Facebook și președintele său fondator Mark Zuckerberg nu părăsesc prima pagină a ziarelor și știrile cele mai importante ale jurnalelor televizate. Cred că nici nu intenționează să o facă. Încă de la începuturile companiei sale în 2004, Mark a adoptat un model mental și de afaceri care se bazează pe o continuă expansiune și pe o politică de comunicare și deschidere care ar putea fi descrisă că ‘extrovertită’. Cel puțin în aparență. Conform acestui mod de operare, Facebook trebuie să fie permanent în atenția unui număr crescând de utilizatori curenți și potențiali, trebuie să se extindă în noi domenii ale comunicației și vieții de zi cu zi a locuitorilor planetei conectați la Internet (o piață potențială numărând mai mult de jumătate din populația actuală de 7,3 miliarde), să devină pentru câți mai mulți dintre aceștia canalul vital prin care urează bună dimineață familiilor, primesc știrile, accesează serviciile. Publicitatea din ultimele luni nu este însă exact cea pe care și-o dorește Zuckerberg și echipa să. Implicarea lui Facebook în cazurile încă aflate în investigare legate de influențarea tendințelor politice în Statele Unite și alte țări și expunerea datelor personale ale utilizatorilor nu numai că au pus sub semnul întrebării deschiderea și neutralitatea declarată a companiei, dar au dus pentru prima dată în istoria firmei la scăderea indicelui de afaceri care pare cel mai important în ochii lui Mark Zuckerberg – numărul de utilizatori ai lui Facebook. Se poate desigur mult mai rău. Compania Cambridge Analytics aflată in centrul scandalului de expunere a datelor personale încredințate de utilizatori lui Facebook și-a declarat falimentul. Din fericire Facebook este departe de această situație.
Faptul că de multe ori întrebările puse de utilizatori, și nu numai de ei ci și de presă sau de politicieni pot deveni stânjenitoare a fost ilustrat de apariția șefului lui Facebook în fața Parlamentului European pe 22 mai. După ce inițial a refuzat invitația, Zuckerberg a apărut totuși la Bruxelles, dar formatul întâlnirii a fost foarte diferit de cele două zile de audieri din Senatul american. Este drept, spre deosebire de Statele Unite, unde la nevoie poate fi obligat să vină să răspundă întrebărilor senatorilor, în Europa prezența să era complet voluntară, dar țînând cont de importanța pieții europene pentru Facebook și de prezența concurenților săi în aceeași piață, nu este de mirare că până la urmă întâlnirea a avut loc. Ea însă s-a limitat la vreo 80-90 de minute, din care doar o parte a fost rezervată întrebărilor, fiecare deputat care dorea având trei minute la dispoziție pentru întrebări, și Zuckerberger dând răspunsuri doar la sfârșit. Sentimentele de frustrare ale multor deputați au fost vizibile și exprimate în declarații (‘am pus șase întrebări la care se putea răspunde Da sau Nu, nu am primit răspuns la niciuna’ a zis unul dintre ei, deputatul ‘verde’ belgian Philippe Lamberts) și Mark Zuckerberg a promis răspunsuri detaliate în scris în zilele următoare. Nu am aflat prea mute noutăți. Ca și în Senatul american, șeful Facebook s-a declarat dispus să colaboreze pentru întărirea protecției datelor personale, s-a scuzat pentru rolul jucat în propagarea de ‘fake news’, pentru interferența în procesele politice și expunerea datelor personale ale utilizatorilor. Ca și in Senat, Zuckerberg a promis că numărul salariaților Facebook care se ocupă de securitatea informației va fi dublat, și că interesul utilizatorilor va prima chiar în detrimentul rentabilității care va fi afectată de costul securității incrementale care a fost sau urmează să fie introdusă.
Momentul întâlnirii lui Zuckerberger cu grupul de deputați europeni nu a fost ales întâmplător. Cu trei zile după întâlnire, pe 25 mai, a intrat în vigoare noul Regulament European de Protecție a Datelor cunoscut sub inițialele GDPR, adică General Data Protection Regulation. Chiar dacă nu sunt ceva complet nou pentru UE, normative cu scopuri similare existând încă din 1995, noile reglementări au scopul de a actualiza setul de amenințări împotriva cărora sunt protejați utilizatorii europeni, de a armoniza și aduce la același nivel reglementările diferitelor țări ale Uniunii, și de a furniza celor care verifică și pedepsesc încălcările regulamentelor mai multe unelte de implementare. Cu alte cuvinte, începând cu 25 mai responsabilitatea prestatorilor de servicii de comunicație și a producătorilor de produse și aplicații este mult mai clar definită și neglijențele sau încălcarea normelor de securitate a datelor personale ii pot costa pe aceștia. Așa puteți explica valul de mesaje pe care le-ați primit în zilele dinainte de 25 mai, în ziua respectivă și pe care continuați să le primiți până astăzi de la majoritatea celor cărora le-ați încredințat informații personale. Recomandarea mea este să citiți cu atenție aceste mesaje și dacă există organizații de care nu sunteți foarte interesați să alegeți opțiunea de a le părăși. Atenție însă si la ce mesaje răspundeți. Toate organizațiile care cer confirmări legate de GDPR sunt deja în posesia datelor dumneavoastră personale. Dacă vi se cere orice mai mult decât apăsarea unui buton (software) de confirmare, poate fi vorba despre un atac. Mai bine ignorați mesajul respectiv.
