CHANGE.WORLD: Încălzirea globală – realitate sau ficțiune?

Suntem în plină iarnă și mulți dintre noi ne confruntăm cu valuri de frig. În zilele când scriu acest articol, de exemplu, centrul Europei este acoperit cu zăpadă, rezultatul câtorva zile consecutive de viscol. Unii dintre prietenii mei de pe Facebook postează mesaje al căror ton și conținut exprimă aceeași idee: ‘Unde este încălzirea aceea globală?’.

Schimbările climatice au depășit de mult granițele dezbaterilor științifice și au devenit unul dintre subiectele cele mai controversate ale campaniilor politice, planurilor economice strategice sau pe termen scurt, cooperării și relațiilor internaționale.  Discuțiile despre schimbările climatice și efectul de seră au început în anii 1960-70, și s-au intensificat în cercurile științifice în ultimul deceniu al secolului trecut, când au fost perfecționate și modelele matematice care permit predicții pe termen lung, ajungând în atenția factorilor politici la începutul mileniului. Trebuie menționat faptul că dacă cercurile științifice au ajuns la un cvasi-consens în legătură cu tendința de încălzire globală, au existat și continuă să existe o minoritate de sceptici. În acest articol al rubricii CHANGE.WORLD le voi da și lor cuvântul, în așa fel încât cititorii să poată avea la îndemână principalele argumente circulate de ambele părți ale disputei.

Între scepticii celebri se află o personalitate pentru care am un respect și o afecțiune deosebită. Michael Crichton (1942 – 2008) a fost unul dintre scriitorii mei preferați de literatură științifico-fantastică, încă de când primul sau roman ‘Germenul Andromeda’ (‘The Andromeda Strain’) a fost tradus în 1976 în românește și publicat de Editura Univers. Între ultimele sale cărți se află și romanul ‘Stare de frică’ (‘State of Fear’) publicat în 2004.  Acțiunea acestui tehno-thriller include descoperirea și dejucarea unui complot pus la care de un grup de eco-teroriști în scopul promovării cauzei încălzirii globale. Cartea este presărată de argumente contra încălzirii globale și partea de ficțiune este completată de anexe și o bibliografie cu 172 de titluri, majoritatea susțînând opiniile autorului. Acestea reprezintă de fapt un fel de sinteză a argumentelor scepticilor: tendința de încălzirea globală nu este clară, unii indicatori arată de fapt că este vorba despre o răcire a climei; măsurătorile sunt făcute în special în medii urbane, și nu în zonele mai puțin populate; chiar dacă am avea de-a face cu o încălzire, ea poate fi parte din oscilații periodice care au avut și vor mai avea loc in istoria climei terestre; cauzele schimbărilor de climă nu sunt clare, emisiile de carbon datorate industrializării pot avea o influență mult mai mică decât deforestizarea; există un complot mondial politic-legal-medii de informare care încearcă să dramatizeze efectele schimbărilor climatice in scopul propriilor interese. Comunitatea științifică a criticat aceste argumente, demonstrând că cel puțin o parte dintre ele sunt eronate, se bazează pe date greșite, parțiale, sau interpretate incorect. Ecoul imediat și pe termen lung al cărții lui Crichton a fost însă semnificativ, ea continuând să fie un best-seller și să fie citată că referință până astăzi de mulți dintre sceptici.

