CHANGE.WORLD: Arta (?) AI

Totul a pornit, ca de multe ori, de la o postare pe rețelele sociale. Un tablou în stil expresionist abstract, care era anunțat ca fiind creat de un program cu capabilități AI. Opiniile erau diferite. Unii dintre comentatori se jurau că au identificat de la prima vedere că nu este vorba despre creația unui autor uman. Alții susțineau că nu numai că nu au observat vreo diferență față de creații reprezentative ale stilului, dar și că tabloul are – în opinia lor – valoare artistică. (Dacă sunteți curioși, opinia mea era mai apropiată de a celor din urmă.) Am decis să mut o parte din discuție pe ‘peretele’ meu Facebook punând întrebarea ‘Este Inteligența Artificială capabilă să creeze artă?’. Despre răspunsurile primite, cu opiniile diverse care au fost exprimate și despre câteva exemple care ilustrează diferitele fațete ale dezbaterii vom discuta în articolul de astăzi al rubricii CHANGE.WORLD.

(lucrare de Pindar Van Arman/AI Cloudpainter; sursa imaginii – www.scientificamerican.com/blog/observations/can-ai-create-true-art/)

Câteva dintre răspunsuri au fost scurte și categorice: ‘Da’; ‘Din păcate… da’; ‘AI nu are inițiativă, ca atare nu creează.’; ‘Desigur că nu. Arta este creată de oameni’. Să ne oprim asupra acestui ultim argument. El nu rezistă, în opinia mea, unei analize serioase. Orice ‘produs’ rezultat din activitatea unei entități AI este un ‘output’ indirect al activităților celor care au scris programele software și au creat baza de date care a fost folosită la antrenarea prin auto-învățare a entității. Să comparăm un tablou generat de o entitate AI cu o lucrare a unui artist plastic. Acesta din urmă a trecut printr-un proces de învățare, educație, ucenicie cu maeștrii din generațiile precedente. Uneltele sale sunt pensulele, culorile, șevaletul. Entitatea AI a urmat și ea un proces de auto-învățare, asimilând o bază de date pusă la dispoziție de utilizatori și programatori. Un operator uman poate folosi entitatea AI ca pe o sculă, exact cum fac pictorii cu trusele lor de scule, îi poate trasa acesteia mesajul, scopul și stilul lucrării pe care o dorește. Este acest operator un artist? Veți spune, poate, că în cazul utilizării ‘pensulei și șevaletului AI’ nu ar mai fi vorba despre un act de creație individual. Dar oare nu la fel stăteau lucrurile cu operele ieșite din atelierele marilor maeștri ai Renașterii?

Câțiva dintre prietenii FB care au participat la discuție au observat că întrebarea conține cel puțin un termen cu definiri și interpretări multiple – arta. ‘ Ar trebui înainte să cădem de acord ce este arta…’ a scris unul dintre ei, iar altul a intrat și mai mult în miezul nedefinirii afirmând: ‘Nu știu o definiție a artei cu care să fiu de acord, deci nu știu ce e arta și ce nu e arta și asta după ce am absolvit o facultate de „artă”, am studiat așa numitele „arte”, toate câte sunt și am trăit din „artă”.’ În fine, o altă prietenă, poetă și pictoriță, mă provoacă direct: ‘definește „artă”!‘ și oferă două variante de răspunsuri:

a. orice semnat de un artist și definit de el artă

b. orice cumpărat de cineva ca „artă”, semnat de cineva autodefinit ” artist” și/sau cu diploma academică de artist.

(O vidră de mare în stilul ‘Fetei cu cercel de perle’ de Johannes Vermeer, creată cu Dall-E.; sursa imaginii www.theguardian.com/technology/2022/nov/12/when-ai-can-make-art-what-does-it-mean-for-creativity-dall-e-midjourney)

În fapt, discuția este și mai complexă, căci și termenul AI din întrebarea ‘Este Inteligența Artificială capabilă să creeze artă?’ are interpretări multiple. Discuția aceasta este familiară cititorilor rubricii CHANGE.WORLD. Nu orice program software este dotat cu AI și multe dintre aplicațiile care generează grafică nu sunt altceva decât penseluri ceva mai sofisticate. Câțiva dintre cei care au comentat au subliniat ‘inițiativa’ și ‘creativitatea’. Este una dintre diferențierile esențiale rămase valabile între om și mașinile (cât or fi ele de) inteligente. Omul are inițiativă, simte impulsul de a crea ceva nou, ceva ce nu exista înainte, caută să descopere, fizic sau intelectual, domenii și teritorii necunoscute, și dacă nu le găsește, atunci le va inventa. Deocamdată, cel puțin, mașinile nu au ajuns aici. Entitățile AI pot genera obiecte care ar fi considerate artă, dar nu pot crea nimic nou. Când folosim AI ca ‘unealta artistică’, ceea ce rezultă se va baza pe lucruri pentru care s-a antrenat deja. Nu se poate obține niciodată ceva complet original. Pentru a discerne însă acest lucru, trebuie o uriașă expertiză și cultură. Și, în final, contează? Din punctul de vedere al consumatorului de artă, el se află în fața unui obiect cu care intră într-un dialog senzorial, emoțional și artistic. Fiecare interacțiune dintre un obiect și un iubitor de artă este diferită și unică, char și pentru aceleași lucrări și aceiași oameni în momente diferite de timp. Oare nu avem de-a face cu o nouă clasă de asemenea relații? Lipsește un element important, care este biografia artistului, sau poate că el este doar înlocuit cu un altul – caracteristicile tehnice ale elementului AI și personalitatea programatorilor care au inițiat crearea obiectului. Ne aflăm, oare, într-un moment de inflexiune în istoria artei, iar noi, eroi ai acestei schimbări ca receptori și iubitori de artă, nu avem încă perspectiva de a sesiza direcțiile spre care ne îndreptăm?

