Războiul din Ucraina vecină și consecințele sale, inclusiv asupra comunicațiilor și activităților științifice deschide revista evenimentelor ultimelor săptămâni. Vom mai discuta în articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD despre Elon Musk care își continuă activitățile atât pe Pământ (cu achiziția unui pachet de control în Twitter), cât și în spațiu (cu lansarea unei noi misiuni cu ‘turiști spațiali’ pe Stația Internațională). Vom discuta despre semnificația legislației europene Digital Markets Act, adoptată în versiune preliminară, și vom sărbători retragerea, după jumătate de secol de activitate, a fondatorului firmei FedEx. În final vom încerca să înțelegem cum vor fi acționate zecile și sutele de miliarde de senzori și alte obiecte care vor fi legate la Internet până la sfârșitul acestui deceniu. Nu, nu va avea fiecare o baterie.
Mulți dintre noi am fost țintuiți în fata aparatelor de televiziune sau a ecranelor calculatoarelor în ultimele două luni, urmărind materialele difuzate. Nu este primul conflict ‘transmis în direct’, au mai fost destule în ultimele decenii de la schimbările de regim din 1989 și războaiele din Golf până la evenimentele din Ucraina chiar, din 2014. Au loc însă și schimbări semnificative. Prima este că sursele principale nu mai sunt reporterii de profesie, ci în mare parte cetățenii de rând ‘înarmați’ cu telefoanele lor mobile. ‘Oricine este luptător pe frontul informării’ declara una dintre coordonatoarele comunicațiilor de partea ucraineană. Această observație este valabilă de ambele părți, de altfel, informația poate fi în fapt și dezinformație. Diferențele de abordare dintre cele două părți în conflict sunt evidente. În timp ce Rusia a limitat accesul cetățenilor săi la majoritatea rețelelor sociale, Ucraina și-a încurajat cetățenii să folosească telefonia mobilă și accesul la aplicații, pentru a transmite informații din zonele de conflict. Aproximativ 75% dintre cetățenii Ucrainei folosesc Internetul (conform datelor furnizate de Uniunea Internațională de Telecomunicații – ITU-T) și 70% dintre ei au telefoane inteligente (față de 14% în 2014). Reziliența rețelei de date este și ea remarcabilă, în pofida uriașelor distrugeri de infrastructură. Peste 75% din capacitatea de comunicații a Ucrainei dinainte de 24 februarie este încă funcțională. Experții – surprinși și ei – au găsit că una dintre sursele robusteții comunicațiilor ucrainene este fragmentarea. Spre deosebire de multe alte țări, nu există o singură firmă sau 2-3 firme care domină piața de comunicații, Ucraina fiind a patra țară într-un clasament mondial al numărului de firme furnizoare raportat la numărul abonaților. Iată verificat în practică în împrejurări excepționale un principiu de bază al arhitecturii IT – distribuirea întărește fiabilitatea. Pe lângă aceasta, sunt folosite în Ucraina câteva metode neconvenționale cunoscute tehnicienilor din telecomunicații: extinderea razei de acțiune a turnurilor-releu pentru a compensa dispariția celor distruse, prin folosirea de amplificatoare; construirea de antene improvizate; activarea rețelei de radio-amatori (peste 15 mii la număr) drept canal de rezervă. În fine, are loc montarea terminalelor terestre ale rețelei Starlink, oferite de Elon Musk, care furnizează servicii Internet prin intermediul sateliților aflați la o înălțime de 550 km, la capacități superioare celor oferite de sateliții geostaționari (poziționați la 36 000 de km altitudine).
