicațiile sunt globale: politice, militare, economice, tehnologice.
(sursa imaginii: https://www.nasdaq.com/articles/an-overview-of-taiwans-economy)
Economia Taiwanului este a 8-a ca mărime din Asia și a 20-a ca mărime din lume, permițând Taiwanului să fie inclus în grupul economiilor avansate. Taiwan este unul dintre cei mai importanți fabricanți de produse din tehnologiile informației și a comunicațiilor din lume. Principalele exporturi din Taiwan sunt produse electronice, metale și produse din metale, materiale plastice și cauciuc, produse chimice și mașini. Produsele electronice și tehnologia informației (IT) reprezintă 35% din producția industrială. Industria din Taiwan constă, în principal, din multe întreprinderi mici și mijlocii și câteva întreprinderi mari. Industriile tradiționale intensive în forță de muncă sunt exportate și înlocuite cu industrii intensive în capital și tehnologie. Proiectul „e-Taiwan” lansat de guvern urmărește să utilizeze 1,83 miliarde USD pentru a îmbunătăți infrastructura informațională și de comunicații din Taiwan în cinci domenii majore: guvernare, calitatea vieții, afaceri, transport și comunicații în bandă largă. Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) este cel mai mare producător de cipuri la comandă din lume și produce aproximativ 90% din semiconductorii de mare performanță, utilizați pentru Inteligența Artificială (AI) și aplicațiile de calcul cuantic. Taiwan este cel mai bine cunoscut pentru semiconductorii de mare performanță, dar firmele taiwaneze produc și alte componente de bază, de la plăci de circuite imprimate la lentile avansate pentru aparate fotografice și de filmat. Pandemia și barierele vamale între SUA și aliații săi, pe de-o parte, și China, de cealaltă parte au crescut importanța Taiwanului în economia mondială. Problema este însă că însăși firmele din Taiwan au operațiuni uriașe de asamblare a dispozitivelor în China continentală. Relațiile dintre cele doua Chine vor influența și economia Taiwanului, și pe cea globală.
(sursa imaginii: economist.com/leaders/2024/01/11/an-influx-of-chinese-cars-is-terrifying-the-west)
Să trecem Strâmtoarea Taiwanului și să aruncam o privire asupra unei industrii în care China dobândește din ce în ce mai mult statutul de lider global: producția de automobile electrice. Cu câteva săptămâni în urmă, pe unul dintre panourile publicitare cele mai mari din orașul în care locuiesc, a apărut reclama unei firme de automobile al cărei nume nu-l cunoșteam. După ce am văzut reclama, când am ajuns acasă și am căutat pe Internet, am aflat că este vorba despre una dintre firmele cele mai mari de producție a vehiculelor cu tracțiune electrica din China și din lume. Automobilele chinezești invadează piețele occidentale. Fenomenul este destul de important pentru ca prestigioasa revistă săptămânală The Economist să-i dedice coperta și grupajul principal de articole, în cel mai recent număr al său. Cu doar cinci ani în urmă, China exporta doar un sfert din numărul automobilelor produse de Japonia, atunci cel mai mare exportator din lume. Acum, industria chineză susține că a exportat peste 5 milioane de mașini în 2023, depășind totalul japonez. Cel mai mare producător auto din China, BYD, a vândut 0,5 milioane de vehicule electrice în al patrulea trimestru, depășind Tesla. Industria automobilistică din China este puternic încurajată, cu alte cuvinte subvenționată din bugetul de stat. În octombrie, Comisia Europeană a deschis o anchetă asupra industriei mașinilor chinezești. În SUA, administrația Biden ia în considerare creșterea tarifelor vamale pentru mașinile importate din China (deja de 27,5%) și subvenționează industriile locale. Sunt acestea metodele potrivite pentru a face față concurenței chineze percepute ca o amenințare? Creșterea producției chineze este vizibilă mai ales în domeniul automobilelor electrice. Piața este imensă. În 2022, 16-18% dintre mașinile noi vândute în întreaga lume erau electrice. În 2035, Uniunea Europeana va interzice vânzarea de mașini noi cu motoare cu ardere internă. Prin urmare, adoptarea mașinilor chinezești cu prețuri mai mici ar putea ușura tranziția spre emisii nete zero. Cel mai ieftin vehicul electric vândut în China de BYD costă în jur de 12 000 USD, comparativ cu 39 000 USD pentru cea mai ieftină Tesla din America. Exista și precedente. Lecția de la ascensiunea producătorilor de mașini japonezi și sud-coreeni în anii 1980 este că concurența determină firmele locale să-și îmbunătățească procesele, în timp ce concurenții din afară stimulează industria locală în dorința de a apropia producția de consumatori. Deja BYD deschide o fabrică în Ungaria și mulți producători chinezi de automobile caută locații în America de Nord. The Economist apreciază că factorii de decizie politică ar trebui să-și înfrâneze instinctele protecționiste și să-și facă griji doar în cazul improbabil în care producătorii de mașini occidentali ar imploda cu totul. În aprecierea lor, nu este de temut o cotă de piață importantă pentru producătorii de automobile chinezi, dacă aceasta revigorează o concurență mai largă. Dacă China vrea să cheltuiască banii contribuabililor subvenționând consumatorii globali și accelerând tranziția energetică, această tendință este salutară. Mai îngrijorătoare este, în opinia mea, dependența într-un grad mare a întregii industrii de vehicule electrice de bateriile produse în China. Acestea reprezentau în 2022 79% din totalul producției mondiale, iar prognoza pentru 2025 este de 65%.
