A critica rețelele sociale în general și Facebook în special este foarte la modă. O fac politicienii, o fac inginerii și programatorii care știu câte ceva despre Internet, o face cam toată lumea, inclusiv pe rețelele sociale și mai ales pe Facebook. Multe dintre aceste critici sunt justificate. Și mai multe dintre ele se datorează necunoașterii sau neînțelegerii modului de funcționare și a anumitor detalii mai mult sau mai puțin tehnice. Alte critici ascund oportunism și interese. Cred că este un punct bun de plecare pentru a prezenta și invita la discuție despre câteva știri de actualitate legate de Facebook și prietenii săi de pe Internet. Căci, în definitiv, printre altele, Facebook a schimbat și extins însăși folosirea cuvântului ‘prieten’ (‘friends’) în momentul în care a decis să-și numească astfel relația de comunicare între doi parteneri ai aplicației care își acordă unul celuilalt drepturi de acces la postări și la o parte din informațiile personale.
Internetul și rețelele sociale joacă un rol crescând în viață noastră privată, în politica pe plan internațional și pe plan național din aproape toate țările lumii. În decursul unui singur deceniu, spațiul virtual s-a transformat dintr-un canal secundar, accesibil numai unei pături limitate de inițiați, în mediul cel mai important de transmitere a informațiilor și mesajelor politice, arena principala a campaniilor electorale. Suntem abia în februarie al lui 2020, dar Internetul a făcut deja cel puțin o victimă celebră în rândul politicienilor în persoana lui Benjamin Griveaux, candidatul partidului guvernamental ‘La Republique En Marche’ pentru postul de primar al Parisului și unul dintre aliații politici cei mai apropiați ai președintelui Emmanuel Macron. Acesta a fost nevoit să demisioneze din cursa electorală, după ce un video indecent, piratat din corespondența sa particulară, a dezvăluit o legătură extra-conjugală. Sursa publicității este Piotr Pavlenski, un refugiat rus care poate fi caracterizat, în funcție de cine întrebi, ca activist, anarhist, artist, exhibiționist. În Franța ca în Franța, opinia publică și lumea politică mai degrabă condamnă invadarea spațiului privat al politicianului. Rețelele sociale globale însă au luat din timp măsuri de prevenire a complicațiilor cauzate de influențarea ilegală a alegerilor prin propagandă de genul ‘fake news’. Interesant de comparat politicile oficiale ale celor trei mari influențatori – Twitter, Google si Facebook. Twitter a interzis complet anunțurile politice și a adoptat o politică restrictivă privind mesajele cu teme sociale, umanitare, ecologice. Google (și asociata sa youtube) limitează pe criterii de vârstă distribuirea mesajelor politice și impune verificarea faptelor (conținutului) mesajelor. Bazele de date ale utilizatorilor Google nu vor putea fi folosite pentru distribuire. Facebook a anunțat în noiembrie cea mai liberală politică, permițând difuzarea de mesaje politice, dar impunând etichetarea acestora ca atare. Este în fapt o excepție de la filtrarea de conținut care ar trebui să elimine mesajele incluzând informații false sau conținut de ură (‘hate speech’).
Controversata politică a Facebook încearcă să continue măcar în parte politica de neutralitate promovată de rețeaua socială în primul său deceniu de activitate. Problema este însă că acest model nu mai este acceptat. Punând la o parte colectarea datelor de profil ale utilizatorilor necesare modelului său de operare și deconspirarea acestora (scandalul Cambridge Analytics), Facebook nu mai este de câțiva ani buni un purtător neutru de informație, și aplică filtre care elimina pornografia, violența, propaganda teroristă, abuzurile, comerțul de droguri și de arme. Într-un singur trimestru, primul al anului 2019, Facebook a eliminat 3,4 milioane de astfel de mesaje. La 28 ianuarie 2020, compania a anunțat formarea unui directorat de supraveghere (‘oversight board’) care va controla politica și deciziile companiei. Cu o echipă formată din 30-40 de membri, numiți pentru maximum două termene de trei ani fiecare, și cu un buget de 130 de milioane de dolari pentru primii șase ani de activitate, acest directorat va opera independent, va avea propriile sale canale de comunicare cu publicul (în primul rând, desigur, un Web site) și va primi și analiza apelurile deciziilor luate de personalul Facebook. Va fi suficient? Va preveni formarea acestui forum măsurile regulatorii și legislația propusă de mulți politicieni, inclusiv candidați la președinție? Viitorul va decide.
