Unde pot fi găsiți unicornii pe harta lumii? Vom încerca să răspundem la această întrebare în articolul de astăzi al rubricii noastre. Este vorba desigur, despre companiile start-up care au trecut cu succes prima fază a dezvoltării tehnologice și a acumulării de capital și au depășit valoarea estimată de un miliard de dolari. În continuare vom face o incursiune în trecutul Internetului încercând să identificăm momentul zero al istoriei rețelei globale și vom citi un raport despre stadiul actual al dezvoltării Internetului în teritoriul care include România și Moldova. Ne vom interesa de soarta copiilor născuți în urma experimentului de manipulare genetică din China cu câțiva ani în urmă și vom discuta situația firmei Netflix și a industriei de streaming, acum, când publicul captiv iese din case și spectatorii se întorc în săli.
Articolul precedent al rubricii se încheia cu o analiză a noii politici de investiții a Chinei, care tinde să repoziționeze firmele de start-up în centrul geografic al Imperiului de Mijloc. Făcând un zoom-out pe harta lumii observăm că este vorba despre un episod dintr-o descentralizare geografică a investițiilor în hi-tech, care are loc în mai multe locuri simultan în ultimele decenii. Începând cu anii ’70 ai secolului trecut și pentru câteva decenii după aceea, obișnuiam să privim spre mica fâșie de câteva sute de kilometri pătrați la sud de San Francisco numita Silicon Valley pentru a localiza firmele care au schimbat fața industriei și a societății. Prima fusese Hewlett-Packard (înființată la Palo Alto în 1939). Urmaseră Intel (Mountain View, 1968), Apple (Los Altos, 1976), Google (Menlo Park, 1998). Chiar și la începutul noului mileniu, firmele care doreau să reușească la scară mare își mutau sediu ‘în Vale’. A făcut-o firma la care lucram și eu în acea perioadă, a făcut-o și Facebook, înființată în Massachusetts de Mark Zuckerberg. În 2011, 20 din cei 27 de unicorni își aveau cartierele generale în Statele Unite și majoritatea covârșitoare erau în Silicon Valley. În total, doar cinci țări găzduiau asemenea firme de succes.
Situația aceasta se schimbă. La sfârșitul anului 2021, existau peste 1 000 de unicorni în 45 de țări. Dintre aceștia, mai puțin de jumătate își aveau sediul în Statele Unite, și ‘doar’ 220 în Sillicon Valley. Desigur, Statele Unite sunt încă o putere care nu poate fi neglijată, dar nu exclusiv dominantă, iar concurența este puternică. Beijing și Londra sunt deja centre semnificative de dezvoltare tehnologică. Regiunea numărul 4 în clasament ca număr de firme este Bengaluru din India, cu 26 de unicorni, atrăgând 13 miliarde de dolari în investiții în anul 2021. Numărul cel mai mare de inițiative de succes raportat la populație este înregistrat de Israel urmat de Singapore. Patru continente (America de Nord și de Sud – cu Sao Paolo –, Europa și Asia) deja sunt gazde ale unor concentrări semnificative, și al cincilea este pe cale să li se alăture – Africa (cu centrul la Lagos, capitala Nigeriei). Care sunt motivele acestei evidente tendințe de descentralizare? Exista condiții tehnologice (Internetul cu infrastructura și programele de colaborare care facilitează lucrul de la distanță), există capital în multiple zone geografice, există forță de muncă educată și la preț mai mic decât cel plătit în Statele Unite și Europa de Vest. Unele țări (nu întâmplător Israel și Singapore fac parte dintre ele) au o politică de încurajare activă a investițiilor în hi-tech, adăugând cel puțin la paritate fonduri financiare pentru orice inițiativă cu șanse dovedite de succes. Investițiile înfloresc acolo unde există asemenea strategii pro-business și stabilitate politică și economică. Încetinirea creșterii este observată acolo unde politicile de susținere întârzie să-și facă efectul și piedicile birocratice sunt excesive.
