Jocurile calendaristice au hotărât că acest articol să fie scris în zilele dinaintea celei de-a 100 întâlniri a organizației de standardizare Internet Engineering Task Force (IETF) și să apară în zilele de după închiderea conferinței. Gazda evenimentului care se petrece între 11 și 17 noiembrie este pentru prima dată orașul Singapore. Este doar a șasea întâlnire din primele o sută care are loc în Asia – două au fost în China, două în Japonia și una în Coreea până acum. Este una dintre cifrele statistice care indică o problemă în felul în care are loc procesul de standardizare în grupul internațional cu contribuția cea mai semnificativă la dezvoltarea Internetului. Asia este astăzi deja continentul cu cel mai mare număr de utilizatori, este locul în care se înregistrează de peste un deceniu creșterea cea mai semnificativă a traficului pe ‘backbone’ – ‘autostrada’ Internetului și la periferie, aici se crează și o mare parte din software-ul și unde sunt fabricate majoritatea aparatelor conectate astăzi la Internet (cum ar fi telefoanele ‘inteligente’). Este un continent pe cât de dinamic pe atât de marcat de conflicte internaționale și probleme interne care pot constitui un factor de fragmentare dar și un catalizator în crearea de noi aplicații și inventarea a noi moduri de a folosi rețeaua globală. Singapore însăși, o țară oraș, o insula geografică dar și politică, o aparentă oază de stabilitate și prosperitate economică într-o zonă furtunoasă, stabilitate și prosperitate câștigate însă cu preț scump, este o gazdă cât se poate de potrivită pentru congresul centenar al organizației.
Apropierea aniversării trecerii pragului numerelor cu trei cifre pare să fi prilejuit o everfescență care conține puțină nostalgie, multă introspecție și analiză a proceselor actuale, discuții articulate și uneori foarte aprinse despre viitorul Internetului și în paralel cel al organizației IETF. Acum 31 de ani, la prima întâlnire, participaseră 21 de experți, cu toții salariați ai companiilor guvernamentale americane, de care era legată încă strâns tehnologia și implementarea Internetului. Deceniul care a urmat a fost cel al pătrunderii Internetului în sfera comercială, și al detașării de aspectele de control guvernamental. În pragul mileniului a fost atins și maximum de participare la întâlniri (peste 2500 de participanți în jurul anului 2000). Cam atunci a fost definită și ‘misiunea’ Societății Internetului (Internet Society) care sprijinea și încuraja dezvoltarea standardizării tehnice fără a se referi prea detaliat la aspectele și impactul politic și social.
Iata cum arată Viziunea și Misiunea Societății, formulate cu mai bine de un deceniu în urmă:
Viziune – Internetul este pentru toată lumea.
Misiune – Să promoveze dezvoltarea deschisă, evoluția și utilizarea Internetului în beneficiul tuturor oamenilor din întreaga lume.
(sursa https://www.internetsociety.org/mission/)
Aceasta abordare nu mai este astăzi considerată suficientă. Internetul proiectat de inginerii de la IETF și de companiile care implementează standardele scrise aici a devenit una dintre utilitățile de bază care asigură funcționarea și progresul societății. Guvernele au devenit din nou interesate de ceea ce se petrece pe Internet și de modul în care funcționează, și încearcă să recapete controlul măcar parțial al acestuia. Societăți comerciale dar și organizații criminale beneficiază de înlesnirile de comunicație, și echilibrul între libertatea de comunicare și necesitatea controlului conținutului traficului este permanent pus sub semnul întrebării. O propunere pentru o nouă ‘misiune’ (cartă) a organizației a fost publicată cu aproximativ două săptămâni înainte de conferință. Ea include următorul text:
Internet Society promovează dezvoltarea Internetului ca o infrastructura tehnică globală, o resursă de îmbogățire a vieții oamenilor și o forță de bine în societate.
Lucrăm cu comunitatea internațională de Internet pentru un Internet deschis, conectat la nivel global și sigur.
Împreună, ne concentrăm pe:
– construirea și susținerea comunităților care fac ca Internetul să funcționeze;
– promovarea dezvoltării infrastructurii de internet, tehnologii și standarde deschise; și
– promovarea unei politici de internet sănătoase în întreaga lume.
