‘The Atlantic’ este unul dintre puținele periodice tipărite la care mai sunt încă abonat. Revista americană împreună cu platforma sa internetică reprezintă continuarea uneia dintre cele mai remarcabile tradiții din presa americană, revista ‘The Atlantic Monthly’ fondată în 1857, la Boston, publicație la care au contribuit de-a lungul timpului cu articole, eseuri, literatură, mulți dintre cei mai cunoscuți scriitori și jurnaliști ai Americii. Printre temele principale abordate de-a lungul istoriei de redacțiile succesive ale mensualului s-au aflat abolirea sclaviei, egalitatea în drepturi civile, politica externă și locul Americii în lume, dezvoltarea noilor tehnologii și impactul lor asupra societății. Orientarea generală a publicației în ultimele decenii este liberală. Există o echipă de redactori și un nucleu de colaboratori permanenți, editor șef fiind, din 2016, reputatul ziarist Jeffrey Goldberg (n. 1965). Diferențele de opinii există și ele sunt reflectate în multe dintre articolele din ‘The Atlantic’, în buna tradiție a dezbaterilor de presă democratice. În general, publicația este deschisă dezvoltărilor tehnologiei, un număr din cele zece care apar în fiecare an fiind dedicat invențiilor și inventatorilor. Comentariile și punctele de vedere sunt totdeauna interesante și de multe ori diverse. Un exemplu bun l-am găsit în numărul dublu de la începutul acestui an 2020, în care doi dintre colaboratorii permanenți ai revistei au scris articole care prezintă din perspective complet diferite era Internetului în care omenirea a intrat în ultimele trei decenii. Mi se pare o ocazie bună de a prezenta aceste puncte de vedere cititorilor rubricii CHANGE.WORLD și de a deschide o dezbatere pe tema ‘A fost sau nu a fost’ … o revoluție?
Primul articol (în ordinea paginației) este semnat de Derek Thompson care este ‘staff writer’, adică jurnalist din echipa lui ‘The Atlantic’. Teza sa este surprinzător de aliniată cu pozițiile tehno-scepticilor, dar argumentația lui este solidă și merită analizată. ‘Cum vom spune povestea secolului digital, care a împlinit deja două decenii? Ne-am putea concentra, așa cum o fac ziariștii, pe distrugerile cauzate de viața conectată. Pe măsură ce Facebook, Twitter și YouTube au pus stăpânire pe lumea on-line, ele au subminat mediile tradiționale, au dat putere propagandiștilor și au adâncit diferențele politice americane. Telefoanele inteligente, cu toate minunatele lor utilități, s-au dovedit a fi și ele agenți narcotici.’ În plus, susține Thompson, o mare parte dintre promisiuni au rămas neconcretizate. Exemple? WeWork, compania care a promis revoluționarea spațiilor de muncă, a făcut implozie înainte de ieșirea la bursă (articolul a fost scris și publicat înainte de criza produsă de pandemia COVID-19). Firma Uber, care promitea schimbări radicale în traficul urban, a fost blocată în multe locuri din lume. Marile companii încă reușesc să scoată profituri din publicitate și din spațiul de înmagazinare a informației în ‘nori’, dar numărul locurilor de muncă distruse îl depășește pe cel al locurilor de muncă create. Peste câteva decenii ne vom uita uimiți și ne vom mira cum de au fost investite atâtea eforturi și inteligență în dezvoltarea tehnologiilor digitale, în timp ce probleme majore ale economiei și societății americane, cum ar fi degradarea infrastructurilor, schimbările climatice, creșterea decalajelor dintre regiuni și dintre bogați și săraci, au fost neglijate și s-au agravat. Promovată ca o nouă revoluție economică, era Internetului a încurajat inventivitatea în domenii puțin legate de realitatea fizică, de problemele reale ale majorității populației. Încurajând meritocrația tehnică, ea a contribuit la accentuarea diferențelor sociale și economice.
Problemele semnalate de Derek Thompson sunt reale și cred că merită să fie dezbătute. Concluziile mi se par cam radicale, căutând titluri spectaculoase. O parte dintre problemele economice și sociale descrise de el nu au decât cel mult o legătură incidentală cu era Internetului – este vorba despre excesele globalizării și, mai ales, de out-sourcing, care a făcut ca o mare parte din producția industrială să fie mutată în China și țările în curs de dezvoltare, creând lanțuri de aprovizionare lungi și complicate, optimizate local, dar nu și sistemic. Out-sourcing-ul, de altfel, și-a manifestat efectele asupra pieței forței de muncă și în economia digitală, diferența fiind dependența redusă sau nulă față de costul transporturilor sau crizele de genul celor care au afectat comerțul internațional de bunuri fizice în perioada pandemiei. Ar mai fi de disputat și faptul că articolul lui Derek Thompson pare a lua în considerare doar date legate de economia americană, ignorând impactul tehnologiilor legate de Internet pentru alte zone ale lumii mai mult sau mai puțin dezvoltate. Printre concluziile și recomandările sale, merită reținute cel puțin două: concentrarea investițiilor practic în trei zone geografice de pe coastele de Est și de Vest ale Statelor Unite este riscantă; și reprofilarea spre economia reală și producerea de bunuri fizice este absolut necesară. Automobilul zburător din titlu este necesar pentru că are potențialul de a rezolva o problema gravă și reală în marile concentrări urbane. Dezvoltarea sa este un bun exemplu de colaborare între economia digitală și lumea industriei fizice.
