Anul acesta fiind o excepție din multe puncte de vedere, am decis să mă abat și eu de la o tradiție respectată cu rigurozitate în cei aproape opt ani de când am început rubrica CHANGE.WORLD a ‘Literaturii de Azi’ și să încerc să fac un bilanț semi-anual al principalelor evenimente legate de lumea științei și a tehnologiilor avansate. Evenimentele se desfășoară într-un ritm accelerat și schimbările și direcțiile noi sunt uneori surprinzătoare, așa încât este bine, cred, să nu așteptăm sfârșitul anului. Meseria de profet devine din ce în ce mai riscantă și chiar și oracolul din Delphi cred că ar avea de făcut față unor provocări serioase în zilele noastre. Instrumentul cel mai bun pe care îl avem la dispoziție pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în jur și a ne pregăti pe cât putem pentru ceea ce ne așteaptă este informația, însă aceasta este copleșitoare cantitativ și extrem de diversă calitativ. Ca de obicei, voi încerca să filtrez esențialul și să fac puțină ordine.
Am folosit termenul de ‘excepție’, dar poate că ar trebui să folosesc un cuvânt, mai radical? Este pandemia cauzată de virusul COVID-19 nu doar o colecție de fenomene disruptive, o uriașă discontinuitate economică, socială, istorică, ci poate chiar factorul care a declanșat un moment de ‘singularitate’ în sensul folosit de inventatorul și expertul în viitor Raymond Kurzweil – un punct în timp din care creșterea tehnologică devine incontrolabilă și ireversibilă, rezultând schimbări imprevizibile ale civilizației umane? În opinia mea, este prea devreme pentru a da un asemenea răspuns radical. Chiar dacă ar fi adevărat, o asemenea judecată are nevoie de perspectiva timpului. În 1493, era prea devreme pentru a înțelege care vor fi consecințele uriașe ale călătoriilor lui Columb – începute în august 1492 – pentru istoria omenirii. Ne aflăm poate într-o situație asemănătoare cu cea din 1493, dar nu putem ști. Singurul lucru clar este că procesele biologice, științifice, macro-economice și consecințele sociale ale acestora dau multe semne de comportament atipic. Efortul uriaș științific și ca investiție a dus la apariția vaccinurilor în mai puțin de un an de la declanșarea pandemiei. Din cele peste 300 de centre de cercetare medicală, care au pornit la drum imediat ce a fost identificată boala, au rezultat în jur de zece variante de vaccinuri cu eficiențe demonstrate cel puțin pe termen scurt (6-9 luni). O parte dintre ele se bazează pe metoda mRNA (mesager ARN), rezultat al progreselor din ultimii câțiva ani ale ingineriei genetice și ale biotehnologiei. Capacitatea de producție este încă limitată relativ la populația planetei și au intervenit și elemente sociale legate de campaniile anti-vaccin, care au pus frâne campaniilor de vaccinare, amplificate pe fundalul unor conflicte mai vechi, cum sunt cele dintre știință și unele religii organizate, sau dintre partidele la guvernare și mișcările politice populiste. Apariția variantelor virusului era de așteptat. Răspândirea lor și ‘valurile succesive’ de îmbolnăviri sunt episoade din cursa contratimp în care populația planetei încearcă să ajungă la o rată de imunizare care să oprească răspândirea bolii și, în final, să ducă la eradicarea acesteia. Ceea ce am învățat sau învățăm în acest proces este că și în acest domeniu trebuie să considerăm întreaga planetă ca un sistem unic. Nu ajută în zilele noastre izolările, ele nu pot fi ermetice, pot doar prelungi perioada de imunizare și crește numărul de contaminări și, în final, de victime. La rău și la bine, trăim cu toții pe aceeași planetă.