Abia a fost publicată propunerea și au apărut imediat criticile. Formularea încearcă să fie mai concretă și mai apropiată de realitățile de astăzi, dar este ea suficientă și pentru lumea de mâine? Ce înseamnă în termeni practici formulări cum ar fi ‘forță de bine’ sau ‘politică sănătoasă’? În mod sigur nu ele nu reprezintă același lucru pentru un expert american și unul chinez, și nici pentru guvernele țărilor respective. Discuțiile abia au început, și dacă avem în vedere procesul de consens pe care se bazează lumea standardelor Internetului va mai dura o vreme, și rezultatul s-ar putea să fie destul de diferit de propunerea inițială.
O altă schimbare fundamentală are loc la nivelul relației între standardele scrise și codurile ‘deschise’ (open source). Cititorii fideli ai rubricii CHANGE.WORLD au putut află din articole precedente despre aceste două metode aparent concurente de a defini modul în care este realizată interoperabilitatea între elementele conectate la rețea și aplicații care face posibilă funcționarea Internetului. Regulile pot fi definite în standarde exacte și riguros scrise (metoda IETF) sau prin cod de referință public accesibil care este implementat de toată lumea (metoda open source). În realitate cele două lumi nu sunt complet separate, istoria IETF se bazează în mare parte pe ‘running code’ (software care funcționează) și de multe ori acesta a fost ‘public domain’ (accesibil pentru oricine). În ultimii ani însă colaborarea între organizațiile care crează și administrează cod deschis și IETF s-a intensificat. Existența și folosirea de software ‘open source’ permite un ciclu mai scurt de discuții în ceea ce privește lista de funcții implementate, și în cele din urmă un drum mai scurt de la definitivarea specificațiilor la finalizarea standardelor. În plus și calitatea celor două produse (standard și cod) va fi îmbunătățită prin interacția directă dintre cele două. Cei care examinează programele ultimelor conferințe IETF vor constata că timpul alocat verificărilor de cod și testelor de interoperabilitate este în continuă creștere. Traditionalelor sesiuni de ‘hackathon’ și ‘Code Sprint’ li se adaugă începând cu IETF 100 și opțiunea ca orice întâlnire a grupurilor de lucru să fie transformată în sesiuni de teste de cod, interoperabilitate sau demonstrații funcționale.
Interesante sunt la această ediție a conferinței IETF și sesiunile educaționale (tutorial). Ele se ocupă de două tehnologii pe care le-am prezentat în anii trecuți în cadrul rubricii CHANGE.WORLD pe vremea când se aflau în dezvoltare: versiunea 1.3 a protocolului Transport Layer Security care asigură securizarea informației transmise pe Internet prin intermediul tehnicilor criptografice, și noul protocol WebRTC dezvoltat în colaborare de IETF și W3C care simplifică sesiunile de comunicație multimedia (video, voce și date). Lor li se adaugă două sesiuni Bird of Feathers (BOF) care discută probleme care își pot găsi soluțiile în viitoare grupuri de lucru noi ale IETF-ului: Trusted Execution Environment Provisioning (TEEP) care are ca scop programarea aplicațiilor care rulează în configurații ‘sigure’ și Software Updates for Internet of Things (SUIT) care propune o standardizarea unei metode de a trimite versiuni noi ale programelor care rulează pe ‘lucrurile’ din Internetul Lucrurilor (IoT) – subiect devenit acut pe măsură ce numărul obiectelor ‘inteligente’ legate la Internet crește exponențial, și cu această se măresc și riscurile de securitate datorate infiltrării de viruși și alte programe ostile.
Lumea Internetului este în schimbare și standardele încearcă nu numai să fie în pas cu vremea, să răspundă corespunzător atacurilor și pericolelor, dar și să anticipeze tendințele și să conducă dezvoltarea tehnologică în folosul utilizatorilor. Printre altele ședințele devin în măsură din ce în ce mai mare virtuale. Mă voi numără și eu printre cei peste 200 de participanți ‘la distanță’ la IETF 100. Într-o mare măsură succesul Internetului este datorat și succesului organizației IETF și cred că ea va rămâne relevantă și în anii următori. Sigur vom discuta în viitor în această rubrica despre rezultatele și impactul conferinței IETF 100 și a celor care vor urma.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)