Poate că era doar o chestiune de timp, poate că era inevitabil. Pentru prima dată în istoria ‘revoluției hi-tech’ suntem, în ultimii ani, martorii unei tendințe de descreștere în pondere și în numere absolute a cifrelor salariaților angajați în zona situată la sud de San Francisco, numită Silicon Valley. Nu este pentru mine chiar o surpriză. Deja cu vreo 20 de ani în urmă, prieteni care trăiesc și lucrează în această zonă îmi povesteau despre degradarea nivelelor de servicii la nivel public și particular. O parte dintre cauze sunt destul de evidente. Costurile vieții și prețurile locuințelor sunt foarte ridicate și, dacă ele sunt încă accesibile pentru majoritatea salariaților firmelor ‘hi-tech’, nu același lucru este valabil pentru prestatorii de servicii, începând cu lucrătorii din comerț și sistemul sanitar și terminând cu profesorii din școli și polițiștii. Fenomenul este desigur relativ, și el afectează în special start-up-urile și mai puțin companiile mari. Google, Apple, Facebook continuă să opereze de aici și chiar să se extindă. Ceea vedem și vom vedea mai puțin în viitorii ani, în Silicon Valley, sunt companii de start-up care își încep activitatea – chiar și la propriu – într-un garaj, cum au fost la vremea lor Hewlett-Packard (fondată în 1939) sau chiar Apple in primele sale faze. Motivul? Spațiul garajelor s-a restrâns și a devenit foarte scump și o companie la început de drum nu și-l poate permite in Silicon Valley. Dar acestea nu sunt, așa cum vom vedea, singurele cauze care duc la o scădere relativă a importanței acestei zone faimoase de pe coasta de vest a Statelor Unite, importantă pentru economia americană.
În articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD ne vom ocupa în mod special de firma Google și de companiile sale afiliate, și de felul în care acestea gestionează, pe termen scurt și în perspectivă, crizele de diferite feluri cu care se confruntă. La fel ca Facebook, despre care am scris aici cu câteva săptămâni în urmă, Google s-a aflat în atenția comentatorilor tehnologici, economici, dar și politici, din cauza implicării sale în atacurile cibernetice care au dus la expunerea datelor personale ale utilizatorilor și la posibila influențare a desfășurării campaniei și, indirect, a rezultatului alegerilor americane din 2016. Președintele Donald Trump a acuzat direct și explicit compania că defavorizează opiniile conservatoare, în general, și favorabile Casei Albe în particular, prin algoritmii săi de căutare, care expun sau dau prioritate știrilor sau site-urilor cu vederi liberale și democrate. Google a intrat în conflict și cu Senatul american, refuzând să răspundă invitației de a depune mărturie despre interferența străină în alegerile din 2016 in ședința Comitetului pentru Informații. În timp ce Facebook și Twitter și-au trimis reprezentanții la cel mai înalt nivel, așa cum ceruseră senatorii, scaunul rezervat lui Google a rămas liber.
Influența lui Google în cercurile guvernamentale de la Washington este în scădere. Liderii și experții companiei, împreună cu cei ai altor firme hi-tech, participau în perioada președenției lui Obama la reuniuni periodice fie cu președintele, fie cu înalți funcționari ai administrației sale. Asta nu se mai întâmplă astăzi, majoritatea aliaților și consilierilor lui Donald Trump aparțin altor cercuri. Întrebarea este, desigur, dacă și în ce măsură problemele politice influențează performanțele comerciale ale companiei. Nu prea mult și nu imediat, în orice caz. Alphabet, firma care, după reorganizarea lui Google din 2015, reprezintă fațada de afaceri a companiei și a unei părți din asociații săi, a înregistrat o sănătoasă creștere de 23% în primul trimestru al anului 2018. Și totuși analiștii sunt îngrijorați, atât din motive legate de costurile operaționale, dar mai ales de tendințele normative (multe, derivate din motive politice) care pot reprezenta frâne și bariere în evoluția companiei pe piața americană și pe piețele internaționale.