Dintre noutățile introduse de actualele norme aș menționa clarificarea teritorialității (dacă este vorba despre servicii prestate în UE producătorii sau prestatorii de servicii din afara Uniunii sunt obligați să respecte noile reguli), stabilirea amenzilor în caz de încălcare a normelor (până la 4% din venitul anual, sau până la 20 de milioane de Euro), menționarea explicită și clară a condițiilor în care sunt păstrate datele personale evitând jargoanele tehnice sau juridice, notificarea în cel mult 72 de ore a oricărei ‘scurgeri’ de date, dreptul de acces la informația personală din produs sau aplicație, dreptul de a fi uitat (adică ștergerea completă la cerere a oricărei informații personale), portabilitatea de la o platforma sau alta, și protejarea datelor personale prin concepție (privacy by design) și nu prin adăugarea târzie de ‘patch-uri’ în versiuni ulterioare. Nu veți fi mirați să aflați probabil că Mark Zuckerberg a declarat în cursul întâlnirii sale cu deputații europeni că produsele Facebook sunt deja pregătite în conformitate cu noile norme GDPR.
Facebook a făcut mari eforturi în această ultima lună pentru a proiecta în paralel cu intensificarea activității legate de securizarea datelor personale și o atmosferă de ‘business as usual’ emițând aproape continuu un flux de informații despre noi produse și aplicații, sau extinderea funcționalității și îmbunătățirea performanțelor produselor existente. Cel mai spectaculos anunț dintre toate este cel despre iminenta punere în exploatare a aplicației Venues, anunțată pe 2 mai la la F8 – conferința proiectanților Facebook, împreună cu o impresionantă și ambițioasă ‘foaie de drum’ (‘roadmap’) pentru următorii zece ani ai companiei. Noua aplicație anunțată deja în anul precedent combină rețelele sociale cu realitatea virtuală (VR), tehnologie pe care Facebook o stăpânește odată cu achiziționarea în 2014 a companiei Oculus VR, fondată doar cu doi ani mai devreme la Irvine în sudul Californiei, unul dintre leaderii tehnologici în domeniile hardware-ului și software-ului de realitate virtuală. Prima demonstrație la scală globală a funcționarii acestui produs a avut loc pe 30 mai, când 9000 de spectatori s-au adunat la amfiteatrul Red Rocks de lângă Denver în statul Colorado pentru a urmări un concert al cântărețului australian Vance Joy. Ei nu au fost însă singuri, fiind însoțiți de un număr (care nu a fost făcut public) de utilizatori care au participat virtual la concert prin intermediul căștilor (realizate de Oculus în colaborare cu Samsung) și a software-ului integrat în Facebook. Nu este o premieră absolută, experimente de urmărire a unor concerte sau manifestații artistice sau sportive folosind tehnologia VR au mai avut loc, dar este pentru prima dată când firme de prima mărime că Facebook, Oculus și Samsung fac o asemenea demonstrație de proporții, și o fac pe produse aflate în pragul lansării comerciale.
Facebook își descrie noua familie de aplicații ca o intrare în domeniul rețelelor sociale virtuale. Nu numai că modul de interacție dintre utilizatori se extinde, dar Venues permite participarea la evenimente de genul manifestărilor culturale sau sportive cu experiențe de ‘imersie’ în locațiile respective, și cu identificarea celorlalți participanți la evenimentul virtual, fie prin imagini ‘realiste’ fie prin intermediul unor ‘avatari’. În spațiul arenei reale (‘domul de conținut’) este creată o lojă virtuală (‘parchetul’) cu nouă rânduri cu 28 de locuri fiecare pentru participanții aflați la distanță. Pentru utilizatori există două moduri de operare. În mod ‘conținut’ participarea la distanță este în principal pasivă, canalul de comunicare transferând mai ales date despre eveniment. În mod ‘navigație’ prioritatea este preluată de interacțiile cu alți participanți. Este similar cu cea ce se întâmplă când ne aflăm la un spectacol muzical sau de teatru, sau la un meci. O parte din timp atenția noastră este dirijată spre scenă sau terenul de sport, în timp ce în alte momente de timp ne ocupăm mai mult de discuțiile cu vecinii. Impresiile participanților la spectacolul din 30 mai sunt amestecate. Condițiile de vizionare (sunet, imagine) au fost lăudate de majoritatea participanților. După câteva minute de acomodare comenzile care permit deplasarea în spațiul virtual, interactia cu vecinii, inclusiv neutralizarea celor prea gălăgioși au devenit destul de clare. Ceea ce a lipsit participanților a fost participarea ca spectatori la eveniment. Lipsește (încă?) posibilitatea de a aplauda soliștii sau sportivii preferați sau cea de a fluiera la deciziile arbitrului. De asemenea, după vreo oră de concert (există o limitare fizică a bateriilor căștilor la două ore) majoritatea spectatorilor virtuali s-au declarat obosiți vizual și cerebral.
Revenind la întâlnirile lui Mark Zuckerberg cu politicienii observ că mulți dintre ‘inchizitorii’ săi americani și europeni s-au declarat îngrijorați de influența crescândă a companiei însoțită de creșterea ei rapidă în domenii care nu făceau parte inițial din sfera de competență. Ca soluție a fost propusă împărțirea companiei în companii mai mici și specializate ca domenii. Un proces asemănător s-a întâmplat cu compania Bell în anii 80 ai secolului trecut, rezultat al unuia dintre cele mai faimoase acțiuni anti-trust din istoria Americii de Nord. S-ar putea ca ceva asemănător să se întâmple cu Facebook nu peste mult timp. Aici, în rubrica CHANGE.WORLD, vom urmări, vom relata, vom discuta, vom încerca să înțelegem.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)