B.C. / A.D. Cunoaștem cu toții semnificația acestor inițiale, nu-i așa? Inițiale care definesc cele două mari epoci ale istoriei umane. Până acum vreo 31 de ani spuneam și scriam ‘î.e.n’ și ‘e.n’. Acum însă ne-am internaționalizat. Și actualizăm. Căci astăzi B.C. este clar că înseamnă ‘Before Corona’ iar A.D. înseamnă, să zicem, ‘After De-confinment’ deci ‘după ieșirea din izolare’.
Acesta este primul dintr-o serie de articole care cred că va fi destul de îndelungată. Voi încerca în aceste articole să aduc în discuție schimbările pe care pandemia globală le-a operat în viețile noastre, în activitatea economica, în activitățile sociale. Desigur, interesul principal este legat de tehnologiile avansate și de felul în care acestea, împreună cu cercetările științifice fundamentale și aplicative, pot ajuta în creionarea lumii de după Corona. Lumea A.D.
Primul fenomen pe care îl voi aduce în discuție este cel legat de lucrul de acasă. Izolarea impusă a făcut ca multe locuri de muncă, mai mici sau mai mari, corporații și firme private sau instituții guvernamentale să descopere sau să acorde prioritate metodelor de muncă prin care salariații își îndeplinesc sarcinile de la masa de lucru de acasă, folosind legătura cu locul de muncă, cu ceilalți salariați și cu colegii prin intermediul Internetului. Aici probabil că trebuie să introduc un avertisment personal. M-am retras din activitate de aproape patru ani și ultimii 16 ani ai vieții mele profesionale active am fost salariatul unei companii pentru care aparatura și programele care permit lucrul de acasă sau între centre de activitate distribuite în lume era una dintre principalele linii de cercetare, proiectare și producție. Activitatea mea de standardizare internațională s-a desfășurat și continuă cu mai mică intensitate în domeniul comunicării pe Internet. Am deci cunoștințe directe și idei pasionate în aceste probleme, deși lipsesc interesele materiale de orice fel. Una dintre primele observații în acest domeniu este legată de faptul că procesul de descentralizare a activităților economice și sociale era deja în curs. Corona doar a cauzat o creștere fractala a interesului și i-a accelerat desfășurarea. Este vorba deci despre accelerarea unui fenomen care avea deja loc. Au trecut cam patru decenii de la inventarea Internetului. Multe dintre efectele sale încep să devină vizibile. La fel s-a întâmplat și în precedenta revoluție industrială, care a avut două etape. Introducerea mașinilor cu aburi a dus la crearea marilor uzine care aveau însă o singura sursă centrală de energie. Electricitatea industrială, brevetată și introdusă în jurul anilor 1880 a dus la distribuirea surselor de energie – punctele multiple de distribuire ale electricității înlocuind mașina centrală cu aburi. Între momentul introducerii distribuirii electrice până la generalizarea fabricilor cu mașini electrice operate de un muncitor sau de o mică echipă au trecut însă vreo patru decenii. Același decalaj se înregistrează în multe ramuri de activitate ale economiei moderne. A trebuit să ajungem în anii 2020 pentru ca accesul distribuit la Internetul inventat în anii 1980 să devină infrastructura modelului de muncă al instituțiilor distribuite.
La sfârșitul epocii BC, paradigma lucrului de acasă se afla totuși într-o perioadă de scădere a popularității. După ce, pe la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului 21, câștigase teren și multe corporații permiteau salariaților să-și aleagă modul de lucru și zilele în care doresc să ajungă la un sediu fizic al companiei, în ultimii ani asistam la o revenire parțială cel puțin a obligativității prezenței ‘la sediu’. Campioana acestei tendințe de revenire la vechile obiceiuri a fost Yahoo!, o firmă faimoasă prin deciziile greșite, dar spectaculoase, luate de-a lungul istoriei sale. I-au urmat însă alte firme cu nume celebre și reputații solide. IBM a rechemat în 2017 în birourile sale multe mii dintre cei peste 40% din salariații sai care lucrau de acasă. Firme ca AT&T în domeniul telecomunicațiilor dar și Bank of America în finanțe le-au urmat exemplele. O parte din motive erau economice. Prețurile transportului care erau unul dintre stimulenții economici care încurajau metodele de ‘telecommuting’ scăzuseră, la fel ca și chiriile spațiilor de lucru. Firme ca WeWork ofereau soluții economice pentru gestionarea spațiilor de lucru. Pandemia care a lovit economia mondială la începutul anului 2020 schimbat din nou radical direcția. Mai mult, cele câteva luni de experiență care se acumulează au demonstrat unora dintre firmele care le-au aplicat mai mult de nevoie decât de voie viabilitatea modelului, cel puțin din punct de vedere economic și operațional. Multe dintre ele s-ar putea să nu se întoarcă niciodată la modul de lucru din perioada BC. Companii ca Twitter și Fujitsu au anunțat că vor generaliza lucrul de acasă pentru o perioadă indefinită și își vor adapta structurile organizatorice. Google și Facebook au extins lucrul de acasă până la sfârșitul anului 2020 și examinează planuri similare. Merită însă să observăm că această renunțare radicală la majoritatea activităților la sediu nu este generalizată. Ea nu se potrivește nici pentru orice gen de activitate și nici oricărui profil de salariat. Există ample implicații economice interne (legate de structura organizatorică) și externe (economia de servicii din jurul locurilor de muncă). Impactul psihologic și asupra vieții de familie este uriaș. Să examinăm câteva dintre acestea.
