Dacă este adevărat că ‘toamna se numără bobocii’, atunci la fel de adevărat este că statuetele se numără pe la sfârșitul iernii. Este vorba desigur despre statuetele care sunt înmânate câștigătorilor premiilor Academiei Artelor și Științelor Imaginilor Mișcătoare. Ei, da, ați ghicit deja că este vorba despre ceea ce în limbaj popular numim Premiile Oscar, cele mai râvnite și probabil și uneori cele mai controversate distincții din lumea cinematografiei. Originea numelui atribuit statuetelor aurite (confecționate din bronz) nu este clară. Se pare că la câțiva ani după prima ceremonie care avusese loc în 1929 și care durase … 15 minute, arhivara (și mai târziu directoarea) Academiei, o doamna pe nume Margaret Herrick remarca faptul că statueta seamănă foarte bine cu unchiul ei pe care îl chema … Oscar. Restul este istorie. Sau legendă. Cert este că festivitatea de decernare a premiilor pe care le numim Oscar a ajuns la ediția 90, și că va avea loc în acest an în seara zilei de 4 martie, la Teatrul Dolby din Hollywood, California.
Cam în fiecare an în cursa pentru premiile mult râvnite se află și cel puțin un film din genul științifico-fantastic (sau science-fiction, dacă preferați versiunea engleză). În acest an sunt chiar două filme de gen cu un număr consistent de nominalizări. Despre ele și despre șansele lor voi scrie în acest articol al rubricii CHANGE.WORLD și în următorul, care va apare chiar în ajunul festivității de la Hollywood.
sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm1895520768
Dacă nu ați văzut încă ‘Blade Runner 2019’, dar aveți în plan să-l vedeți în curând, am un sfat prietenesc. Filmul este o continuare (un ‘sequel’ pentru a continua cu parantezele în limba engleză) a lui ‘Blade Runner’ realizat in1982, și dacă firul acțiunii nu este neapărat o prelungire a filmului original, tema și filosofia filmelor sunt legate, și multe dintre motivațiile personajelor, ca și ambianța socială a viitorului imaginat în film pot fi mai ușor înțelese dacă veți vedea sau revedea întâi primul film, sau măcar veți citi sau reciti rezumatul acestuia. Lumea distopica imaginată de romancierul Philip K. Dick și de regizorul Ridley Scott în filmul original, ca și tema roboților cu caracteristici umane (numiți ‘replicanti’ în roman și filme) care se află la granița între unelte dotate cu ceea ce azi numim inteligență artificială și ființe egale oamenilor, capabile de sentimente și dotate cu ceea ce unii numesc ‘suflet’ au devenit în deceniile care s-au scurs o prezență familiară în cinematografia științifico-fantastică, iar filmul lui Ridley Scott este considerat un film ‘de cult’. Peisajul viitorului în stil ‘retro’ a devenit o referință vizuală pentru multe filme distopice și/sau apocaliptice care au urmat, iar muzica lui Vangelis adaugă la senzația de ‘film noir’ a cărui acțiune se petrece în viitor.
sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt0083658/mediaviewer/rm626734848
‘Blade Runner 2049’ începe cu un ecran de text (procedeu de care personal nu sunt preat entuziasmat în filme) care descrie evenimentele petrecute între 2019 (anul când se petrece acțiunea primului film) și contemporaneitatea lui 2049. Lumea a trecut între timp printr-un fenomen de ‘black-out’ datorat unui eveniment neprecizat (catastrofă ecologică? explozie atomică?) care a produs un puls electromagnetic de mare intensitate (‘EMP’) distrugând toate dispozitivele și memoriile electronice ale omenirii. Doar ceea ce era înregistrat pe hârtie – cărți, presă, arhive – a supraviețuit. Posibilitatea unui asemenea eveniment este de altfel cât se poate de reală, el poate fi cauzat și de erupții solare de mare intensitate, și diferite scenarii de urgență îl iau în considerate. Concernul industrial care producea replicantii fusese ruinat doar pentru a fi înlocuit de un altul, mai mare, mai puternic, mai malefic, un monopol al producerii de roboți sclavi. Diferența principală față de lumea din 2019 constă în faptul că în 2049 replicantii nu mai trudesc pe planete îndepărtate, ci sunt în mare parte integrați în societatea umană, îndeplinind cam toate rolurile și practicând cam toate meseriile. Eroul principal al filmului, ‘K’ (ei da – ‘K’ precum la Kafka) este un astfel de replicant, polițist la celebra poliție din Los Angeles, care tot LAPD se numește. Replicantii sunt aparent complet integrați, vorbesc de la egal la egal cu oamenii și de fapt sunt greu de deosebit, dar nu sunt egali în drepturi, ei fiind sunt doar executanți subordonați și în general disciplinați ai ordinelor oamenilor. Fizic ei par a fi ajuns la paritate cu oamenii – mănâncă și beau, obosesc și dorm, fac sex, îmbătrânesc și sângele le curge când sunt răniți. Chiar și mor, doar că nu nasc și nu se nasc. Doar capacitatea de a naște și de a se naște, de a crea viață asemenea oamenilor, pare a le lipsi.
sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032
Intriga filmului se declanșează atunci când ‘K’ (interpretat de excelentul Ryan Gosling, unul dintre cei mai talentați actori ai generației mai tinere de la Hollywood) dând peste un caz care implică o peturbație în ordinea lucrurilor, începe să pună mai multe întrebări decât norma, începe să se îndoiască. Întrebările sale ar deranja ierarhia socială care face din replicanti simpli executanți ai ordinelor oamenilor, și varianta oficială a istoriei pe care se bazează această ierarhie. Ordinul de a părăsi anchetă și de a uita anomaliile – care, desigur, va fi ignorat – trimite o aluzie directă la regimurile totalitare, și nu numai la ele, în care o singură versiune a ‘adevărului’ este acceptată, și în care însăși cercetarea alternativelor devine un delict. În cursul anchetei sale ‘K’ va avea de înfruntat nu numai forțele atotputernicei corporații care domină economia și ordinea publică a planetei, ci și secrete legate de originea si trecutul său, descoperind semne de întrebare în legătură cu propria sa identitate.
sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm679884032
Tulburătoarele întrebări despre esența naturii umane și granițele dintre omenire așa cum o cunoaștem și o înțelegem astăzi și ceea ce poate (unii ar zice riscă) să devină ea peste nu multă vreme sunt o temă recurentă a literaturii de anticipație de la primele povestiri cu roboți ale lui Capek sau Asimov până la filme sau producții de televiziune cum ar fi excelentul serial suedez ‘Oameni adevărați’ (‘Äkta människor’). Avansurile spectaculoase ale chimiei sintetice, biotehnologiei, și inteligenței artificiale fac ca aceste întrebări să fie nu numai subiecte de viitor, ci și probleme de actualitate, legate de prezent sau de viitorul apropiat. Capacitatea de auto-învățare combinată cu sinteza și emularea sentimentelor, implementate pe platforme cu viteze și puteri de calcul și cu fiabilitate mult superioare minții și organismelor umane fac din roboți o specie nouă care începe să concureze cu oamenii în ceea ce privește controlul resurselor planetei. ‘Blade Runner 2049’ descrie o lume posibilă în care roboții autonomi fac parte din ierarhia socială, și au dobândit și o mare parte din caracteristicile care compun personalitatea umană și diferențele specifice dintre diverșii indivizi care aparțin speciei. Ce a mai rămas ca barieră care desparte omenirea de lumea roboților? Dilemele? ‘Nu-i mare scofală, nu ne invidia pentru asta’ spune în film un personaj uman altuia aparțînând lumii roboților. Capacitatea de a iubi? Nici măcar aceasta nu este sigură în lumea creată în ‘Blade Runner 2049’ unde oameni și roboți par să împărtășească ‘resursele’ care permit gratificarea sexuală, și in care nu este clară sau importantă diferența între oameni și roboții identici in formă și structura, sau între toți aceștia și întruchipările virtuale de genul hologramelor. Capacitatea de a naște, de a crea viață din propriul trup? Această ultima barieră poate că este cea reală, dar va trebui să vedeți filmul pentru a vedea cum este abordată problema, orice aș spune mai mult aici ar fi un ‘spoiler’.
sursa imaginii http://www.imdb.com/title/tt1856101/mediaviewer/rm3734056704
Proiectul a fost conceput și pregătit de Ridley Scott vreme de mulți ani, și regizorul a intenționat o vreme să și regizeze continuarea. Până la urmă s-a mulțumit cu rolul de producător și a încredințat regia regizorului canadian francez Denis Villeneuve, autor al câtorva filme de acțiune de calitate și de succes cum au fost ‘Sicario’ și ‘Arrival’. Despre acesta din urmă, aparțînând tot genului anticipației, am scris și în rubrica CHANGE.WORLD cu câtva timp în urmă. Combinația între filmul de acțiune și intriga științifico-fantastică inteligentă, care ridică probleme legate nu numai despre evoluția omenirii, dar și despre prezentul în care sunt trasate direcțiile spre viitor lucrează în ‘Blade Runner 2019’ aproape la fel de bine ca și în filmul original. Ryan Gosling realizează o formidabilă creație actoricească în rolul principal. Apare în a doua parte a filmului și Harrison Ford, actorul și personajul său care este originalul ‘Blade Runner’ (polițist și vânător de replicanti), cel care avusese motive bune să dispară din lumea viitorului între anii 2019 și 2049. Lumea vizuală continuă și extinde ceea ce văzusem acum 36 de ani, cu capacități de creație și execuție amplificate de grafica digitală. Filmul este candidat la cinci categorii în cursa pentru premiile Oscar, categorii care aparțin mai mult domeniilor tehnicii cinematorgrafice (producție, imagine, efecte vizuale). Pronosticul meu este că va câștiga una sau două statuete. Chiar dacă elementul de surpriză este diminuat, și dacă lumea viitorului creată in film este o continuare și amplificare a stilului și atmosferei din filmul original, ‘Blade Runner 2049’ oferă destul de multe motive de satisfacție amatorilor de film, și nu numai fan-ilor genului științifico-fantastic, pune întrebări și ridică probleme actuale care merită discuții aprofundate și interesante. Dacă nu l-ați văzut deja, vi-l recomand.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)