Nu numai fenomenele biologice și medicale au o comportare disruptivă și atipică în contextul pandemiei. Procesele de recuperare economică și de revenire la ‘normalitate’ au și ele loc în ritmuri și direcții diferite de cele prevăzute de experți. Unele vești par bune. Indicii de recuperare economică sunt în multe locuri din lume mai buni decât era de așteptat. Statele Unite și China, primele două economii ale lumii, au revenit sau sunt pe cale să revină la producția și indicatorii de consum din 2019. Lanțurile de aprovizionare au făcut față perturbărilor temporare cauzate de pandemie și dacă ceva le influențează serios este vorba mai degrabă despre războaiele vamale care continuă, ba chiar s-au intensificat. Industriile care par cele mai afectate sunt cele ale divertismentului și ale turismului. Aici sunt concentrate și creșterile șomajului, în timp ce sectoarele productive și hi-tech recuperează aproape complet. Revoluția robotică accelerată prevăzută de unii experți ca răspuns la provocările cauzate de restricțiile sanitare se pare că nu va avea loc. Se înregistrează, în schimb, o explozie a prețurilor în piețele imobiliare. În multe dintre țările cu economii dezvoltate au fost înregistrate creșteri ale prețurilor locuințelor intre 10 și 30 de procente față de începutul anului 2020. Care este explicația? Acele categorii ale populației care au continuat să lucreze, multe dintre ele de la distanță, în perioada pandemiei au avut o sursă continuă de venit, în timp ce cheltuielile au fost reduse din cauza lipsei de investiții în turism (vacanțe anulate sau petrecute acasă sau aproape de casă) și alte forme de divertisment (restaurante, cultură). Una dintre formele cele mai sigure de investiție pare piața imobiliară. Există pericolul unei ‘bule’ de prețuri care va exploda, așa cum s-a întâmplat în 2007-2008? Nu este exclus, dar există și o mare diferență față de situația de atunci. Cererea provine nu de la pături ale populației încurajate de credite ieftine cu scopuri sociale și fără bază financiară reală, ci de la acumulări de fonduri în conturile claselor mijlocii. Acestea, la rândul lor, se bazează în parte pe creșterea piețelor financiare și ale burselor, dar cel puțin aici pericolul de implozie nu pare imediat.
Exista însă încă o forma de investiții, cu profituri potențiale promițătoare, dar și cu riscuri mult mai considerabile: criptomonedele și în special bitcoin. Cea mai faimoasă criptomonedă a început anul 2021 cu o valoare de vreo 30 de mii de dolari pentru un bitcoin, apoi în câteva luni și-a dublat valoarea, pentru a ajunge în aprilie la 65 de mii de dolari (un maxim al tuturor timpurilor până acum), pentru a scădea brusc în câteva zile cu 41% și a oscila de atunci la cursuri intre 32 și 49 de mii de dolari. Cauza principală a oscilațiilor? Restricțiile anunțate de banca centrala a Chinei în cea ce privește operațiile cu bitcoin, ceea ce a privat brusc piața monedei virtuale de o parte însemnată din cerere. Și totuși, devalorizarea nu a ajuns la 80% din valoarea maximă, cum s-a întâmplat după vârfurile speculative precedente. Motivele sunt poate istorice – nu este prima prăbușire de proporții a valorii bitcoinului și de fiecare dată au avut loc reveniri. De asemenea, tehnologia care stă la baza comerțului cu monede virtuale (blockchains – lanțurile de blocuri care autentifică și propagă tranzacțiile) este considerată sigură și garantând confidențialitatea, fiind adoptată pe scară din ce în ce mai largă în scopuri diverse. În luna iunie, statul El Salvador din America Centrală a devenit prima țară din lume care a adoptat bitcoin ca instrument de plată acceptat oficial, alături de principalele valute convertibile. Este un început, alte state (inclusiv China) studiază acțiuni similare sau emiterea de monede virtuale naționale. Un alt exemplu vine dintr-un domeniu foarte diferit. Lumea artei a fost scuturată de apariția licitațiilor de obiecte virtuale bazate pe Non-Fungible Tokens (NFT – Jetoane Nefungibile) – certificate de autenticitate ale obiectelor de artă, bazate pe aceeași tehnologie blockchain. Prețurile pentru creații virtuale, cum este colajul digital „Everydays: The First 5 000 Days”, al artistului care folosește pseudonimul Beeple, rivalizează și depășesc în unele cazuri pe cele ale capodoperelor lui Da Vinci sau Van Gogh. S-au accentuat însă și semnalele de alarmă legate de consumul intensiv de energie necesitat de această tehnologie ale cărui robustețe și siguranță depinde distribuirea execuției algoritmilor pe rețeaua globală, consumând resurse care la scară anuală au depășit deja consumul de energie al unor țări ca Olanda sau Argentina.