Puțină istorie. Unul dintre colegii mei din organizațiile de standardizare a Internetului a publicat pe 5 mai, cu hashtag-ul #onthisday, o copie a primei pagini a unui articol scris cu 48 de ani în urma de Vinton G. Cerf și Robert E. Kahn în una dintre revistele tehnice ale organizației Institute of Electrical and Electronic Engineers (IEEE) care avea titlul ‘A Protocol for Packet Network Intercommunication’ (‘Un protocol pentru inter-comunicare între rețelele cu pachete de date’). În acest articol, Vint și Bob, cum aveam să-i cunosc cu vreo 15 ani mai târziu, puneau bazele teoretice ale interconectării rețelelor de date, dezvoltând principiile care fuseseră deja puse de câțiva ani în aplicare în cadrul programelor de interconectare a rețelelor universitare americane dar și a rețelelor militare ale programului agenției Defense Advance Research Projects Agency (DARPA), înființate de președintele Eisenhower, în februarie 1958. Câțiva ani și câteva zeci de documente mai târziu, acest protocol (standard) de comunicații avea să capete numele de Internet Protocol sau prescurtat IP. Am recitit articolul cu această ocazie. Toate principiile de bază sunt explicate clar și detaliat: organizarea pachetelor de date, adresele surselor și a destinațiilor, legătura dintre comunicarea internă locală și comunicarea externă inter-rețele. Dacă cineva dorește să stabilească data exactă de naștere a universului internetic, atunci probabil că 5 mai 1974 este cel mai aproape de adevăr.
În aceeași săptămână, am avut ocazia să citesc raportul pe care organizația RIPE-NCC l-a dedicat peisajului internetic al României, Moldovei și Bulgariei. Ce este RIPE-NCC? ‘Réseaux IP Européens – Network Coordination Center’ este o organizație non-profit, unul dintre cei cinci administratori ai registrelor de adrese IP, nume de domenii și alte resurse care trebuie să fie alocate în mod organizat pentru ca Internetul să funcționeze. Zona geografică de responsabilitate a lui RIPE este Europa, Orientul Mijlociu și câteva dintre țările Asiei Centrale. Organizația se întâlnește periodic și unul dintre congrese a avut loc în 2015 la București. Câteva dintre concluziile raportului: ‘Toate cele trei țări prezintă un nivel sănătos de concurență pe piață și se bucură de unele dintre cele mai mici prețuri de acces la internet și cele mai rapide viteze din Europa. România a fost extrem de activă pe piața secundară IPv4, fiind cel mai mare exportator de adrese IPv4 (DR – versiunea mai veche a standardului IP) din regiunea de servicii RIPE NCC. În ciuda faptului că dețin cantități mari de adrese IPv6 (DR – versiunea mai nouă a standardului IP), Bulgaria și Moldova prezintă rate de capacitate IPv6 foarte scăzute, iar toate cele trei țări necesită o implementare suplimentară a IPv6 pentru a se adapta creșterii viitoare. În cea mai mare parte, țările beneficiază de o gamă diversă de furnizori din amonte care îi conectează la restul Internetului global, deși câțiva furnizori de servicii IP din Moldova și România sunt foarte dependenți de doar una sau două surse pentru tranzitul lor internațional.’ Aceasta ultimă concluzie ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru firmele respective, căci o conectivitate limitată înseamnă risc crescut și pentru stabilitatea traficului dar și din punct de vedere economic.
