Mark Zuckerberg: Salutări, tuturor. În acest an, organizez o serie de discuții publice despre viitorul Internetului și al societății și despre unele dintre marile probleme din jurul acestora. Astăzi sunt aici împreună cu Yuval Noah Harari, istoric reputat și autor al unui număr de cărți best-seller. Prima sa carte, „Sapiens: O scurtă istorie a omenirii”, reprezintă o cronică și o analiză a dezvoltării istorice încă din primele zile ale societății vânătorilor și culegătorilor și până acum, la felul în care este organizată astăzi civilizația noastră. Următoarele sale două cărți, „Homo Deus: O scurtă istorie a zilei de mâine” și „21 de lecții pentru secolul 21”, abordează probleme importante legate de tehnologie și de viitor, și cred că, de fapt, despre multe dintre acestea vom vorbi astăzi. În timp ce majoritatea istoricilor abordează și analizează trecutul, o mare parte dintre studiile dumneavoastră au adus perspective interesante și pun întrebări importante despre viitor. Mă bucur foarte mult că am ocazia să vorbesc astăzi cu dvs. Deci, Yuval, vă mulțumim că v-ați alăturat acestei conversații.
Yuval Noah Harari: Mă bucur să fiu aici. Cred că dacă istoricii și filosofii nu se pot angaja în dezbaterea problemelor actuale ale tehnologiei și ale viitorului omenirii, atunci nu ne facem meseria. Ei nu trebuie să se mulțumească să scrie cronici ale evenimentelor de acum câteva secole. Toți cei care au trăit în trecut sunt morți. Nu le pasă. Întrebarea este ce se întâmplă cu noi și cu oamenii în viitor.
Replicile de mai sus sunt primele dintr-un dialog care a avut loc la 26 aprilie, în cadrul ciclului de conferințe și discuții ‘challenge’ pe care fondatorul și conducătorul lui Facebook le organizează în ultimii ani. Istoricul, filosoful și profesorul israelian a fost probabil unul dintre cei mai formidabili și mai incomozi parteneri de discuție pe care i-a avut până acum Zuckerberg. Discuția s-a desfășurat, desigur, într-o atmosfera cordială, pe un ton politicos și marcat de respect personal reciproc, dar tocmai de aceea poate constitui un exemplu în școlile de retorică și cultură a discuțiilor. Pe un teren care îi este extrem de familiar lui Zuckerberg, Harari a reușit în repetate rânduri să pună sub semnul întrebării fundamentele filosofice și sociale promovate de Zuckerberg în modelul de afaceri al lui Facebook (tipice și altor aplicații concurente, de altfel), să semnaleze probleme critice și să schițeze scenarii nu întotdeauna optimiste ale dezvoltării viitorului sub impactul tehnologiilor avansate. Urmăriți dinamica discuțiilor. În cele 90 de minute de dezbatere au fost abordate cam opt teme importante. De fiecare dată, Zuckerberg introduce tema, oferă perspectiva sa tehno-optimistă și include în descriere și o doză de marketing mai mult sau mai puțin voalat al tehnologiilor și aplicațiilor relevante ale companiei sale, asociaților sau concurenților ei. Replica lui Harari pleacă de la analiza subiectului, demontează scurt argumentele lui Zuckerberg și prezintă de cele mai multe ori o perspectiva neașteptată, impactul și influențele tehnologiei asupra unor alte sectoare sociale sau categorii de utilizatori, moduri de utilizare care pot duce la efecte neașteptate sau chiar contrare scopurilor declarate sau planificate de ingineri. De aici încolo, Zuckerberg trece în defensivă, încercând în unele cazuri să descrie ‘concepția sistemică’, apărând în altele intențiile pozitive sau repetând, fără prea mult efect, argumentele precedente. Dacă acesta ar fi fost un meci de box, Harari ar fi câștigat detașat, fiind declarat învingător cam în fiecare repriză. Desigur, nu toate subiectele au creat poziții contradictorii, și a fost interesant de urmărit care erau elementele de acord, ca și cele în dispută. Cam toate domeniile abordate în discuție sunt familiare cititorilor rubricii CHANGE.WORLD din articole pe care și eu le-am prezentat și analizat aici.
Să trecem în revistă câteva exemple. Prima temă abordată a fost cea a impactului comunicațiilor globale, în general, și a rețelelor sociale, în particular. Este tema preferată a lui Zuckerberg, desigur, care începe prin a lăuda efectele pozitive ale globalizării, prin crearea de comunități virtuale de interese, legând oameni cu interese și pasiuni similare, indiferent de poziția lor geografică. La aceasta, Harari răspunde cu o primă frază memorabilă din acest dialog (vor mai urmă câteva): ‘Comunicarea nu înseamnă armonie’. Nu automat. Faptul că reușim să comunicăm aproape instantaneu și aproape făcând abstracție de distanțele geografice nu rezultă neapărat în întărirea coerenței sociale. Desigur, nu atunci când progresele unor tehnologii, ca robotica sau inteligența artificială, aruncă în șomaj o parte din populația anumitor zone geografice sau sectoare economice. În plus, timpul de care dispune fiecare persoană este fizic limitat, și de multe ori comunicarea globală are loc în detrimentul comunicării locale, cu vecinii de exemplu. Și dacă de prietenii virtuali nedoriți de pe rețelele sociale ne putem descotorosi cu ușurință, nu la fel de ușor putem scăpa de vecinii cu care nu suntem în relații armonioase. În engleză sună mai bine: ‘you can unfriend your Facebook friends, but you can’t un-neighbor your neighbors‘. Făcând aluzie la evenimente politice actuale, Harari indică faptul că în același timp în care extindem rețele globale construim ziduri cu tehnologiile epocii de piatră. Aici cred că Zuckerberg a pierdut ocazia unei replici care să indice că tocmai legăturile virtuale sunt de multe ori cele care străpung frontierele sau zidurile de piatră.
