CHANGE.WORLD: Cripto-monede. Istorie. Prezent. Viitor?

Să zicem că în 2010 ați fi avut șase cenți americani și ați fi dorit să-i investiți în piața financiară. Dacă ați fi fost extrem de bine informat, una dintre posibilitățile de investire a acestei sume ar fi fost cumpărarea unui bitcoin. Presupunând că ați fi făcut-o, la 22 aprilie 2019 ați fi fost posesoarea sau posesorul sumei de 5268 de dolari. Dacă ați fi fost un investitor suficient de inspirat și doritor să va valorificați investiția, ați fi putut vine bitcoinul dumneavoastră la 15 decembrie 2017 la prețul de 17900 de dolari americani.

Care este istoria cripto-monedelor și tehnologia care le permite funcționarea? De ce fluctuează ele atât de spectaculos? Care este ponderea și impactul lor economic și financiar astăzi? Poate fi prevăzut viitorul și evoluția cripto-monedelor? Voi încerca să răspund măcar în parte acestor întrebări în acest articol al rubricii CHANGE.WORLD. Pentru a risipi orice dubiu însă, va rog să nu considerați cele ce urmează ca sfat financiar, susținere sau descurajare a acestui tip de investiție. Și nu, nu am cumpărat, nu am vândut, și nu am primit niciodată cadou sau moștenire cripto-monede de vreun fel.

Cripto-moneda a fost inventată în 2008 de un misterios criptograf japonez pe nume Satoshi Nakamoto. De fapt nu se știe sigur nici măcar dacă este japonez, sau dacă este vorba despre un bărbat, sau despre o singură persoană. Din 2011 nu a mai comunicat deloc cu lumea exterioară. Comunicările precedente indicau folosirea unei limbi engleze cu expresii britanice, și unele mesaje păreau a proveni din zone geografice cu fus orar american. Câteva încercări de identificare (un inginer american, un specialist australian în calculatoare) au eșuat. Unele date sunt însă sigure. Primul articol semnat de Satoshi Nakamoto în care este expusă ideea cripto-monedelor a apărut pe o listă de mail cu teme criptografice la 31 octombrie 2008 cu titlul ‘Bitcoin: A Peer-to-Peer Electronic Cash System’ (‘Bitcoin: un sistem de cash electronic de-la-egal-la-egal’). Prima tranzacție bitcoin care l-a avut tot pe Satoshi pe post de trimițător a fost făcută la 12 ianuarie 2009. Un an mai târziu, la 6 februarie 2010 a fost fondată Bitcoin Market, prima piață (bursă) de cripto-monede. La 9 februarie 2011 valoarea unui bitcoin a ajuns la un dolar american, pentru ca doi ani mai târziu, la 1 aprilie 2013 să treacă pragul a 100 de dolari. Acceptarea pe scară largă a bitcoinului ca monedă de schimb și uz curent în tranzacții comerciale a început în jur de 2014. În luna decembrie al acelui an Microsoft a publicat prețuri în bitcoin pentru produsele sale și a început să accepte plata comenzilor în cripto-monede. Din 2016 sunt instalate sute de automate bancare (ATM) în toată lumea de unde pot fi ‘extrase’ bitcoin. Valoarea unui bitocoin a ajuns la maxim la sfârșitul lui 2017, după care a urmat o cădere spectaculoasă. În ultimele două luni tendința însă s-a inversat, deși cauza nu este clară. De la 3500 de dolari în februarie 2019 s-a ajuns la peste 5000 de dolari acum. Se pare că au fost făcute câteva tranzacții importante în Extremul Orient, dar cum aceste tranzacții (de multe ori bazate pe decizii sau recomandări AI – inteligență artificială) sunt secrete, s-ar putea ca doar să fie vorba despre zvonuri. Volatilitatea este clară, și nu se știe exact ce se va întâmpla mâine. Putem doar dezbate care ar fi factorii care ar putea duce la creșterea sau scăderea valorii cripto-monedelor. 

Nemulțumit de sistemele financiare convenționale, Satoshi Nakamoto a intenționat să creeze o versiune informatică a banilor cash care să nu fie dependentă de un operator centralizat și să nu fie supusă controalelor guvernamentale sau ale băncilor centrale. În acest scop a folosit o tehnologie numită ‘blockchain’ care exista din 1991, inventată de americanii Stuart Haber și W. Scott Stornetta, care lucrau atunci la Bellcore.  Blockchain înseamnă în traducere literală un lanț de blocuri, dar numele poate deruta. ‘Blocurile’ sunt în acest caz articole de informație, de exemplu despre tranzacții (data, ora, cine a cumpărat și cine a vândut, valoarea tranzacției). ‘Lanțurile’ sunt legăturile informatice care permit propagarea informației într-o bază de date publică și descentralizată. Este deci vorba despre un registru de tranzacții public și descentralizat. Validarea tranzacțiilor la adăugarea unui nou bloc se face printr-un proces criptografic relativ complex, care se numește ‘mining’. Natura distribuită a sistemului și caracterul public al tranzacțiilor le asigură integritatea, iar criptografia protejează părțile angajate. Fiecare tranzacție este validată de o rețea de calculatoare interconectate (se apreciază că sunt cam 5 milioane pentru tranzacțiile bitcoin), iar după validare, fiecare tranzacție primește un cod unic numit ‘hash’ care va fi folosit pentru identificarea blocului asociat.

