Apropiata trecere dintre ani, de la 31 decembrie spre 1 ianuarie, va marca și sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului 21. Anii 2010 sau the ‘teens’, cum li se spune în limba engleză, ceea ce s-ar putea traduce și ca ‘anii adolescenței’ secolului 21 sau, de ce nu, ai mileniului al treilea. Din punct de vedere economic și politic, a fost un deceniu bogat în crize și contradicții, în revolte și răsturnări politice și sociale, cam în toate regiunile lumii. Lumea de astăzi pare mai nesigură, planeta însăși e un loc din ce în ce mai periculos pentru viața speciei umane. Și totuși, a fost și un deceniu de excepționale descoperiri și progrese în domeniile diverse ale științei și ale tehnologiilor avansate și, dacă vor exista soluții la marile probleme cu care se confruntă omenirea, ele trebuie căutate și (sau mai ales) în avansurile înregistrate de cunoaștere. ‘National Geographic’ a dedicat mai multe articole acestei teme, între care o listă a celor 20 cele mai importante descoperiri științifice ale deceniului. Să trecem și noi o parte dintre ele în revistă, nu neapărat în ordinea aleasă de editorii prestigioasei reviste lunare americane.
(sursa imaginii: express.co.uk/news/world/1171980/great-barrier-reef-coral-bleaching-dying-pumice-stone-before-after-crown-thorns-starfish)
Planeta noastră se află în pericol. Informațiile legate de nivelul de poluare, de dispariția sau pericolele dispariției unor întregi ecosisteme, de anihilarea sau pericolele de anihilare a unor specii de plante și animale, precum și disputele științifice și politice în jurul încălzirii globale au trecut din paginile publicațiilor științifice în centrul atenției tuturor. Peste un sfert din speciile de plante și animale care trăiesc astăzi se află în pericol de dispariție. La 9 mai 2013 nivelul măsurat de bioxid de carbon a trecut de 400 de părți per milion pentru prima dată în istoria omenirii și de atunci nu a mai scăzut sub acest nivel. Anii dintre 2015 și 2019 au fost cei mai calzi din istoria de după 1880, când au început măsurătorile. Acordul de la Paris semnat în 2014 are ca scop luarea de măsuri la nivel internațional pentru a limita creșterile de temperatură până în anul 2100 sub 2 grade Celsius, dar Statele Unite au anunțat recent că se retrag din acest acord. Rapoartele experților arată că și o creștere de 1,5 grade Celsius ar putea avea consecințe catastrofale, ducând la schimbări climatice, fenomene meteorologice extreme, schimbări în habitatul zonelor de coastă și transformarea unor suprafețe ale planetei, astăzi încă verzi, în deșerturi. Am fost martori în 2019 ai inundațiilor care au lovit Veneția. Aproximativ jumătate din suprafața Marii Bariere de Corali din Oceanul Pacific a fost afectată între 1998 și 2012, urmată de încă două veri peste medie în 2016 și 2017. Creșterii temperaturii i se adaugă în această zonă și efectul distructiv al numărului crescut de cicloni.
(sursa imaginii: space.skyrocket.de/doc_sdat/explorer_tess.htm)
Mulți savanți și antreprenori consideră că problemele Terrei își au o posibilă soluție în explorarea spațiului cosmic. Aceasta începe însă de la cunoașterea Universului dincolo de limitele atmosferei terestre, domeniu care a înregistrat progrese spectaculoase în deceniul care a trecut. În 2019, premiul Nobel pentru fizică a fost împărțit între canadianul James Peebles, pentru descoperirile sale teoretice legate de evoluția Universului, și elvețienii Michel Mayor și Didier Queloz, pentru descoperirea primei exoplanete, adică o planetă aflată în afara sistemului solar. Între 2009 și 2018 telescopul spațial Kepler al lui NASA a descoperit și confirmat încă peste 2700 de exoplanete. În 2018 a fost lansat urmașul lui Kepler, Transit Exoplanet Survey Satellite (TESS), care are deja la activ 34 de noi exoplanete descoperite. Stațiile spațiale și cele terestre s-au ocupat însă nu numai de planete și sisteme similare cu cel solar. Observatorul american LIGO a confirmat în 2015 after-șocul ciocnirii a două găuri negre, și în 2017 (împreună cu observatoarele europene din sistemul Virgo) ciocnirea a două stele de neutroni. Aceste observații au confirmat teoria lui Einstein despre undele gravitaționale. Importanța acestor descoperiri constă în posibilitatea invenției în deceniile următoare a unor sisteme de propulsie care să permită deplasări la viteze apropiate de viteza luminii. Încep, deci, să se contureze la orizonturile cunoașterii și viitoarele posibile adăposturi pentru omenire, ținte ale explorării spațiale și felul în care putem ajunge acolo.
