Jocurile Olimpice la Paris sunt ca în nicio altă parte a lumii. Afirmația este valabilă pentru ediția actuală, dar și pentru edițiile precedente, căci 2024 este a treia ediție a Jocurilor care se desfășoară în capitala Franței. Au trecut 100 de ani de la precedenta, cea din 1924. Acolo, cu exact 100 de ani în urmă, România câștiga prima sa medalie olimpică – bronzul cu echipa de rugbi (este adevărat, erau doar… trei echipe participante). Dar despre prima ediție a Jocurilor care a avut loc la Paris, în 1900, se știe mult mai puțin. Am cercetat puțin subiectul și am aflat că și aceea a fost o ediție foarte specială și foarte diferită de cea care a precedat-o și de cele care au urmat.
(sursa imaginii: https://www.alphabetilately.org/Oly/1900.html)
Prima ediție a Jocurilor Olimpice din era modernă, cea din 1896, avusese loc, firesc, în Grecia. Alegerea Parisului ca gazdă a ediției a doua nu a fost deloc controversată. În definitiv, aici, la Paris, în clădirea Sorbonei, avusese loc în 1894 adunarea Congresului Olimpic care a decis renașterea Olimpiadelor. Atunci au fost atribuite rolurile de gazde pentru primele două ediții. Parisul era în acei ani una dintre metropolele efervescente ale lumii, locul în care aveau loc revoluții culturale și artistice dintre cele mai semnificative, un centru industrial, economic și politic de prim rang. Era însă și un oraș al contrastelor și al conflictelor. Pentru majoritatea francezilor și a parizienilor, amintirea înfrângerii Franței în războiul franco-prusac și a asediului și ocupării Parisului de trupe străine în 1870-1871 era încă vie. Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea fusese un deceniu de instabilitate politică, presărat cu atacuri teroriste anarhiste, iar afacerea Dreyfuss, care polarizase societatea și lumea intelectualilor din Franța, nu se terminase încă. Și totuși, sau poate tocmai de aceea, Republica Franceză dorea să se afirme ca o supraputere la scară europeană și mondială. Deja Parisul câștigase dreptul de a găzdui în acel an Expoziția Universală, un eveniment internațional menit să celebreze realizările secolului al XIX-lea și să le prezică și să le accelereze pe cele ale secolului XX. Expoziția, desfășurată între 14 aprilie și 12 noiembrie 1900 a avut loc pe esplanada din Les Invalides, pe Champ de Mars, în Piața Trocadéro și pe malurile Senei, cu o secțiune suplimentară în Bois de Vincennes, și a fost vizitată de peste cincizeci de milioane de oameni. În cadrul expoziției au avut loc multe congrese internaționale și alte evenimente. Jocurile Olimpice de vară din 1900 au făcut parte dint aceste evenimente integrate în Expoziția Universală.
(sursa imaginii: http://21virages.free.fr/blog/index.php?post/2015/09/23/Le-joyeux-bazar-des-JO-de-1900)
Nu au existat festivități de deschidere și de închidere a Jocurilor. Competițiile au avut loc în decursul a peste cinci luni, între mijlocul lui mai și sfârșitul lui octombrie, unele fiind catalogate atunci doar ca evenimente ale Expoziției Universale, așa încât unii competitori, și chiar și învingători, nu au știut că participă la Jocurile Olimpice. Un exemplu celebru este Margaret Abbott, care, aflându-se la Paris, s-a înscris la turneul de golf împreună cu mama ei și a câștigat aurul. Din păcate, organizarea slabă a făcut că Abbott să nu știe niciodată că prin victoria ei devenise prima femeie medaliată cu aur olimpic din Statele Unite. Fiul ei a fost informat despre această realizare abia după 1980, la aproape trei decenii după moartea campioanei, în 1955.