(sursa imaginii: https://www.space.com/us-beat-china-to-moon-artemis-nasa-bill-nelson)
China devine concurentul cel mai important al Statelor Unite și la celălalt pol al industriei transporturilor – vehiculele spațiale. Acum două săptămâni avertizam în articolul meu din rubrica CHANGE.WORLD despre faptul că datele prevăzute pentru lansarea expediției Artemis 2 sunt preliminare și că pot interveni amânări. Din păcate, această tradiție negativă a fost confirmată de anunțul făcut într-o teleconferință marți, 9 ianuarie, de conducerea NASA, care a declarat că misiunea sa principală, Artemis 2, va fi amânată din noiembrie 2024 până în septembrie 2025, iar misiunea de aselenizare Artemis 3, vizată inițial pentru sfârșitul anului 2025, are acum ca dată țintă septembrie 2026. Principalul motiv al amânării este siguranța echipajului. Experții au explicat că problemele scutului termic pe care le-a întâmpinat capsula Orion a lui NASA în timpul zborului de testare fără echipaj Artemis 1 în jurul Lunii, la sfârșitul anului 2022, au reprezentat o preocupare majoră pe măsură ce sunt analizate datele din acea misiune de succes. Scutul termic l-a protejat suficient pe Orion, dar o mare parte din el s-a carbonizat. Această amânare înseamnă însă că Statele Unite vor fi depășite de China în actuala – a doua – cursă spre Lună și astronauții chinezi vor ajunge pe suprafața astrului nopții, în acest mileniu, înaintea celor americani? Șeful NASA, Bill Nelson, apreciază că șansele sunt foarte reduse. Atât Statele Unite, cât și China vizează pentru aselenizări zona polului sud lunar, o regiune despre care se crede că este bogată în gheață. Pentru a-și duce echipajele acolo, agenția spațială a Chinei intenționează să testeze noua sa navă spațială pentru transportul echipajelor până în 2027 sau 2028. Fiecare expediție chineză implică două lansări pentru a ajunge pe Lună – una pentru a plasa un vehicul de aselenizare pe orbită și alta pentru a trimite echipajul. Acest plan cu două lansări ar depăși handicapul tehnologic de lungă durată al Chinei, care nu are o rachetă grea suficient de puternică pentru a trimite atât astronauți, cât și o sondă de aselenizare. Chiar după planurile actuale, Statele Unite au încă un an sau doi de avans, iar programele Chinei pot întâmpina și ele dificultăți și suferi amânări.
(sursa imaginii: economist.com/science-and-technology/2024/01/03/moon-landing-apart-indian-science-punches-far-below-its-weight)
Un domeniu în care China a depășit clar Statele Unite este cel al cercetării științifice universitare, cel puțin din punct de vedere statistic. În 2022, cercetătorii chinezi au semnat 26,9% din totalul articolelor apărute în jurnalele de știință și tehnologie, față de 13,7% semnate de cercetători americani. Cantitatea nu este neapărat proporțională cu calitatea și cu impactul pe termen lung al acestor comunicări, dar decalajul este semnificativ. Interesant că pe locul 3 în acest clasament se află India cu 6,2%. Dacă vorbim despre alegeri, Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, nu are astfel de griji, el obținând în 2023 un nou mandat la conducerea celuilalt gigant asiatic, care a devenit cu câțiva ani în urmă și cea mai populată țară din lume. India a înregistrat mari progrese în multe domenii, inclusiv în cercetarea spațială, devenind a patra putere care a realizat o aselenizare lină, inițiind o foarte interesantă expediție de explorare a Soarelui și planificând primul zbor cu echipaj uman pentru 2025. Semnificative sunt progresele în domeniul biomedical și în special al cercetării și producției de vaccinuri. Serum Institute of India a devenit în timpul pandemiei COVID-19 cel mai mare producător mondial al vaccinelor Oxford și AstraZeneca, iar în 2023 a obținut aprobarea Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) pentru vaccinul contra malariei, la care este co-inventator. Guvernul indian a inițiat un program de încurajare a cercetării post-universitare și a doctoratelor, al domeniilor fundamentale și a câtorva domenii aplicative importante. Va fi interesant de urmărit ce rezultate vor avea aceste investiții. Creșterea Indiei ca putere tehnologică și științifică, pe lângă progresul economic, poate avea un impact în configurația globală geo-politică viitoare, care poate că nu va fi exclusiv bi-polară.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)