Răsfoim câteva pagini și ajungem la al doilea articol care se numește ‘Before Zuckerberg, Gutenberg’ și este semnat de Cullen Murphy, ‘The Atlantic’s editor-at-large’ ceea ce s-ar traduce aproximativ ‘colaborator extern’. Articolul face o comparație pe care și eu am făcut-o în trecut între revoluția informatică, introdusă de inventarea tiparniței mobile a lui Johannes Gutenberg în secolul 15, și cea adusă de inventarea și răspândirea Internetului la sfârșitul secolului 20. O parte din documentația istorică a articolului se bazează pe cartea lui Elizabeth Eisenstein ‘The Printing Revolution în Early Modern Europe’, în care ilustra istorică a cuvântului tipărit (decedată în 2016, la vârsta de 92 de ani) a descris felul în care tiparul a creat o nouă industrie și un centru de efervescență spirituală și de inventivitate în Veneția celei de-a doua jumătăți a secolului 15. În această Vale a Siliciului renascentistă, ca și în celelalte orașe ale Europei unde noua invenție se răspândea treptat, au fost tipărite în cele cinci decenii care au urmat după invenția lui Gutenberg mai multe cărți decât fuseseră create de scribi în cei 1000 de ani precedenți. O adevărată industrie ‘start-up’ bazată pe tipografii și case de editură apărea peste noapte, dând naștere unei clase burgheze care stăpânea nouă tehnologie. Niciodată în istorie nu fusese mai ușor de creat suport de informație, și niciodată în istorie accesul la informație nu fusese mai ieftin. Aceste fraze se referă la secolul 15, dar ele vă sunt probabil familiare.
Cullen Murphy, care a cunoscut-o personal pe Elizabeth Eisenstein, relatează că aceasta era foarte conștientă și de pericolele pe care le implică accesul liber și gratuit (sau la cost foarte redus) la informație. Ea folosea chiar termenul ‘disruption’ (perturbare) pe care investitorii în high-tech îl utilizează des pentru a indica o tehnologie revoluționară, însă fără conotația sa pozitivă. Invenția tiparului a descentralizat rolul de decizie în legătură cu ceea ce se scrie, care era rezervat clasei scribilor, o minoritate de obicei concentrată la curțile regale sau în mănăstiri. Acum, hotărârile au început să aparțină editorilor. Revoluția internetică a diminuat însă și influența acestora. Practic, astăzi, o mare parte din populația planetei poate crea și distribui informație sau artă fără niciun control, și o face atunci când postează pe rețelele sociale, trimit mesaje în grupuri, fotografiază și filmează și apoi încarcă acel conținut pe Instagram și youTube. Revoluția lui Guttenberg a dus la o diversificare fără precedent a conținutului și, în scurtă vreme, pe lângă literatură sau cărți religioase, au început să fie distribuite în masă tratate de magie, teorii conspirative, rețete de bucătărie sau de leacuri pentru boli, satiră, erotică. O nouă religie, Reforma, a beneficiat din plin de existența tiparului și altele i-au urmat. Au apărut noțiuni juridice noi, cum ar fi proprietatea intelectuală și copyright-ul, și cărțile au devenit obiecte de colecție, pe lângă funcția lor de depozite de cunoaștere. Absolut toate aceste concepte au fost revizuite în ultimii 20-30 de ani, ca urmare a revoluției internetice.
Cele două viziuni prezentate în cele două articole nu sunt poate complet opuse. Ceea ce trebuie conciliat este, cred, faptul că revoluțiile informatice și cele industriale care creează bunuri materiale și servicii cu impact în lumea noastră ‘fizică’ sunt legate, dar nu simultane. Industria editorială și a tipografiilor a constituit un prim val al revoluției industriale declanșate de invenția tiparului în secolul 15. Valurile următoare au fost simțite în secolele care au urmat, când circulația informației a favorizat descoperirile geografice, răspândirea cunoștințelor științifice și dialogul dintre universități și academii, cunoașterea biosferei și medicina, invențiile mașinilor și multe altele. Același lucru se întâmplă și cu revoluția internetică. Industria digitală este doar primul val al noii revoluții industriale pe care o face posibilă Internetul. Robotica, inteligența artificială, ingineria genetică sunt doar câteva exemple de ramuri științifice și tehnologice care vor influența existența noastră, în deceniile care urmează. Efectul lor începe să se facă simțit, dar nu neapărat imediat. Globalizarea trece oricum printr-o faza de re-evaluare și datorită pandemiei, și a relațiilor încordate dintre China și o mare parte din restul lumii industrializate. Mai este însă un aspect pe care cred că este obligatoriu să nu-l neglijăm. Progresele cunoașterii și noile tehnologii pot avea aplicații pozitive, dar și negative. Controversatul Edward Snowden observă, în recenta sa carte ‘Permanent Record’, că oamenii de știință și inginerii nu prestează niciun legământ etic de genul jurământului lui Hipocrate al medicilor. Poate că este momentul să creăm unul.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)