Există două documente principale de referință despre eveniment: unul este raportul de 795 de pagini al Ministerului Comerțului, Industriei, Poștei și Telegrafului din Franța, întocmit la câteva luni după Jocuri, celălalt este website-ul Comitetului Olimpic Internațional (IOC), care este actualizat din timp în timp. Din prima sursă putem afla că peste 59 de mii de participanți și-au adus contribuția la buna desfășurare a Jocurilor, între care peste șapte mii de pompieri și trei mii de sanitari. Comitetul Olimpic menționează participarea a 1 226 de sportivi, în 19 discipline. Sunt incluse aici numai ramurile considerate ca ‘oficiale’, dar competiții au avut loc în mai multe discipline. În fapt, până în 1921, IOC nu a întocmit o listă oficială stabilă a disciplinelor olimpice. De exemplu, din programul primei ediții a Jocurilor, cea de la Atena, au fost scoase ridicarea greutăților (haltere) și luptele, care aveau să revină în edițiile următoare și să devină sporturi oficiale permanente. Lista celor 19 discipline de la Paris include: înot, polo pe apă, tir cu arcul, atletism, pelotă bască, crichet, crochet, ciclism, echitație, scrimă, fotbal, golf, gimnastică, polo, canotaj, rugbi, iahting, tir, tenis, trasul cu frânghia. Au mai avut loc și alte evenimente, care astăzi nu sunt considerate ca făcând parte din programul oficial, în discipline cum sunt pescuitul cu undița, zborul cu baloane cu hidrogen, baseball, prim-ajutor, curse de automobile și de motociclete, trasul cu tunul, curse de porumbei. Majoritatea participanților (720 în competițiile oficiale) au fost francezi. Nu exista încă noțiunea de echipe naționale. Concurenții reprezentau comitetele olimpice, și în unele discipline de echipă sportivii proveneau din țări diferite. În total au participat la Olimpiada din 1900 sportivi din 26 de țări. Pentru prima dată a participat și un olimpic român, un trăgător la proba de talere pe nume Gheorghe Plagino, care la competiția desfășurată între 15 și 17 iulie 1900 a obținut locul 13 din 31 de sportivi. Aveau să mai treacă 24 de ani până la următoarea participare românească la Jocurile Olimpice, din nou la Paris.
(sursa imaginii: https://images.app.goo.gl/Bc9RAp56qLGnLU7Q7)
Cine au fost eroii sportivi ai acelei ediții? Trebuie menționat că majoritatea câștigătorilor din 1900 nu au primit medalii, ci cupe sau trofee. Concursul de scrimă a fost profesionist, iar Albert Robert Ayat (Franța), care a câștigat proba de spadă, a primit un premiu de 3 000 Franci (echivalentul a peste 15 000 de euro astăzi). Alvin Kraenzlein (Statele Unite) a câștigat proba de sprint de 60 de metri, fiind una din cele două persoane care a câștigat vreodată cursa pe această distanță la Jocurile Olimpice, deoarece proba a fost retrasă din competiția olimpică după Jocurile Olimpice din 1904. Tot el a învins în probele de 110 metri garduri, 200 de metri garduri și săritura în lungime. Este singurul atlet până în ziua de azi care a câștigat patru medalii de aur la probe atletice individuale. Jesse Owens a câștigat și el patru titluri în 1936, dar unul dintre ele a fost la ștafetă 4 x 100m. La Paris, femeile au participat pentru prima dată la Jocurile Olimpice, dar nu neapărat în probe separate, unele discipline acceptând echipe mixte. Prima campioană olimpică din istorie a fost Hélène de Pourtalès, sportivă născută în America, care a făcut parte din echipa mixtă a Elveției, câștigătoare în proba de navigație cu ambarcațiuni de 1-2 tone. Două luni mai târziu, Charlotte Cooper (Marea Britanie) a devenit prima femeie care a câștigat un eveniment olimpic individual, după ce a câștigat competiția de tenis de simplu feminin. Mai târziu, ea a câștigat și turneul de dublu mixt. O competiție controversată a fost cea de maraton, trei alergători din Statele Unite contestând rezultatul și susținând că alergătorii francezi care au obținut locurile unu și doi au luat-o pe o scurtătură. Ei au adus ca dovadă faptul că erau singurii concurenți care nu erau împroșcați cu noroi. Au trecut 12 ani până când contestațiile au fost judecate, respinse definitiv și titlul a fost atribuit campionului francez. Probele de atletism au fost dominate de sportivi americani, ei câștigând toate titlurile în afară de maraton și aruncarea discului, în care învingător a fost ungurul Rudolf Bauer. Au mai existat și alte controverse, unele de natură religioasă. Decizia de a organiza competiții și duminicile a atras proteste din partea multor sportivi americani, care au călătorit în calitate de reprezentanți ai colegiilor lor și cărora li s-a cerut să se retragă decât să concureze în ziua lor religioasă de odihnă.
