Probabil că mulți dintre cititorii rubricii CHANGE.WORLD împărtășesc opinia că anul 2025 este altfel. De obicei, când ajung la jumătatea anului și încerc să fac bilanțuri parțiale, senzația este că nu am simțit când au trecut jumătate din cele 365 de zile. Nu în 2025. Ba chiar dimpotrivă, îmi pare acum că a trecut mult mai mult timp și că acesta a fost împânzit cu evenimente tragice, absurde, uneori de neînțeles. Când sunt confruntat cu asemenea fenomene, privirile mele se îndreaptă spre bibliotecă. În cărțile bune am găsit și voi găsi măcar o parte dintre răspunsurile la incertitudini și dintre antidoturile la spaime și neliniști. Raftul de cărți pe care vi-l propun acum este un raft virtual. El include câteva cărți apărute în prima jumătate a lui 2025, toate legate de cercetările științifice, tehnologiile avansate și impactul acestora asupra vieților noastre, ale tuturor. Nu le-am citit încă, dar am recomandări autorizate despre ele. Le-am comandat sau le voi căuta în librării, în călătoriile mele viitoare. Sper ca raftul virtual să se transforme în raft real și până spre sfârșitul acestui an să citesc și să-mi împărtășesc impresiile. Lista este deschisă și cititorii rubricii sunt invitați să adauge recomandările lor.
(sursa imaginii: www.amazon.com/dp/1541606698/)
Într-o epocă dominată de incertitudini, o carte care mi se pare potrivită este ‘Proof: The Art and Science of Certainty’ (‘Demonstrație: Arta și știința certitudinii’), apărută în luna mai la editura americană Basic Books din grupul Hachette. Autorul, Adam Kucharski, este matematician de formație și profesor de epidemiologie a bolilor infecțioase la London School of Hygiene & Tropical Medicine. Cum a ajuns acest tânăr și strălucit cercetător în matematică profesor în domeniul epidemiologiei trebuie să fie o poveste interesantă în sine. Cartea se ocupă de o problemă fundamentală a științei și a filozofiei. Ce este adevărul? Cum decidem ce să credem și cum putem fi siguri că ceea ce credem este adevărat? Și cum îi convingem pe alții că ceea ce noi credem este adevărat? Timp de mii de ani, de la grecii antici trecând prin epoca de aur arabă și până la lumea modernă, știința a folosit diferite metode – logice, empirice, intuitive și multe altele – pentru a separa faptele de ficțiune. Întrebarea pare cu atât mai actuală astăzi. Răspunsul este în aparență simplu – raționamentul științific, cu regulile sale bine definite. Adam Kucharski arată însă că demonstrația înseamnă mult mai mult decât axiome, teorii și legi: atunci când demonstrăm că un nou tratament medical funcționează, când convingem un juriu de vinovăția cuiva sau decidem dacă avem încredere într-un vehicul autonom, evaluarea dovezilor este departe de a fi simplă. Pentru a descoperi dovezi, trebuie să ne luptăm cu o grămadă de erori și prejudecăți și chiar să adoptăm uneori incertitudinea – și asta cu atât mai mult atunci când metodele existente eșuează. Acoperind matematica, știința, politica, filozofia și economia, această carte oferă o cale de a găsi drumul către dovezi, dar și, la fel de important, o metodă de a depăși impasul atunci când fapte presupuse certe se clatină.
(sursa imaginii: www.amazon.com/Empire-AI-Dreams-Nightmares-Altmans/dp/0593657500/)
Sam Altman, co-fondatorul și liderul firmei OpenAI a fost comparat în revista ‘The Economist’ cu Prometeu. Precum eroul mitologic, Altman este creditat (nu chiar singur) de a fi adus cu Inteligența Artificială o forță care are potențialul de a schimba cu totul soarta omenirii. Direcția poate fi creativitate și calitate de viață, dar poate fi și distrugere. Nu este de mirare că nu au întârziat să apară și cărțile care îi sunt dedicate, deși la 40 de ani, câți a împlinit în luna aprilie a acestui an, biografia sa ar trebui să fie departe de vreun final vizibil. Pe 20 mai au apărut simultan două cărți consistente despre el. Keach Hagey, reporteră și jurnalistă de știință și tehnologie la Wall Street Journal, a publicat la editura W.W. Norton, ‘The Optimist’ (‘Optimistul’), un fel de biografie oficială sau autorizată, pentru care a avut acces atât la Sam Altman însuși, cât și la familia, prietenii și colegii săi, pentru interviuri. Karen Hao (free-lancer care scrie des pentru The Atlantic) a fost ținută mai departe de Altman și de OpenAI. Nu este de mirare că ‘Empire of AI’ (‘Imperiul IA’), apărută la Penguin Press, este mult mai critică la adresa lui Altman. Ambele cărți sunt excelent documentate și foarte cuprinzătoare. Cititorii vor afla despre domeniile diverse în care Altman a activat și a investit – de la aplicații bazate pe localizare geografică, trecând prin criptomonede autentificate biometric, tehnici de întinerire a celulelor vii sau fuziune nucleară, până la super-inteligență. Ambele autoare relatează despre personalitatea sa carismatica și talentele de comunicator, despre capacitatea sa de a convinge și de a discuta cu parteneri sau investitori din orice domeniu. Atunci când se ajunge la concepțiile și planurile sale de viitor, concluziile și prognozele din cele două cărți sunt foarte diferite. Se impun, poate, lecturi paralele.