Legislație sau supraveghere independentă (termenul în engleză este ‘governance’)? Disputa aceasta a început din momentul în care politicienii și forurile legiuitoare au înțeles că Internetul devine un mijloc de comunicare semnificativ la sfârșitul precedentului mileniu, și a devenit din ce în ce mai acută, pe măsură ce Internetul s-a transformat într-o resursă esențială în funcționarea societății globale și a economiei mondiale. Nu este însă o discuție complet nouă, cu jumătate de secol în urmă polemici similare s-au soldat cu punerea sub administrație independentă a principalelor canale de televiziune publică din țări că Marea Britanie – BBC sau Germania – Deutsche Welle. Organizația răspunzătoare de standardizarea și arhitectura Internetului (Internet Society – ISOC) este administrată începând cu anul 1999 de Internet Coorporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) care a preluat din 2015 și administrarea directă a adreselor și numelor pe Internet. Controversele nu lipsesc nici aici, cea mai recentă fiind cea legată de vânzarea drepturilor de administrare ale domeniului .org – care conține în principal numele site-urilor care se ocupă cu activități de caritate – unei companii private din Boston, numită Ethos. Administrarea acestui domeniu aduce un beneficiu de aproximativ 90 de milioane de dolari pe an din taxele de înregistrare și întreținere. Oferta lui Ethos este de 1,1 miliarde de dolari, pe care ICANN intenționează să-i investească în mare parte în foarte necesarele programe de dezvoltare ale organizației. Trecerea administrării unei părți a Internetului în mâini private a întâmpinat însă rezistența unor veterani ai rețelei globale, dar și a unor politicieni de stânga. Elisabeth Warren, una dintre concurentele cu șanse de a deveni candidata Partidului Democrat în alegerile prezidențiale, și-a făcut din intervenționismul în problemele Internetului unul dintre punctele cheie ale programului sau electoral.
Calitățile și defectele, fiabilitatea sau fragilitatea sistemelor sunt puse la încercare în perioade de criză globală. O asemenea situație în plină desfășurare este cea legată de răspândirea gripei produse de virusul COVID-19, cel mai recent virus din familia Corona. Este o criză medicală, umanitară, economică, politică, ale cărei proporții și semnificații nu pot fi evaluate decât parțial în acest moment. Internetul a fost din nou la originea distribuirii informației despre epidemie. Încercările de a limita răspândirea știrilor au avut același succes temporar și limitat ca și cele de a izola boală însăși. Din nou s-a demonstrat că o societate deschisă, în care informația circulă liberă, se poate apăra mai eficient contra diferitelor pericole. Au apărut și fenomenele negative, știrile ‘fake’ și comentariile alarmante, intervențiile și datele oficiale mai mult sau mai credibile, teoriile conspirative. Unii comentatori numesc acest fenomen ‘infodemie’ – epidemie informatică – și consecințele dezinformării pot fi cât se poate de grave. Panica poate ucide în aceeași măsură ca și virușii, și una dintre probleme este că în acest moment este foarte dificil de evaluat ca simplu cetățean pe cine să crezi. Pe expertul din stânga ecranului, care ne asigura că totul este sub control, sau pe cel din dreapta ecranului, care susține că fenomenele gripei cauzate de COVID_19 sunt unice în istoria medicinii și pot avea consecințe catastrofale? Pe ministrul sănătății care ieri susținea că sunt absolut necesare măsurătorile de temperatură pe aeroporturi sau pe același ministru care astăzi ne spune că de fapt 50% din pacienții infectați sunt asimptomatici și deci testele nu sunt eficiente și se poate renunța la ele? Este momentul de testare a discernământului fiecăruia dintre noi. Cred că una dintre măsurile de precauție pentru a limita infodemia este abținerea de a propaga informații și de a emite teorii, cu excepția medicilor experți în domeniu, desigur. Mă opresc deci și eu aici. Nu înainte însă de a avertiza că unele informații primite pe e-mail sau pe rețelele sociale despre virusul Corona pot conține de fapt viruși digitali. Aplicați deci regulile obișnuite de filtrare ale informației electronice – nu deschideți fișiere care nu provin de la surse cunoscute și sigure!
Multe dintre planurile economice pentru anul 2020 sunt re-evaluate, vor fi anulate sau modificate. Unul dintre ele este cripto-moneda pe care Facebook a anunțat-o la mijlocul anului trecut și pe care a numit-o ‘libra’. Este vorba despre o combinație de tehnologie și servicii financiare, care ar permite tranzacții de vânzare-cumpărare sau transferuri de fonduri sigure cu ajutorul telefoanelor mobile, la scară globală, fără intermediul băncilor, inclusiv în zone în care serviciile bancare nu sunt accesibile sau cunoscute. Și aici Mark Zuckerberg dorește să folosească un mecanism de guvernare independent de Facebook, încredințând administrarea sistemului Asociației Libra cu sediul în Elveția. Problema este că pesimismul cu care a fost întâmpinată propunerea anunțată în iunie 2019 a dus la retragerea în octombrie a câtorva dintre participanții de marcă ai asociației, între care eBay, MasterCard și Visa. Forurile regulatorii examinează noua monedă (Zuckerberg a anunțat că lansarea operativă nu va avea loc fără aprobarea acestora), iar cele politice l-au luat deja pe liderul Facebook la întrebări în comisiile Senatului. Bazată pe tehnologia lanțurilor de blocuri (‘blockchains’), prezentată într-un articol trecut al rubricii, propunerea LIBRA este în fapt în multe privințe independentă de Facebook, dar și de sistemul bancar actual. Este ceea ce cred că îngrijorează marile instituții financiare care își văd amenințate unele dintre funcțiile lor esențiale, generatoare de profit. Este încă un domeniu în care Facebook își reinvestește profiturile imense acumulate în ultimul deceniu. Să nu uităm însă că este vorba și de primul deceniu de profitabilitate al companiei. În capitalism, profitul este motorul dezvoltării, dacă este folosit în scopuri constructive. Este ceea ce pare să încerce Mark Zuckerberg și Facebook. Cert este că nu se teme de riscuri și nici de controverse. Viitorul va arăta dacă el sau delatorii săi au avut dreptate.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)