Peste câteva luni, la 4 noiembrie, se împlinesc zece ani de când ne-a părăsit Michael Crichton, unul dintre cei mai prolifici și mai inspirați creatori în genul științifico-fantastic (îmi place să folosesc acest termen mai degrabă decât ‘science-fiction’ sau ‘sci-fi’ care văd că intră treptat în dicționarele de limba română). Zece ani de absență fizică, pe care însă nu prea îi simțim din multe puncte de vedere. Crichton pare a fi încă printre noi, activ și prolific cum era întotdeauna. Filmele din seria ‘Jurassic Park’ ies la intervale regulate. Unul dintre serialele TV cele mai vizionate și discutate (inclusiv în rubrica CHANGE.WORLD) – ‘Westworld’ – bazat pe filmul scris și regizat de Crichton în anii ’70 se află în al doilea sezon de transmisie, cu al treilea sezon în pregătire. Trei romane noi au apărut postum (cu adăugiri și corecturi ale altor autori), iar temele abordate de el sunt mai actuale decât oricând – de la explorarea spațiului la ingineria genetică, de la hărțuirea sexuală în mediul corporatist la încălzirea globală (domeniu în care trebuie spus că era mai degrabă un sceptic, mă întreb dacă și cum și-ar fi schimbat opiniile dacă ar trăi azi). În toate aceste domenii a fost un vizionar, și în toate, ca scriitor, a pus în centrul atenției oamenii și confruntarea lor cu tehnologia.
sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Prey_(novel)
Sunt un ‘fan’ al lui Crichton încă de la lectura primei sale cărți traduse în limba română, ‘Germenul Andromeda’, apărut în 1976 în Colecția de Romane Științifico-fantastice a Editurii Univers în traducerea Margaretei Dan. A rămas unul dintre romanele sale preferate în top-ul meu personal. Alături de el se află ‘Prey’, apărut în traducere în România sub titlul ‘Prada’ la Editura Orizonturi în anul 2002, la scurtă vreme după ediția americană. Lectura mi s-a părut fascinantă. În primele zeci de pagini cititorul are impresia că romanul aparține genului ‘thriller medical’ în care era expert Chrichton la începuturile carierei sale. Acțiunea se dezvoltă și se extinde însă și împreună cu ea se multiplică domeniile științifice și tehnologice abordate de autor. Se îmbină în carte elemente de biologie, inginerie genetică, nano-tehnologie, inteligență artificială, rețele sociale, și tehnologia dronelor. Despre acest din urmă domeniu aș dori să adaug astăzi câteva informații și să atrag atenția asupra unor subiecte demne de discuție.
sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Unmanned_aerial_vehicle#/media/File:DJI_Phantom_2_Vision%2B_V3_hovering_over_Weissfluhjoch_(cropped).jpg
Ce este o dronă? Încep cu o întrebare etimologică. Nu îmi este clar de ce acest neologism intrat în limba română din engleză a căpătat genul feminin. În engleză cuvântul ‘drone’ înseamnă ‘trântor’ în sensul său entomologic, deci este vorba despre masculul din sistemul de organizare al unor insecte cum ar fi albinele sau furnicile. Cum a ajuns în românește să fie feminin? Poate vreunul dintre cititorii cu cunoștințe de etimologie ne poate lămuri. Numele a fost preluat pentru a desemna obiectele zburătoare fără pilot (Unmanned Aerial Vehicles – UAV). Nu este cunoscut exact când a fost introdus termenul dar cum una dintre primele utilizări ale dronelor în aplicații militare începând cu prima jumătate a secolului trecut a fost cea de ținte în poligoanele militare, asocierea zgomotului motoarelor ușoare ale dronelor cu cel al insectelor stă foarte probabil la baza termenului. După cum se poate observă, domeniul tehnologic nu este complet nou, aplicațiile militare existau încă de la mijlocul secolului trecut și au fost folosite în (prea) multe războaie din ultima jumătate de secol, și pentru acțiuni mai mult sau mai puțin secrete ale serviciilor speciale. Ceea ce este nou este că această tehnologie militară trece printr-un proces similar de transfer (cel puțin parțial) in domeniul civil cu cel al multor altor tehnologii cândva strict secrete, de la miniaturizarea electronică până la Internet.
sursa imaginii https://www.goldsteinresearch.com/report/drone-services-market-outlook-2024-global-opportunity-and-demand-analysis-market-forecast-2016-2024
În fapt acest proces s-a accelerat atât de mult în ultimii ani, încât unii experți nu ezită să includă dronele în lista scurtă a tehnologiilor care vor schimba radical viața noastră în viitoarele decenii. Revista americană TIME a dedicat cel mai recent raport special al său Epocii Dronelor sau The Drone Age. Aflăm din acest raport că în anul 2017 au fost vândute în întreagă lume aproximativ trei milioane de drone din care mai mult de un milion au fost înregistrate în Statele Unite cu Administrația Federală de Aviație (Federal Aviation Administration – FAA). 122 de mii de persoane sunt acum autorizate în SUA să opereze drone. Serviciile care sunt făcute posibile de dezvoltarea și punerea în aplicație a dronelor acoperă o gamă extrem de largă în agricultură, construcții, minerit, transporturi, divertisment, cu funcții incluzând monitorizarea și transporturile în locuri greu accesibile, fotografierea și cartografierea aeriană, inspecția facilităților, clădirilor, barajelor, peșterilor, supravegherea șoselelor, livrarea de medicamente, etc. Dacă majoritatea prestatorilor de servicii aparțin țărilor dezvoltate (SUA, Europa, Japonia), producția în industria dronelor este dominată de China, cu 72% din piața mondială controlată de compania Dà-Jiāng Innovations – DJI cu sediul la Shenzhen, in provincia Guangdong, din sudul țării (nu departe de Hong Kong), supranumită și Silicon Valley a Chinei.