Răspunsurile lui Google sunt multiple și ceea ce este de remarcat este faptul că gigantul cu sediul (încă) în Silicon Valley se concentrează pe răspunsuri strategice și încearcă să evite conflictele imediate, să se eschiveze sau să ignore atacurile care îi pot distrage atenția. Totul pleacă de la descentralizarea activității care este un fel de a administra diversificarea profilului. Separarea atribuțiilor are loc nu numai în ceea ce privește ramurile tehnice și comerciale în care operează firma, ci și în crearea unei operații aproape complet independente care se ocupă de direcțiile noi, inclusiv de cercetarea fundamentală.
Este momentul să discutăm doi termeni înrudiți, care sună asemănător și în engleză și în românește, dar care au semnificații diferite. Este vorba despre ‘invenții’ și ‘inovații’. Invențiile sunt activitățile oamenilor de știință și ale cercetătorilor din laboratoarele de cercetare fundamentală, al căror model tradițional în istoria științei americane este Bell Laboratories, acolo unde în anii ’40 a fost inventat tranzistorul. Inovațiile sunt activitățile legate de aplicarea industrială și comercială a invențiilor, exemplul clasic înrudit fiind folosirea în anii ’50 a tranzistorilor pentru producția în masă a aparatelor de radio de către firme precum Texas Instruments. Google a sesizat o tendință care este considerată ca o mare problemă în păstrarea rolului de lider tehnologic mondial al Statelor Unite – faptul că arta invenției, specifică Americii, cea care i-a creat uriașul avantaj economic și tehnologic de care s-a bucurat în a doua jumătate a secolului 20, a fost încetul cu încetul pierdută și uitată. Nu mai există astăzi nici Bell Labs și nici Xerox Palo Alto Reseach Center (PARC) – centrele americane de excelență în invenție care au asigurat succesul și dominația tehnologică americană în secolul 20. În 2015 fondurile guvernamentale federale pentru cercetare și dezvoltare erau doar de 0,6% din produsul național brut, un procentaj care reprezintă doar o treime din ponderea lor din 1964. Rezultatul este că în 2017 numărul rundelor de finanțare inițială a start-up-urilor în SUA a fost cu 22% mai redus decât în 2012, și asta în condițiile unei ușoare redresări economice generale. Cifrele sunt și mai dramatice în Silicon Valley.
Răspunsul lui Google este Google X, un subsidiar al lui Alphabet care încearcă să redescopere arta pierdută a invenției și să o combine cu cea a inovației, în ceea ce ei numesc ‘moonshot factory’, cu scopul de a crea viitorul, evoluția companiei Google în deceniile care urmează. Termenul de ‘moonshot’ își are originea în programul Apollo de acum jumătate de secol, dar în contextul contemporan el are semnificația de proiect îndrăzneț, ambițios, revoluționar dezvoltat într-un context în care nu sunt așteptate recuperarea pe termen scurt a cheltuielilor și nu sunt neapărat stabilite toate analizele de risc care sunt solicitate unui proiect obișnuit sau companiilor start-up. Deși o parte dintre aceste activități ale lui Google sunt păstrate secrete, reportaje publicate în ultimul an de ‘Atlantic Monthly’ și de ‘WIRED’ au dezvăluit unele dintre principiile, programele și persoanele care participă în aceste proiecte. Conducătorul grupului, ‘moonshots captain’ al lui X, este Astro Teller, nepotul celebrului fizician Edward Teller. X este o rară activitate științifică și tehnologică în care investigarea imposibilului sau chiar a absurdului este încurajată. Proiectele X nu încep prin a analiza tehnologii și soluții, acestea sunt considerate răspunsuri. Proiectele X încep prin a căuta care sunt întrebările.