Parametrul cel mai ușor observabil este desigur temperatura medie anuală, și există măsurători și statistici de încredere pentru ultima jumătate de secol pe întreaga suprafață a Pământului. Datele există, interpretările diferă. Să privim două diagrame alăturate. Prima reprezintă temperaturile măsurate într-o perioadă de un deceniu dintre 1965 și 1975, ultimul deceniu al unei perioade de relativă răcire a climei. De atunci, în cele mai bine de patru decenii care au trecut din 1975 încoace, tendința de încălzire pare însă continuă. A doua diagramă reprezintă temperaturile anului 2015. De fapt, în opt din ultimii zece ani au fost depășite recordurile anterioare ale temperaturilor medii la suprafața Pământului. În ambele reprezentări grafice devierile pozitive sunt reprezentate cu culori de la galben spre roșu, în timp ce celor negative le sunt asociate diferite nuanțe de albastru. În apărarea scepticilor, trebuie menționat că întreagă istorie a climei terestre este marcată de perioade de încălzire relativă alternând cu ‘mini-glaciațiuni’ și aceste perioade pot dura de la câteva decenii la câteva  secole. Suntem deci poate în mijlocul unei perioade de încălzire relativă, dar peste câțiva ani sau câteva decenii, natura își poate reversa tendința și vom avea din nou parte de o perioada mai rece? Între anii 1400 și 1800 răul Tamisa a înghețat de 24 de ori. În iernile cele mai aprige, se organizau târguri pe Tamisa înghețată. Unul dintre aceste celebre înghețuri, cel din iarna dintre anii 1683 și 1684 este relatat în romanul ‘Orlando’ al Virginiei Woolf.

Temperaturile sunt însă doar unul dintre indicatorii cheie. Există încă mulți alții. Unul dintre cei mai importanți este procentajul de bioxid de carbon în aer, măsurabil astăzi în atmosferă, dar ușor de evaluat prin prelevări geologice și pentru trecut. El indică intensitatea efectului de seră, care conform modelelor matematice de simulație climatică va duce în cursul secolului 21 la o creștere a temperaturii medii pe suprafața Pământului între 0,3 și 1,7C. Orice creștere peste 1C este considerată că având consecințe catastrofale pentru calitatea vieții. O creștere de peste 2C pune chiar sub semnul întrebării supraviețuirea speciei umane. Nivelul curent de 400 părți CO2 per milion este cu 30% mai mare decât în 1950, și de departe cel mai ridicat din istorie. Consecințele creșterii temperaturilor sunt multiple: încălzirea oceanelor cu consecințe ireversibile asupra faunei cum ar fi dispariția Marii Bariere de Corali și a numeroase specii de pești și animale acvatice, restrângerea ghețurilor polare, creșterea nivelului oceanului planetar care pune în pericol existența localităților de pe numeroase țărmuri de oceane și mări, dispariția ghețarilor continentali, ridicarea nivelului de salinitate și aciditate al mărilor, fenomene climatice extreme.

Care sunt argumentele scepticilor?  Și care sunt răspunsurile experților?

·      ‘creșterea procentului de bioxid de carbon este o consecință și nu cauza schimbărilor climatice’ – ipoteza ar putea fi adevărată pentru nivelele înregistrate până la mijlocul secolului trecut, dar după depășirea unui anumit prag, poluarea în general și bioxidul de carbon în special sunt cele care influențează clima

·      ‘uraganele și alte fenomene extreme nu sunt legate de încălzirea globală’ – modelele de simulare climatică arată contrariul

·      ‘creșterea temperaturilor este un fenomen urban’ – măsurătorile făcute de sateliți arată că această creștere este semnificativă peste tot – în zonele urbane, în cele rurale, în păduri sau deserturi nepopulate, și la suprafețele oceanelor

·      ‘iarnă 2009-2010 a fost cea mai rece din istoria meteorologică a Statelor Unite’ – câteva săptămâni sau luni extrem de reci într-o anumită zona terestră nu au decât o influență proporțională redusă față de media globală

·      ‘ciclul natural macro-planetar este de 1500 de ani’ – chiar dacă acest ciclu ar fi corect (nedovedit), influența umană din ultimul secol alterează această evoluție ciclică.

În fine, argumentul suprem – ‘nu există unanimitate, opiniile sunt împărțite’. Argument asemănător celui pe care îl auzim în discuțiile dintre adepții originii cosmice a Terrei și ai evoluției speciilor pe de-o parte și creaționisti pe de altă parte. Există un consens al climatologilor în legătură cu fenomenul de încălzire globală? Realitatea este că 97% dintre experți sunt de părere că fenomenul este real, și că factorul uman este de departe principalul responsabil pentru această tendință. Omenirea trebuie să pregătească răspunsul adecvat până nu este prea târziu.

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)