Bitcoin nu este singura cripto-monedă existentă pe piață. Unul dintre motivele apariției altor asemenea ‘valute’ este cantitatea limitată din start de bitcoin care pot fi emise – 21 de milioane. Aceasta este o caracteristică din concepție, și scopul este de a evita fenomenele inflaționale care sunt caracteristice valutelor obișnuite, pentru care guvernele și băncile naționale pot decide oricând tipărirea de noi bancnote, teoretic în orice cantitate. Alt motiv este perfecționarea tehnologiilor. De exemplu moneda numită Ethereum lansată în 2015 include existența unui cod care poate fi executat (numit ‘contract inteligent’) în informația din bloc. Acest cod adaugă o mică valoare (un ‘comision’ dacă vreți) fiecărui calculator care acceptă să participe în blockchain. Interacțiunea dintre programe permite o distribuire mai bună a puterii de calcul a aplicațiilor. Alte monezi sunt Zcash, Dash, Monero. Toate se bazează pe același principiu, cu unele perfecționări și variații tehnologice.

Registrele publice distribuite de tip blockchain pot avea multe alte aplicații pe lângă urmărirea tranzacțiilor făcute cu cash electronic. Câteva idei în stadii experimentale sau de introducere operațională sunt transmiterea sigură a informațiilor financiare sau a celor medicale, garantarea surselor de proveniență ‘etice’ ale diamantelor, transmisia de documente de transport aferente marilor companii de transporturi navale. Unele bănci naționale între care cele din Canada și Singapore lucrează la introducerea unor sisteme de plată electronică bazate pe blockchain, iar statul african Sierra Leone a folosit tehnici blockchain pentru a asigura secretul și integritatea transmiterii informației electorale în alegerile ținute în acest an, de la centrele de votare spre autoritatea electoralăcentrală. Există însă și reticență, rezistență și destule probleme. Una dintre ele este că transformarea unui sistem informatic existent într-unul bazat pe blockchain este o operație IT complexă și costisitoare. La fel ca aproape în orice revoluție în domeniul informatic, este mai ușor de creat un sistem nou decât de înlocuit din mers un sistem existent și funcțional.  O altă sursă a precauțiilor exersate în adoptarea acestor tehnologii este legată de problemele create și făcute publice legate de cripto-monede.

Fluctuațiile din ultimii 2-3 ani ale cripto-monedelor și în special a bitcoinului au pus în evidență câteva probleme. Prima dintre ele este legată de gradul de utilizare reală. Valoarea oricărei valute, inclusiv a celei virtuale, este bazată pe cererea pentru utilizare în raport cu oferta, sau, tradus pentru bitcoin și monedele similare, în numărul de tranzacții. Aparent, acestea au depășit în 2017 și 2018 numărul de tranzacții al sistemului PayPal, bazat pe plata prin intermediul cardurilor de credit sau debit. Această contabilitate însă se pare că ia în considerare și multe tranzacții de sistem, plus că face o contabilitate dublă datorată felului în care bitcoin distribuie informația despre tranzacții. Când eliminăm balastul, rămânem doar cu o fracțiune din numărul raportat, și dintre acestea și mai puține sunt folosite în achiziționarea de mărfuri. A doua problema este scalabilitatea. Am văzut că numărul de bitcoin este limitat, și poate că asta este bine. Limitat este însă și numărul de tranzacții care pot fi executate într-o secundă, și asta se datorează arhitecturii distribuite. Practic sistemul acceptă doar șapte tranzacții pe secundă, ceea ce este total insuficient în perioade de vârf (Visa de exemplu poate procesa zecii de mii de tranzacții pe secundă). În plus, datorită calculelor complexe ale procesului de ‘mining’, bitcoin și celelalte monede sunt foarte energofage. Se apreciază că bitcoin singură consumă 22 de TW pe an, o energie echivalentă cu cea consumată de o țară ca Austria. În fine, problema cea mai acută – sistemul este solid și greu de penetrat pentru anumite tipuri de atacuri și fraude, dar vulnerabil la altele. Tranzacțiile sunt ireversibile, ceea ce face anularea greșelilor sau a escrocheriilor practic imposibilă. În spatele anonimității se pot ascunde tranzacții ale unor grupuri infracționale sau organizații teroriste.  În cazul sistemelor centralizate, guvernele care combat terorismul sau organizațiile care combat criminalitatea pot cere (uneori forța) colaborarea autorităților financiare centrale. Pentru cripto-monede nu există o asemenea autoritate. Bursele de schimb ale cripto-monedelor sunt și ele aplicații care rulează pe servere care pot fi atacate. Sistemul nu poate fi distrus de asemenea atacuri, datorită arhitecturii sale distribuite, dar poate fi încetinit până la a deveni practic ne-operabil. În acest moment există multe semne de întrebare și sentimentul dominant este scepticismul. Istoria arată însă că și alte tehnologii (inteligența artificială de exemplu) au trecut prin perioade similare, în care dominau problemele care păreau a pune sub semnul întrebării viitorul, dar le-au surmontat atunci când s-au acumulat destule idei care au fost transformate în soluții. Viitorul este greu de prevăzut în acest domeniu. Vom urmări și vom relata.

(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)