La fundația oricăruia dintre proiectele X se află intersecția a trei condiții: o problemă importantă care trebuie rezolvată, o soluție originală și radicală, și posibilitatea unui plan de realizare practică a soluției. Cea de-a treia condiție reprezintă puntea între invenție și inovație, căci scopul ultimativ al întregii activități este descoperirea domeniilor de activitate și a tehnologiilor care vor face posibile generațiile și încarnările posibile viitoare ale lui Google. Pe lângă importanța acordată întrebărilor esențiale în identificarea problemelor și includerea soluțiilor celor mai îndrăznețe, mai există un element original în activitățile ‘moonshot’ ale lui X-Google: dreptul de a eșua. Statisticile arată că, din zece proiecte start-up, nouă vor eșua înainte de a fi produse măcar prototipuri, iar din cele care trec pragul realizării inițiale, nouă din zece nu vor fi cu adevărat destul de robuste si rentabile pentru producție. Google face eforturi de a identifica eșecurile cât mai devreme și de a tăia parcursul (și cheltuielile) proiectelor care nu au șanse de reușită. Una dintre metodele de implementare a acestei strategii este recompensarea cu prime a echipelor care au lucrat în proiecte eșuate și închise, în condițiile în care echipa a identificat la timp eșecul. Nu este ușor, căci inginerii buni sunt foarte ambițioși și cred în ceea ce fac, asta punând la o parte aspectul siguranței financiare. În multe alte companii, participanții la proiecte închise sunt în pericol de concediere. Nu în laboratoarele X, și Google în general este una dintre companiile din Silicon Valley care pentru a atrage și păstra talente oferă salarii și condiții bune (salariul mediu anual al salariaților lui Alphabet este estimat la 200 de mii de dolari).
Fiind vorba despre tehnologii revoluționare, bazate pe cercetare fundamentală, este poate prea devreme pentru a estima reușita strategiei lui Google și a planurilor sale de a reînvia artă invenției în Silicon Valley. Proiectele X considerate reușite sunt încă ‘work-in-progress’. Un exemplu este proiectul Loon, care încearcă să rezolve problema accesului la Internet în zone îndepărtate și greu accesibile ale planetei, folosind o rețea wireless cu stații de releu și transmisie plasate în stratosferă prin intermediul unor baloane. Un alt proiect destul de popularizat despre care am discutat și în această rubrica în trecut este cel al ochelarilor Google (Google Glass), în realitate computere miniaturizate plasate pe instrumentație ‘wearable’ care oferă informații în real-time proiectate suprapus peste viziunea normală. Lansarea în jurul anului 2015 a fost considerată un eșec, fiind marcată de probleme de operare și greutăți în adaptarea echipamentului la comportamentul uman diferit de la persoană la persoană, dar proiectul a fost reorganizat și restructurat, piața țintă a fost redefinită pentru liniile de asamblare industriale, și relansarea în 2017 se pare că l-a readus pe o traiectorie promițătoare. Exemplele de eșecuri nu lipsesc nici ele, spectaculos fiind în acest sens proiectul Foghorn, care dezvolta o tehnologie care să transforme apa de mare în combustibil lichid la prețuri economice. Deși a reușit tehnologic, Foghorn a fost închis (în mod documentat, păstrând toate informațiile tehnice și științifice) din cauza faptului că scăderea prețurilor combustibililor tradiționali a pus costurile soluției într-o evidentă zonă de nerentabilitate.
Timpul va spune dacă reîntoarcerea lui Google spre cercetarea fundamentală și metodele originale folosite de proiectul X vor da rezultatele dorite atât pentru companie, cât și pentru economia americană. Schimbarea era necesară și doar un gigant al revoluției tehnologice cum este Google poate da un răspuns de acest fel evoluțiilor care au loc în economia americană și a lumii, pe plan politic și normativ. Nouă ne rămâne să urmărim, să relatăm și să discutăm ceea ce se va întâmpla.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)