sursa imaginii https://global.handelsblatt.com/politics/eu-on-track-to-develop-joint-drone-744073
Va fi interesant de urmărit cum va evolua acest domeniu în care producția este dominată de China în timp ce produsele sunt cumpărate și puse în folosință în Statele Unite, în anii viitori în condițiile ‘războiului tarifelor’ care se conturează între cele două țări. În proiectare încep să fie implicate și mari firme cum este Amazon care lucrează la conceperea unor drone pe care se vor baza servicii de expediere de pachete care pot trimite marfă în mod rapid în cazuri de urgență medicală, inclusiv medicamente, sânge pentru transfuzii, sau chiar organe de transplant. Spre deosebire de avioanele pilotate care au nevoie de aeroporturi și piste de aterizare, dronele decolează și aterizează vertical, și acest lucru poate avea loc din curtea sau de pe acoperișul unei clădiri de mici dimensiuni. Este de notat că în acest domeniu avem de-a face cu un caz în care legislația și actele regulatorii nu constituie o frână ci un stimulent care permite dezvoltarea serviciilor. Americanii sunt din acest punct de vedere în avans cu câțiva ani față de alte țări, cu legislație care prevede ce drone pot zbura, cine le poate pilota de la distanță, unde pot zbura, cum interacționează între ele și cu aviația pilotată, și în mare măsură ce este permis și ce le este intezis să facă. Evident, asigurarea securității personale este unul dintre aspectele critice, de la securitatea fizică până la confidențialitatea informației despre ceea ce se întâmplă în spațiile private ale cetățenilor. Precum multe alte produse ale avansurilor științifice, și dronele pot deveni arme sau mijloace de facilitare a infracțiunilor atunci când ajung în mâinile infractorilor sau ale teroriștilor. Pericolul perturbării intenționate sau din eroare a traficului aerian cu pasageri este și el un pericol real. Rămâne de văzut cum se vor adapta sistemele de transport inteligent și de securizare a traficului în epoca dronelor. Aceasta este una dintre direcțiile principale de cercetare și proiectare ale acestei ramuri tehnologice. O alta este legată de aplicațiile militare. Dacă tehnologia a pătruns și se va extinde în viața civilă, asta nu înseamnă că militarii nu continuă să o folosească și să o perfecționeze. Un singur exemplu – pentru prima dată în istoria ei și Uniunea Europeană își va crea propriul ei program de contruire a unui sistem de drone folosit în aplicații de securitate cum ar fi supravegherea teritoriului.
sursa imaginii https://lifenewz.com/lux-noctis-by-photographer-reuben-wu/
Există desigur și domenii mai excentrice, mai puțin periculoase și mai puțin comerciale. De exemplu arta. Katsu este unul dintre acei eroi ai artei urbane cu identitate păstrată în parte în secret, care se auto-definește că ‘artist-vandal-hacker’. Între alte creații ale sale se află un portret gigantic al unui foto-model, realizat în 2015 la New York, pictat cu ajutorul unei drone care manipula tuburile de spray colorat. Mai puțin radicale sunt creațiile fotografice ale lui Reuben Wu, ale cărui peisaje par că aparțin unor alte lumi, fiind fotografiate în munți și deșerturi luminate artificial prin intermediul unor sisteme care includ folosirea intensivă a dronelor pentru a realiza efecte imposibil de creat prin tehnici de iluminare clasice sau prin prelucrări digitale. Ca în multe alte domenii ale tehnologiilor avansate, utilizările – in bine sau in rău – depind doar de cei care pun stăpânire pe ele, și limitele sunt doar limitele imaginației și creativității omenești. Revenind la cartea lui Michael Crichton, cred că ea anticipează un nivel de interacțiune mulți-disciplinară între diferite domenii tehnologice care nu a fost încă atins la 16 ani de la publicarea cărții, dar care pare posibil și probabil cu tehnologii pe care astăzi le cunoaștem sau cu extensiile acestora. Viziunea scriitorului american continuă însă să mă uimească. În anul 2002, când Mark Zuckerberg abia se îndrepta spre Cambridge, și cu doi ani înainte ca să înființeze Facebook, Crichton imagina o rețea socială care lega și coordona obiecte. Nu exista încă atunci nici conceptul de Internet al Obiectelor (Internet of Things). Formele de inteligență artificială distribuite in rețea sunt până astăzi teme de cercetare. Pe toate însă le veți regăsi într-o carte pasionantă, apărută in anul 2002. V-o recomand!
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)