Unul dintre locurile cele mai ciudate din Univers trebuie să fie în aceste săptămâni Stația Spațială Internațională (ISS). După cum se știe, o parte din echipaj este rusesc, restul ‘occidental’. O mare parte din serviciile de transport spre și dinspre ISS sunt furnizate de Rusia prin intermediul cosmodromului de la Baikonur, aflat în Kazahstan, dar controlat de rusi. Inițial se părea că această inițiativă de cooperare internațională concepută în anii de destindere și colaborare de după căderea comunismului va reuși să continue să funcționeze. Iată însă că la 2 aprilie, Dimitri Rogozin, seful agenției Roscosmos a declarat că Rusia va înceta colaborarea cu acele țări occidentale care participă la sancțiunile contra țării sale. Adoptând limbajul propagandistic al Kremlinului, Rogozin a menționat că restabilirea legăturilor normale între partenerii programului ISS și alte proiecte spațiale comune ar fi posibilă numai odată ce sancțiunile occidentale împotriva Moscovei vor fi ridicate. În ciuda tensiunilor, un astronaut american și doi cosmonauți ruși au aterizat în siguranță în Kazahstan, miercuri 30 martie, după ce au părăsit stația spațială la bordul unei capsule rusești Soyuz. Alternativele încep să fie puse în mișcare. Compania britanică de sateliți OneWeb a declarat luna trecută că a încheiat un contract cu SpaceX a lui Elon Musk, pentru a-și trimite sateliții pe orbită, după ce a anulat lansarea pe 4 martie a 36 de sateliți de la Baikonur, din cauza cerințelor de ultim moment impuse de Moscova. Serviciile lui SpaceX sunt folosite și de misiunea privată lansată vineri, 8 aprilie, care a ajuns la Stația Spațială Internațională sâmbătă, 9 aprilie. Este vorba despre prima misiune finanțată complet particular care ajunge la stație, rezultat al unui parteneriat trilateral dintre NASA, compania americană Axiom Space și SpaceX. Fiecare dintre cei trei turiști spațiali a plătit 55 de milioane de dolari pentru zbor. Printre ei se află și Eytan Stibbe, pilot și antreprenor israelian în vârstă de 64 de ani. El este al doilea astronaut israelian din istorie. Primul, Ilan Ramon, a pierit tragic în accidentul din februarie 2002, la reintrarea în atmosferă a navetei spațiale Columbia. Stibbe va efectua în laboratorul orbital aproximativ 35 de experimente pentru companii și instituții de cercetare care participă la Misiunea Rakia, numele în limba ebraică al misiunii.
Elon Musk s-a aflat și din alte motive pe prima pagină a știrilor din hi-tech: datorită achiziționării unui pachet de 9,2% din acțiunile companiei de social media Twitter și obținerea un loc în consiliul ei de administrație. Cu peste 9% din acțiuni și ocupând unul din cele 12 locuri în consiliul de administrație, Musk ar avea mai multă putere la Twitter decât a avut vreodată fondatorul firmei, Jack Dorsey, care deține 2% din acțiuni și care va părăsi curând consiliul. La sfârșitul săptămânii trecute, Musk a schimbat planurile și a anunțat că renunță la intenția de a face parte din consiliul de administrație, ceea ce îi dă statutul de ‘investitor pasiv’. Această schimbare nu înseamnă neapărat mai puțină influență, căci deși Musk pierde locul în deciziile consiliului, el își poate cumpăra acum nelimitat acțiuni ale firmei. Ce urmărește cel care tocmai și-a reconfirmat titlul de cel mai bogat om din lume (273 de miliarde de dolari și ‘counting’ cum spun americanii)? În ultimii ani, Twitter a intensificat acțiunile pentru a lupta împotriva dezinformării și a discursurilor violente sau incitante pe platforma sa, interzicând chiar accesul utilizatorilor care încalcă regulile sale – cum ar fi, de exemplu, fostul președinte Donald Trump. Unii critici spun că compania trebuie să meargă și mai departe pe acest drum. Musk a criticat în schimb Twitter din cealaltă direcție, plângându-se deschis că autoritățile de reglementare încearcă să reducă dreptul la libertatea de exprimare pe rețelele sociale. Teoretic, Twitter fiind o companie privată este liberă să reglementeze conținutul postat pe platforma sa fără a încălca drepturile nimănui la libertatea de exprimare. Dar Musk, care se autointitulează un „absolutist al libertății de exprimare”, a sugerat chiar că algoritmul Twitter ar putea să devină „open source” ca o modalitate de a promova transparența asupra modului în care platforma afișează și promovează tweet-urile. Această idee ar putea câștiga adepți în rândul membrilor consiliului de administrație de la Twitter, fiind susținută și de Dorsey în trecut. Un buton de „editare”, care să le permită utilizatorilor să schimbe tweet-urile după ce sunt postate, ar putea de asemenea să fie introdus. Musk a postat pe Twitter un sondaj în care întreabă dacă utilizatorii ar dori un astfel de buton. Peste 73% dintre respondenți au răspuns că ar vrea.