(sursa imaginii: pinterest.com/pin/435582595205753267/)
Deceniul care se încheie a fost și deceniul relansării explorării spațiului cosmic. La fel ca și cu jumătate de secol în urmă, Statele Unite și organizația NASA sunt liderii mondiali, dar concurenții, sau poate și colaboratorii lor, sunt astăzi alții. Uniunea Sovietică nu mai există, urmașa sa Rusia având încă ceva tehnologie și un rol de jucat, dar au apărut noi pretendenți, în primul rând China și Europa Unită. Explorarea spațială are, ca și acum 50 de ani, și o dimensiune mai puțin cunoscută, strategică și militară, dar nu mai este o afacere exclusiv guvernamentală. Întreprinderile private cu scopuri comerciale, cum este SpaceX a lui Elon Musk, au început să joace un rol din ce în ce mai important. Sunt șanse bune ca în deceniul următor omenirea să pășească din nou pe Lună și să se îndrepte apoi spre Marte. Între timp, în acest deceniu, stațiile spațiale automate au înregistrat succese remarcabile. În august 2012, proba Voyager 1 a lui NASA a depășit frontiera exterioară a heliosferei, devenind primul obiect creat de om care a părăsit sistemul solar. În noiembrie 2018, i s-a alăturat Voyager 2. Misiunea Rosetta a Uniunii Europene a atins în 2014 pentru prima dată suprafața unei comete, culegând informații despre ‘materia primă’ din care s-au format planetele. Misiunea Dawn a lui NASA a explorat în 2011 bariera de asteroizi, iar misiunea New Horizon (tot a lui NASA) a fotografiat planeta cea mai îndepărtată de Soare a sistemului solar, Pluto, din proximitatea acesteia. Intrigante sunt potențialele urme de gheață detectate pe Pluto, Saturn și chiar pe Marte, unde vehiculele ‘Rover’ cercetează și colectează informații în așteptarea astronauților. Acolo unde există gheață există potențial și apă, dacă nu la suprafață, atunci în subsolul corpurilor cerești, deci una dintre condițiile apariției unor forme de viață extraterestră a fost confirmată.
(sursa imaginii: bitesizebio.com/44103/how-to-confirm-your-crispr-cas9-genome-editing-was-successful/)
Una dintre ramurile științifice aflate în atenția permanentă a presei a fost în acest deceniu genetica. O adevărată revoluție s-a produs aici în ultimii zece ani, prin identificarea sistemului Crispr-Cas9, folosit ca sistem imunitar de anumite bacterii, care în acest scop decupează și înmagazinează fragmente de ADN. În 2012 savanții au propus folosirea acestui sistem de bacterii ca ‘foarfece’ de precizie în editarea genetică. Câteva luni mai târziu, echipe independente de cercetători au confirmat aplicabilitatea acestei tehnologii pe ADN-ul uman. Se născuse un nou domeniu științific și tehnologic, cu potențial și implicații uriașe, dar și cu riscuri și dileme etice pe măsură. Au fost înregistrate în acest deceniu succese remarcabile și în izolarea, vindecarea și profilaxia unor boli care amenință omenirea cu epidemii la scară globală. În 2015 a fost pentru prima dată sintetizat de către compania farmaceutică Merck un vaccin contra bolii Ebola, care a fost aprobat în acest an în Europa. Încă de la începutul deceniului a fost încetinită răspândirea bolii SIDA, folosind medicamente antiretrovirale.
(sursa imaginii: nationalgeographic.com/news/2017/05/homo-naledi-human-evolution-science/)
Știința evoluției a înregistrat și ea progrese remarcabile, în combinație cu descoperirile furnizate de paleontologie și cu progresele geneticii. În 2010 cercetătorii au reușit prima reconstituire completă a unui dinozaur, completată de descoperirea faptului că unele dintre specii prezentau adaptări la mediu ale culorii pielii. În 2014 au fost descoperite fosile ale spinozaurilor, dinozauri predatori semi-acvatici, iar în 2015 a fost anunțată descoperirea fosilelor unui dinozaur zburător, cu pene și cu aripi asemănătoare liliecilor de astăzi. Alte descoperiri demonstrează că extincția dinozaurilor nu a fost completă, și că unele specii de mici dimensiuni au supraviețuit o vreme în perioada de după catastrofă. Mai aproape de noi, începe să se completeze arborele genealogic al speciei umane. Un sit arheologic din China a adus la suprafață, în 2018, unelte vechi de 2,1 milioane de ani, în Filipine a fost descoperit în 2019 un schelet al unei populații asemănătoare rasei ‘hobbits’ din scrierile lui Tolkien, în timp ce în zona considerată ‘leagănul speciei umane’, Africa de Sud, au fost scoase la lumină schelete perfect păstrate, care au permis reconstituirea fizionomiei și anatomiei speciei homo naledi, care a trăit în perioada dintre 335 de mii și 236 de mii de ani înaintea noastră.
Știința elucidează din ce în ce mai mult din trecut. Să vedem ce ne va rezerva viitorul.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)