(sursa imaginii: www.amazon.com/Cloud-Warriors-Chaos_and-Revolution-Forecasting/dp/1250280540)
Thomas E. Weber este un veteran al jurnalismului tehnologic, care a fost primul deținător al unei rubrici despre Internet la Wall Street Journal. Cea mai recentă carte a sa, lansată în luna iunie de editura ‘St. Martin’s Press’ – ‘Cloud Warriors’ (‘Războinicii norilor’) – este dedicată schimbărilor climatice, prognozelor meteorologice și revoluției care are loc în acest domeniu, propulsată de avansurile tehnologice spectaculoase ale Inteligenței Artificiale și dronelor care colectează și transmit date de oriunde și oricând. Într-o narațiune remarcabilă despre inovație și perseverență, jurnalistul veteran Weber îi poartă pe cititori săi în lumea pionierilor care creează aceste previziuni revoluționare. De la vânătorii de furtuni care se întrec în urmărirea de tornade și fizicienii care dezvăluie secretele atmosferei, de la oamenii de știință care studiază modul în care oamenii reacționează la avertismente, până la grupările umanitare care activează pentru a evita foametea, Weber exploră culisele pentru a arăta cum predicțiile se îmbunătățesc constant. El explică ce este necesar pentru a transforma aceste previziuni în acțiuni care previn tragediile și cum oricine poate deveni mai informat în materie de vreme pentru a se proteja în situații de urgență.
(sursa imaginii: books.google.co.il/books/about/The_Ideological_Brain.html)
‘The Ideological Brain’ (‘Creierul ideologic’) a fost publicată în martie 2025, de editura Henry Holt and Co., și a fost deja declarată de către rubricile dedicate cărților din ziare precum The Guardian și The Telegraph ca una dintre cărțile anului 2025. Autoarea este Leor Zimgrod, doctor în științe, psiholog politic și neurocercetător care investighează de ce unele creiere sunt susceptibile la ideologii extreme și cum mințile se pot elibera de dogme rigide. Biologia în serviciul ideologiei – iată o idee controversată de-a lungul istoriei științelor de-a lungul ultimelor două secole, dar care acum revine cu argumente solide. Bazându-se pe cercetările sale de ultimă oră, ea expune interacțiunea complexă dintre cunoaștere și mediu care predispune unii indivizi la moduri inflexibile de gândire. Creierul uman se confruntă zilnic cu o serie de dileme: cum să obțină coerență din informații senzoriale fragmentate și cum să stabilească o conexiune cu alte persoane într-o lume din ce în ce mai atomizată. Ideologiile oferă o scurtătură, dăruind răspunsuri ușoare, scenarii de urmat și un sentiment de identitate comună. Dar ideologiile au și un cost: cer conformism și suprimă individualitatea prin reguli rigide, ritualuri repetitive și intoleranță. Odată ce ideologiile ne cuceresc mintea, ele transformă fundamental modul în care gândim, acționăm și interacționăm cu ceilalți, făcându-ne mai puțin sensibili și adaptabili. Explicând cititorilor experimentele sale inovatoare, Leor Zmigrod dezvăluie mecanismele ascunse care ne ghidează credințele și comportamentele și susține că opțiunile noastre politice nu sunt superficiale, ci mai degrabă derivate din structura minților noastre. Rezultatele ei arată că ideologii din întreg spectrul politic se luptă să-și schimbe tiparele de gândire atunci când se confruntă cu informații noi. Deși unii indivizi sunt mai predispuși la gândirea dogmatică decât alții, cu toții ne putem strădui să fim mai flexibili. Zmigrod explică în final cum ne putem păstra mintea deschisă în fața ideologiilor extreme. Idei provocatoare și revelatoare – abia aștept să citesc cartea și cred că voi avea și eu multe de întrebat și de dezbătut, poate chiar de contrazis.
(sursa imaginii: www.amazon.com/Sunrise-Reaping-Hunger-Games-Novel/dp/1546171460/)
Raftul meu – deocamdată – virtual nu poate fi complet fără o carte de ficțiune. Amatorilor serialelor de cărți și de filme ‘Jocurile foamei’ le este rezervată o nouă delectare cu lectura cărții ‘Sunrise on the Reaping’ (‘Zorii secerișului’), un roman distopic scris de autoarea americană Suzanne Collins și al doilea ‘prequel’ al trilogiei originale. Acțiunea se petrece cu 24 de ani înainte de evenimentele din primul roman, iar narațiunea explorează teme precum manipularea politică, puterea propagandei și complexitatea controlului societal sub un regim totalitar și se concentrează pe cea de-a 50-a ediție a Jocurilor Foamei. Criticii și cititorii l-au apreciat deja ca fiind unul dintre cele mai captivante romane ale seriei.
Aceste cărți se află, poate, deja în planurile editoriale ale editurilor românești. Până la publicare, edițiile în engleză – țipărite sau în formate electronice text și audio – sunt deja accesibile.
Să aveți o vară frumoasă, cu lecturi interesante!
Articolul a fost publicat inițial în revista de cultură ‘Literatura de Azi’