Pe 1 aprilie (și nu este glumă), a împlinit 50 de ani una dintre cele mai reputate firme germane – SAP. Înființată de un grup de ingineri plecați de la IBM, SAP a construit unul dintre cele mai eficiente pachete tehnologice de administrare a proceselor industriale, economice, financiare și a resurselor umane. Secretul succesului a fost bazat pe cunoașterea cerințelor beneficiarilor și pe principiul portabilității codului, care a făcut ca, din start, produsele software ale firmei să poată fi folosite pe o gamă largă de mașini de calcul. Acest principiu care pare astăzi evident, dar era o idee excentrică la începuturile industriei IT, dominate de giganți care controlau și hardware-ul și programele, a permis ca SAP să navigheze cu succes prin revoluțiile și evoluțiile succesive ale calculatoarelor personale, Internetului și telefoniei mobile. Cu o cifră de vânzări de peste 30 de miliarde de euro și o valoare de piață de peste 132 de miliarde de euro, SAP este astăzi cea mai mare firmă europeană IT de succes. Este și singurul mare succes de asemenea proporții al unui start-up din istoria IT în Europa! De ce? Unul dintre motivele principale sunt piețele relativ mici ale oricărei țări europene. Reglementarea și standardizarea europeană avansează foarte greoi, și de aceea firmelor start-up din Europa le este greu să crească la fel de repede ca firmele concurente din SUA sau China. Pentru a schimba această situație, Parlamentul și Consiliul Europei au adoptat, pe 24 martie, în versiune preliminară, Legea Piețelor Numerice (Digital Markets Act – DMA). Scopul declarat al acestei noi și importante legislații europene, care va intra în vigoare anul viitor dacă va fi aprobată de toate statele membre, este de a încuraja concurența și de a interzice anumite practici utilizate de marile platforme care acționează ca „gardieni”, permițând Comisiei să efectueze investigații de piață și să sancționeze comportamente neconforme. De exemplu, conform DMA, Apple va fi obligată să permită utilizatorilor de iPhones să descarce aplicații și din alte surse, nu doar din ‘magazia de aplicații’ Apple Store; sau să-i forțeze pe Meta să modifice WhatsApp și alte servicii de mesagerie pentru a fi interoperabile cu aplicații similare ale concurenților lor. Va funcționa această legislație? Depinde nu numai de felul în care este scrisă, ci și de modul în care va fi aplicată. Acțiuni similare sunt planificate și în Anglia, care nu mai face parte din UE, unde Autoritatea pentru Concurență și Piețe are în plan folosirea în scopuri similare a unui personal de trei ori mai numeros decât cel aflat în prezent în Europa.
50 de ani de activitate a sărbătorit în aceste săptămâni și firma FedEx, și ea cândva un start-up. Cel care a înființat-o, Fred Smith, a decis să renunțe după o jumătate de secol la funcția de șef executiv al companiei. Ideea unei rețele de transport cu noduri logistice o prezentase pentru prima dată la o sesiune de comunicări la Universitatea Yale, în 1965, pe vremea când era student. Profesorul de economie i-a dat o notă mică. Astăzi cifra anuală de afaceri a firmei este de 84 de miliarde de dolari.
Multe dintre firmele start-up care au început sau vor începe cursa spre faimă și bogăție (pe care puține o vor termina) se ocupă de Internetul Obiectelor, subiect abordat de multe ori în rubrica noastră. Estimările anumitor experți spun că în 2035 vor fi legate la Internet o mie de miliarde de astfel de obiecte. Cum vor fi ele acționate? Unele vor avea, desigur, baterii încărcate în mod convențional, dar nu toate. Nu este posibil pentru simplul fapt că nu există suficiente resurse pentru o asemenea producție. Energiile neconvenționale vin în ajutor. Unele dintre ele folosesc energia luminii solare sau energia surselor geotermale. Altele vor folosi surse mai puțin convenționale – vibrațiile mecanice. Principiul este același ca al turbinelor eoliene, dar dimensiunile sunt reduse de sute sau mii de ori la scară. Și da, firme europene se află în avangarda acestor cercetări. Rețineți trei nume: Net Feasa din Kerry, Irlanda; NetOcean din Oberhaching, Germania; ReVibe Energy din Göteborg, Suedia. Vom urmări, vom relata și vom discuta despre ele.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)