Până pe la prima revoluție industrială, majoritatea activității productive era ‘work from home’. Meșteșugarii lucrau în ateliere acasă sau lângă casă. Atelierele industriale și apoi fabricile cu benzile lor de montaj au introdus modelul sediilor fizice, care vor rămâne paradigma dominantă a producției de bunuri materiale și în perioada AD, deși și aici pot și vor apare schimbări în special datorate introducerii pe scara largă a printerelor 3D și a roboticii. Munca ‘de birou’ în economie este o invenție a secolului 19, introdusă în sectorul financiar și cel al presei și comunicațiilor. Modelul care a inspirat marile corporații și a rezultat în ‘blocurile de birouri’ și zonele de business ‘downtown’ ale secolului 20 a fost cel al administrațiilor politice și judecătorești. Vârful acestei tendințe a fost înregistrat cred la mijlocul secolului trecut. Modelul a fost pentru prima dată contestat serios și căutarea de soluții alternative a început odată cu criza energetica din 1973. Retrospectiv privind, am putea considera că apariția Internetului (în laboratoare secrete în deceniul anilor ’70, ca serviciu comercial în deceniul următor) a fost și rezultatul acestor căutări. Lucrul de acasă este deci nu numai un rezultat, dar poate a fost și un stimulent al apariției Internetului. Al doilea element tehnologic care înlesnește distribuirea structurilor birourilor până la mesele de lucru de acasă ale milioanelor de oameni este ‘biroul fără hârtii’. Practic, abia în ultimul deceniu, uneltele software au ajuns să fie suficient de sigure, versatile și ergonomice pentru a fi învățate cu ușurință și folosite cu eficiență. Pregătirea necesara unui funcționar administrativ este astăzi cam la fel de lungă și de intensă ca și a unui lucrător de birou de acum 50 de ani. Sunt bune șanse ca o parte dintre uneltele software să îi fie de altfel cunoscute de acasă, din copilărie (aplicații Internet, poștă electronică) spre deosebire de dactilografie, de exemplu, o cerință care era obligatorie pentru secretarele de acum jumătate de secol.
Imediat ce a apărut opțiunea lucrului de acasă au apărut și scepticii. Întrebările pe care le pun aceștia trebuie luate în considerare. Cum poate angajatorul controla activitatea lucrătorilor? Ce se întâmplă cu lucrul în echipă și cu relațiile sociale necesare succesului proiectelor lungi și complexe? Cum pot fi evitate distragerile, evenimentele de familie sau, pur și simplu, tentațiile de acasă? Răspunsurile există, unele sunt evidente, altele mai puțin. Controlul asupra activității subalternilor ar trebui să se bazeze în primul rând pe rezultate. În fapt, acest principiu ar fi trebuit implementat de orice organizație care dorește succesul, indiferent de modul de lucru. Numărul de ore petrecute la masa de lucru nu este un indicator de succes, uneori din contră. Relațiile sociale pot fi stabilite și prin interacțiune la distanță, deși aici probabil că cea mai utilă ar fi folosirea, când este posibil, a unui model hibrid, care să conțină întâlniri fizice periodice, ocazionate de bornele importante din viața proiectelor, sau create cu scopul de a înlesni socializarea. În ceea ce privește folosirea timpului, statisticile au pus în evidență un fapt surprinzător. Distracțiile la sediu sunt mai consistente decât acasă. Timpul petrecut la cafele, țigări și micile bârfe cu colegii plus amestecul inerent al lumii exterioare prin intermediul Internetului are o pondere și o influență mai mare. Desigur, și aici, multe depind de personalitățile lucrătorilor. Unii vor face minimum necesar. Alții vor lăsa problemele profesionale să le invadeze viața și se vor conecta ‘la lucru’ și în orele din afara programului, și în week-end și în vacanțe. Cei din prima categorie trebuie identificați și păstrați dacă este nevoie de ei, dar ei vor face același lucru și acasă și în birou. Ceilalți vor găsi că modul de lucru de acasă li se potrivește și, în majoritatea cazurilor, aportul lor va crește.
Este evident că trebuie căutat echilibrul. Din punct de vedere personal, lucrul de acasă riscă să invadeze viața particulară și de familie. Deja psihologii muncii, și alți experți în domeniu lucrează ore suplimentare (de acasă, desigur, majoritatea). Dar și companiile care folosesc pe scară largă sau chiar generalizează acest mod de lucru trebuie să-și adapteze modul de a opera. Structura echipelor nu mai este neapărat piramidală, numărul optim de subalterni nu mai este neapărat 7. (de ce 7? un mister pe care îl discutăm poate altă dată). Se impun reorganizări, relații mai egalitare (mai ‘plate’ cum se zice mai nou), alte criterii de apreciere. Etajele clădirilor, pereții birourilor și ușile închise trebuie sau desființate virtual sau înlocuite cu echivalente virtuale. Veștile bune sunt că și tehnologia de comunicații și aplicațiile s-au dovedit mature și fiabile, și după jumătate de an de Corona se pare că pandemia și schimbările de mod de munca și de viață le-au găsit pregătite. O parte dintre corporații și lucrătorii lor și-au adaptat stilurile de muncă și modurile de viață. Când pandemia va fi trecut, va urma o analiză și se vor trage învățăminte. O parte dintre salariați, poate va reveni la sedii. Nu toți însă, nu în aceleași condiții. Lumea AD va fi diferita de lumea BC. Vom urmări, vom relata, vom discuta.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)