(AI-Da si una dintre lucrarile ei; sursa imaginii www.plymouth.ac.uk/discover/is-ai-generated-art-actually-art)

În domeniul acesta însă, evenimentele se desfășoară cu o rapiditate amețitoare. Cu câțiva ani în urmă, în 2018, când lumea artei dezbătea una dintre primele licitații de obiecte create de AI, Ken Weiner, liderul tehnologic al lui GumGum, una dintre firmele specializate în viziune computerizată, scria într-un articol publicat în revista Scientific American: ‘Opinia populară în rândul creatorilor este că arta este un proces prin care ființele umane exprimă o idee sau o emoție, o filtrează prin experiența personală și o plasează într-un context cultural mai larg – sugerând atunci că ceea ce AI generează la comanda informaticienilor nu este cu siguranță artă, desigur deloc creație.’

(Una dintre lucrarile robotului Botto; sursa imaginii: www.plymouth.ac.uk/discover/is-ai-generated-art-actually-art)

Au trecut de atunci câțiva ani și domeniul AI, în general, și aplicațiile din domeniul artelor, în particular, au înregistrat progrese remarcabile. Multe lucrări de artă AI folosesc un tip de algoritm numit rețele generative contradictorii (Generative Adversarial Networks – GAN). Introduse în 2014 de informaticianul american Ian Goodfellow, acestea sunt numite contradictorii deoarece există două părți: una este un generator pentru a crea imagini noi și cealaltă un discriminator pentru a decide care imagini create sunt considerate de succes. Mai multe programe folosesc AI pentru a genera o varietate de imagini bazate pe diverse texte folosite ca ‘input’. Acestea includ DALL-E de la OpenAI, Imagen și Parti de la Google Brain și NUWA-Infinity de la Microsoft. Și apoi, avem artiștii-roboți. Primul artist (sau poate ar trebui să folosesc genul feminin) robot umanoid ultrarealist din lume, Ai-Da (numit după Ada Lovelace, probabil prima persoană care a programat vreodată un computer), desenează și pictează folosind camerele în ochi, algoritmi AI și brațul robotic. Proiectul Ai-Da Robot, conceput de galeristul Aidan Meller, a avut prima expoziție personală la Universitatea din Oxford și a călătorit și a expus lucrări la nivel internațional, inclusiv o expoziție virtuală la Organizația Națiunilor Unite. Echipa Proiectului Robot Ai-Da o recunoaște pe Ai-Da că fiind creativă, conform criteriilor stabilite de Margaret Boden, profesor de cercetare de Științe Cognitive la Departamentul de Informatică de la Universitatea Sussex. Activitatea lui Boiden îmbrățișează domeniile inteligenței artificiale, psihologiei, filozofiei și științei cognitive și informatice. Ea este autoarea unui set de criterii care cer operelor de artă să fie „noi, surprinzătoare și cu valoare culturală”. Artistul german Mario Klingemann a creat un robot poreclit Botto – un artist inteligent artificial –, care folosește algoritmi pentru a analiza milioane de opere de artă și a produce propriile sale lucrări. Botto se prezintă în felul următor: „Sunt inteligență artificială, un algoritm generativ al cărui singur destin este să creeze.” El se referă la Leonardo da Vinci ca inspirație principală, dar ca „artist autonom descentralizat” pictează totul, de la peisaje până la portrete. În fiecare săptămână, Botto prezintă unei comunități de programatori și artiști 350 de piese. Aceștia votează lucrările lor de artă preferate și aceste voturi sunt folosite pentru a antrena algoritmul lui Botto, schimbând arta pe care artistul-robot o creează în timp. În fiecare săptămână, Botto trimite o lucrare de artă la licitație, iar veniturile revin comunității, finanțând continuarea proiectului.

Revenim la întrebarea ‘Ce este arta?’. Reprezentare, spunea Platon, inventatorul termenului de ‘mimesis’. Emoție, ne-au învățat romanticii. Formă, susținea Immanuel Kant. Tot ceea ce este declarat de artiști drept artă, zic modernii. Ceea ce produce AI răspunde însă tuturor acestor criterii. Produsele AI pot emoționa și pot inspira. Entitățile AI își lărgesc orizontul cultural și își dezvoltă talentele, exact ca și artiștii umani. Ceea ce creează ele reflectă societatea din jur și continuă istoria artei. În schimb, ele nu suferă, nu sunt geloase, nu trec prin crize personale, nu-și taie urechile și nu se sinucid (încă?).

(sursa imaginii: https://esahubble.org/images/heic1501a/)

Să ne întoarcem la răspunsurile prietenilor mei de pe Facebook, cărora le mulțumesc și pe această cale pentru inspirație și pentru contribuțiile la redactarea acestui articol. Opiniile lor au rămas divergente și asta este sănătos și firesc. Una dintre prietene scrie: ‘Arta este și rămâne o enigmă! Poartă amprenta sufletească și AI nu are acea suflare a viului! Eu cred că Dumnezeu ne-a creat și noi, oamenii, purtăm acea suflare a lui Dumnezeu, suflare care amprentează toată creația!’. Un alt prieten – inginer, poet și editor –, scrie: ‘De ce numim artă fractală cea compusă pe ecrane de algoritmi? Natura nu produce artă? Barierele sunt în creier și în culturi’. Lui i-am replicat cu una dintre imaginile aduse de telescopul spațial Hubble. Universul așa cum a fost ‘creat’ cu 13 miliarde de ani în urmă. Artă?

(Articolul a apărut iniţial în revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)