La sfârșitul anului 2018, a făcut senzație un caz legat de ingineria genetică. Biologul chinez He Jiankui anunțase că produsese embrioni umani modificați genetic, ceea ce a dus la nașterea a trei fetițe, întâi gemenele Lulu și Nana, și apoi Amy. Acești „bebeluși CRISPR” (după numele tehnicii de editare a genomului) fuseseră reprogramați pentru a modifica o genă și a-i proteja de SIDA, boala de care sufereau tații lor biologici. Anunțul lui He Jiankui, în cadrul unui congres internațional la Hong Kong, crease imediat un scandal: aproape întreaga comunitate științifică a considerat că această tehnică nu este suficient de matură pentru a asigura siguranța bebelușilor și că această „descoperire” era un precedent îngrijorător, deschizând ușa eugeniei care promite „bebeluși à la carte”. He Jiankui spera, probabil, la un premiu Nobel. S-a ales cu trei ani de închisoare și a fost eliberat recent. Nu cred că i se va mai permite să lucreze în acest domeniu. În ultimele săptămâni, odată cu ieșirea lui din închisoare, au apărut în presă și în spațiul internetic întrebări și dezbateri legate de soarta copiilor. Qiu Renzong și Lei Ruipeng, doi bioeticieni proeminenți din China, solicită guvernului să înființeze un centru de cercetare dedicat asigurării bunăstării primilor copii născuți cu genomuri editate. Documentul – pe care Qiu și Lei l-au împărtășit diverșilor oameni de știință, mai multor ministere chineze și revistei Nature, dar care nu a fost încă publicat – precizează că cei trei copii au nevoie de protecții speciale, deoarece sunt un „grup vulnerabil”. Editarea genelor ar fi putut crea erori în genomul copiilor, care ar putea fi transmise copiilor lor. Ei recomandă secvențierea regulată a genomurilor copiilor pentru a verifica „anomalii”, inclusiv efectuarea de teste genetice ale embrionilor lor în viitor. Oamenii de știință au salutat discuția, dar mulți sunt îngrijorați de faptul că abordarea perechii ar duce la supravegherea inutilă a copiilor. Copiii, care acum au între 3 și 4 ani, sunt singurii copii cunoscuți cu genomul editat. Este posibil că alții să se fi născut de atunci, dar Qiu spune că este puțin probabil să se fi întâmplat acest lucru în China, unde cercetătorii ar fi fost descurajați de pedeapsa aspră dată lui He. El consideră foarte posibil scenariul în care copiii ar putea fi neafectați. „Aceasta este dorința noastră. Dar cine ar putea fi sigur de asta?” El spune că propunerea lor, inclusiv monitorizarea regulată a genomului, abordează această incertitudine. Eben Kirksey, un antropolog medical australian susține că ar trebui trase învățăminte din cazul lui Louise Brown, care în 1978 a devenit prima persoană care s-a născut prin fertilizare în vitro – o procedură care a fost foarte controversată la acea vreme. „Ea a fost supusă la tot felul de teste medicale de-a lungul vieții”, spune Kirksey. Brown și-a descris într-o carte luptele pentru a duce o viață normală. „Povestea vieții acestor copii vă fi asemănătoare, în cazul în care vor deveni persoane publice precum Louise Brown.”
Dacă sunteți abonați la Netflix, s-ar putea ca în ultimele luni să fi vizionat mai puține filme și seriale, odată cu redeschiderea majorității sălilor de cinema și revenirea unei mari părți din industria de divertisment la ritmul normal, ba chiar cu o intensitate sporită. Dacă ați investit în acțiunile Netflix, ați pierdut ceva bani, căci valoarea acestora a scăzut cu mai mult de două treimi în ultimele șase luni, revenind aproximativ la valoarea din 2018. Serviciul de streaming a anunțat pentru prima data în istoria sa pierderea a 200 000 de utilizatori în primul trimestru al anului 2022. Mai rău, prognoza pentru trimestrul doi indica posibilitatea pierderii a încă două milioane de abonați. Vina, spun purtătorii de cuvânt ai companiei, este a revenirii în săli, restaurante sau în natură a publicului eliberat de constrângeri, dar și piratarea parolelor, concurența din ce în ce mai acerbă (de exemplu noul serviciu Disney+) și scăderea post-pandemică a nivelului de trai, care determină anumite cămine să reducă, unde pot, cheltuielile de acasă Și totuși, nu aș semna panegiricul firmei. Industria de divertisment se reorganizează și consolidează în condițiile de după pandemie, dar Netflix este bine poziționată și are o masă de abonați semnificativă. Firma a dovedit în trecut reziliență, flexibilitate și adaptabilitate atunci când a trecut de la livrările fizice la tehnologia Internetului și inițiativele recent anunțate cum ar fi expansiunea în industria jocurilor video pe rețea indică faptul că mai are multe de spus. Vom urmări, vom relata, vom discuta.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)