Un aspect în legătură cu care pozițiile celor doi interlocutori au fost mai apropiate este cel legat de localizarea informației, sau mai exact de serverele fizice în care este înmagazinată informația individuală a utilizatorilor diferitelor aplicații și a cetățenilor în general. O hartă a legislației în acest domeniu în diferite țări ale lumii duce la observații interesante. Unele țări – între ele, China și Rusia – aplică deja legi stricte în această privință, cerând ca datele generate în țările respective să fie păstrate pe servere localizate pe teritoriul lor. O altă categorie este cea a legislațiilor și directivelor regulatorii, cum sunt cele ale Uniunii Europene, care creează bariere semnificative în transferul informației personale în afara granițelor naționale. India aplica și ea asemenea reglementări, dar parțial, pentru anumite tipuri de date. Alte țări nu au – cel puțin deocamdată – asemenea legi, și Statele Unite se află între ele. Zuckerberg a folosit ocazia acestei discuții pentru a anunța că Facebook nu va accepta ca datele personale ale utilizatorilor săi să fie stocate în servere fizice din țări autoritare, ceea ce ar pune în pericol confidențialitatea datelor personale ale abonaților, și asta chiar cu riscul de a pierde vânzări în aceste țări. Acest anunț face parte din campania pe care o duce Facebook pentru a repara imaginea sa publică și încrederea consumatorilor în ceea ce privește protejarea informației personale. Deja în martie, Zuckerberg a anunțat – și anunțul a fost repetat la câteva zile după dialogul cu Harari, la conferința F8 (a inginerilor care proiectează aplicații Facebook) de la San Jose –, unificarea tuturor aplicațiilor companiei – Facebook, WhatsApp, Messenger și Instagram – într-un sistem protejat criptografic. Cu aceeași ocazie, Zuckerberg a anunțat intențiile de a intra în piața plăților electronice, ceea ce necesită o protecție suplimentară a datelor tranzacțiilor. Harari s-a mulțumit în acest caz să remarce că definirea ‘statelor autoritare’ este un termen politic deschis interpretărilor, în condițiile în care multe țări ale lumii, inclusiv cele mai democratice, pun interesele naționale pe primul plan al priorităților lor.
Yuval Harari a exprimat o judecată severă în legătură cu algoritmii centrali în conceptul lui Facebook, care selectează informația prezentată utilizatorilor în secvențele informaționale ‘news feed’. Aceștia îi plasează pe utilizatori în ‘zona de confort’ a fiecăruia, filtrând pentru fiecare nu numai informațiile considerate de interes, ci și opiniile pe care dorește să le audă și creând ‘bule informaționale’ care îi protejează de informații diferite și, mai ales, de opinii contrare. Răspunsul lui Zuckerberg a fost pe linia ‘încercăm să-i facem pe utilizatori să fie mulțumiți și din punct de vedere informațional’. Harari nu a ezitat să-și exprime dezacordul cu această abordare, arătând că istoria nu arată o corelație directă între ‘nivelul de satisfacție personală’ și ‘coeziunea socială’ sau acțiunile pozitive derivate. Sincer, am găsit problematice afirmațiile ambilor parteneri în această parte a discuției. Abordarea lui Zuckerberg, după care progresul tehnologic duce la ridicarea nivelului de satisfacție, ceea ce va reduce tensiunile sociale pare naiv optimistă, dar dacă este nuanțată într-un concept în care ține cont și de nivelarea diferențelor economice și sociale poate duce undeva. Exemplul dat de Harari, cel al societăților dezvoltate europene din a doua jumătate a secolului 19, care în ciuda unui nivel de satisfacție socială relativ ridicat au generat colonialismul, depășește contextul social al discuției. Probabil că o adâncire a dezbaterii în acest punct ar fi dus la o nuanțare a pozițiilor.
Yuval Harari pune sub semnul întrebării încă un principiu aproape sacrosant al democrației și al pieții economice libere: ‘The Customer Is Always Right‘ (‘consumatorul are întotdeauna dreptate’). De câte ori am auzit această ‘mantră’ din ziua în care am ajuns în ‘lumea liberă’? Harari se întreabă și l-a întrebat și pe Zuckerberg, în dialog, dacă acest principiu și corolarul său în politică ‘The Voters Are Always Right‘ (‘cei care votează au întotdeauna dreptate’) mai este valabil în epoca Internetului. Mai știe consumatorul să discearnă cu adevărat ceea ce este bine pentru el (în calitate de consumator care cumpără sau de alegător care votează în alegeri), în condițiile în care este bombardat cu informație în cantități fără precedent în istorie, iar pentru a face față acestui bombardament recurge la algoritmi de filtrare care nu se află sub controlul sau? Răspunsul lui Zuckerberg mi s-a părut cam simplist și ușor demagogic. Vă invit însă să-l citiți, ca și întregul dialog, care a avut multe alte capitole interesante.
Transcrierea completă a dialogului dintre Zuckerberg și Harari poate fi găsită la adresa https://fbnewsroomus.files.wordpress.com/2019/04/transcript_-marks-personal-challenge-yuval-noah-harari.pdf
Cei care doresc să urmărească discuția filmată, așa cum s-a desfășurat ea, o pot face pe youTube la adresa https://www.youtube.com/watch?v=Boj9eD0Wug8
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)