Am ajuns cu aceasta la problemele legate de mediul înconjurător și de starea de sănătate a planetei. Semnele nu sunt dintre cele mai încurajatoare. După o iarnă care din nou nu a fost iarnă în diferite părți ale emisferei nordice, suntem martori în ultimele luni ai unor fenomene meteorologice extreme: arșiță care bate orice recorduri și produce incendii la scară nemaiîntâlnită în Canada și pe coasta de vest a Statelor Unite, ploi excesive și alunecări de teren înspăimântătoare în Japonia, furtuni de o violență extremă urmate de inundații mai în toată Europa, inclusiv în România. Este de presupus că reorientarea politicii americane și realinierea ei cu programele internaționale de protecție a mediului înconjurător vor duce în viitorii ani la un avânt al industriei energiilor neconvenționale, dar acesta este un proces pe termen lung, și între timp, majoritatea copleșitoare (peste 80%) a captatoarelor de energie solară este fabricată în China. Progrese remarcabile au fost înregistrate și în domeniul luptei pentru salvgardarea biodiversității planetei. Descoperiri ale ingineriei genetice din ultimii ani permit descifrarea și prezervarea codului genetic al speciilor pe cale de dispariție, dar și al celor complet dispărute, dacă există fosile păstrate în anumite condiții. Au fost înființate ‘biblioteci genetice’, cum este Wildlife Biodiversity Bank din San Diego, care păstrează material genetic conținând secvențele unor specii de rinoceri, condori californieni sau antilope oryx din peninsula Arabiei, recent extincte. Scenariul ‘Parcului Jurasic’, imaginat în romanul publicat în 1990 de Michael Chrichton și ecranizat în serialul cinematografic creat de Steven Spielberg, devine posibil. Știința este și aici în avans față de evoluțiile politice, deoarece readucerea la viață a speciilor dispărute trebuie făcută în mod controlat, exact pentru a preveni scenariile de coșmar din filmele de gen science-fiction și horror.
Sectorul tehnologiilor avansate a trecut relativ cu bine bine pandemia. Marile corporații au înregistrat profituri remarcabile, dar o parte dintre acestea s-ar putea să fie curând redirecționate spre bugetele naționale greu încercate din cauza crizelor economice și necesitații finanțării redresării economice. Una dintre cele mai vizibile inițiative din acest punct de vedere este cea de a impune un impozit minim de 15% marilor firme internaționale, indiferent unde și-ar desfășura acestea activitatea. Propunerea formulată de administrația Biden înainte de întâlnirea dintre liderii celor 7 mari puteri economice mondiale și prima vizită în Europa a președintelui american nu a fost deocamdată acceptată, dar una dintre barierele economice și psihologice a fost trecută. Problema se află acum pe masa tratativelor dintre guverne. Marile corporații nu vor mai putea folosi cu ușurință și profita de inegalitățile financiare ale sistemelor de taxare. Concurența devine pentru ele din ce în ce mai acerbă și din punct de vedere tehnologic. Activitatea companiilor start-up înregistrează și ea o neobișnuită efervescență. Anul 2020, cu izolările sale, nu a fost un impediment în creativitate, companiile mici adaptându-se cu ușurință și flexibilitate modului de lucru de la distanță. În plus, a devenit din ce în ce mai răspândit sistemul companiilor de achiziții cu destinație specială (special purpose acquisition companies – SPAC) – societăți comerciale cotate la bursă, formate cu scopul de a achiziționa o companie privată, făcând-o astfel publică fără a trece prin procesul tradițional de ofertare publică inițială. Două din cele trei companii israeliene care au ieșit la bursa cea mai prestigioasă din New York în săptămâna 28 iunie – 2 iulie, cu oferte inițiale de miliarde de dolari, au folosit fiecare sistemul SPAC. Este încă o confirmare a forței creative a acestei țări în hi-tech. Israelul, cu o populație de sub 10 milioane de locuitori, are astăzi un număr de ‘unicorni’ (adică firme start-up evaluate la peste un miliard de dolari) mai mare decât întreaga Europa. În spatele fiecăruia dintre aceste succese se află inventatori și ingineri de talent, dar și antreprenori curajoși care au crezut în ei, care i-au susținut financiar și care au știut să-i ghideze spre piață. De remarcat faptul că cele trei firme provin din trei domenii diferite. De exemplu ironSource, evaluată inițial la peste 11,1 miliarde de dolari, a plecat de la un software de instalare și distribuire de conținut digital, pentru a crea o platformă care permite ‘monetizarea aplicațiilor’ transformând fiecare program sau versiune instalată la utilizator într-o sursă de venit pentru cei care au creat-o. Payoneer (evaluată inițial la 3,3 miliarde de dolari) înlesnește sistemele de plată digitală și transferurile financiare on-line, în timp ce SentinelOne (valoare inițială 8,9 miliarde de dolari) oferă ciber-securitate adică protecția aparatelor și aplicațiilor utilizatorilor împotriva oricărui fel de amenințări și atacuri cibernetice, folosind tehnici de inteligență artificială. Aceste succese sunt spectaculoase, dar nu trebuie să uităm că, pentru fiecare firmă despre care auzim că reușește, există zece sau poate o sută altele care eșuează. Succesul înseamnă că există o nevoie reală și o cerere financiară, implică idei tehnice strălucite, dar și un moment bine ales pentru a intra pe piață și nu strică niciodată nici mult noroc.
Eu voi continua să urmăresc cea ce se va întâmpla și în a doua jumătate a anului, voi relata cititorilor rubricii despre cei care reușesc și despre cei care reușesc mai puțin. Neobișnuitul an 2021 se află abia la jumătate.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)