(sursa imaginilor: www.dicolympique.fr/course-de-ballons/)
Destule alte ciudățenii au rămas în istoria acestei ediții. Multe probe au avut un caracter militar, inclusiv tir cu tunul, o presimțire a conflagrațiilor secolului care începea. Au fost singurele Jocuri Olimpice care au folosit animale vii (porumbei) ca ținte în timpul probelor de tir. Sprinterul australian Stan Rowley a devenit singura persoană care a câștigat medalii pentru două țări diferite, la aceleași Jocuri Olimpice. A câștigat medalii la atletism pentru Australia și apoi ca parte a echipei britanice de cros.
Startul în proba de zbor cu balonul a fost dat într-o noapte cu lună plină, pe 9 octombrie 1900, din zona pariziană. Pentru stabilirea câștigătorilor au fost luate în considerare distanța parcursă și durata zborului, dar au fost acordate premii și pentru altitudine și distanța de zbor neîntrerupt. Au fost bătute recordurile mondiale și pentru distanța parcursă și pentru durata zborului. Concurenții plasați pe primele locuri au ajuns până pe teritoriul Rusiei de atunci. Unul dintre ei a fost arestat, deoarece nu completase cerere de pașaport. Câștigătorul, contele Henry de la Vaulx (Franța), a trebuit să se întoarcă pe cont propriu din zona Kievului, unde ajunsese cu balonul sau câștigător la 1 900 km de Paris în linie dreaptă.
(sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/1900_Summer_Olympics)
Ediția 1900 a Jocurilor Olimpice a fost marcată de uriașe probleme de organizare. Era evident că Jocurile moderne se aflau încă în faza copilăriei, cel puțin din punctul de vedere al regulamentelor și al organizării. Unii istorici ai sportului se referă la ediția 1900 ca la ‘o farsă’ și chiar au dezbătut dacă ar trebui să fie considerată o Olimpiadă. Fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin, a comentat mai târziu că a fost un miracol că mișcarea olimpică a supraviețuit. Experiența acumulată în 1900 și 1904 l-au determinat să centralizeze structura instituțională a IOC și să atribuie o responsabilitate crescută Comitetului în organizarea Jocurilor. S-a ajuns la asumarea de către Comitetul Olimpic Internațional a organizării Jocurilor Olimpice de la Paris din 1924 – ultima Olimpiadă a lui de Coubertin în calitate de președinte al IOC. Succesul jocurilor din 1924 este adesea considerat a fi salvat mișcarea olimpică. Jocurile de acum un secol au fost considerate ca un succes spectaculos, care a anunțat transformarea Jocurilor Olimpice într-un eveniment internațional major. Numărul de țări și sportivi care au participat a crescut semnificativ față de jocurile anterioare, la fel ca și numărul de spectatori. Participarea mai multor sportivi din clasele sociale inferioare a stimulat, de asemenea, interesul publicului. În acel an, la Chamonix, a avut loc și prima Olimpiadă de iarnă. Mișcarea olimpică a devenit un fenomen de masă și unul global. Controversele nu au lipsit nici atunci, ele au însoțit istoria Jocurilor și nu lipsesc nici astăzi. Regimuri dictatoriale au încercat să folosească organizarea Olimpiadelor pentru scopuri propagandistice. Terorismul a lovit Jocurile în 1972 și 1996 și reprezintă un pericol permanent. Disputele politice și boicoturile au însoțit edițiile din ultimele decenii. Și totuși, ideea olimpică a supraviețuit. De fiecare dată când Parisul și-a asumat organizarea, Jocurile Olimpice au fost un eveniment deosebit. Istoria continuă să fie scrisă.
(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)