Am intrat în ultima luna a anului. Știm deja – majoritatea dintre noi – cu cine vom petrece sărbătorile, și unde vom fi de Revelion. Decembrie este și luna bilanțurilor și a retrospectivelor anului care a trecut și a prognozelor pentru anul care urmează. Este ceea ce vom face și noi, la fel ca la fiecare trecere între ani, astăzi și în cele câteva articole următoare ale rubricii CHANGE.WORLD. Voi începe în această săptămâna cu o trecere în revistă a câtorva dintre cele mai interesante invenții despre care am aflat în anul 2017 și a oamenilor sau echipelor de inventatori care se află în spatele acestor idei noi.
Prima invenție despre care aș dori să relatez este legată de tehnologia printerelor (imprimante le ziceam pe vremea studenției, dar și limba română evoluează – în bine și în rău). Nu este vorba de această dată despre printarea 3D despre care am scris de câteva ori aici, ci despre cea tradițională, pe coli în două dimensiuni, însă fără limitările care fac din copierea pe hârtie un proces câteodată frustrant (lipsa de toner de exemplu) și un mare consumator de hârtie (resursă limitată și energofagă). Firma Xerox lucrează încă din anii 1970 la o tehnologie numită ‘hârtie electronică’, iar compania japoneză Sanwa Newtec a perfecționat recent o soluție asemănătoare și a lansat un produs comercial de imprimantă cu re-tipărire numit PrePeat. ‘Hârtia’ folosită este din material plastic special, care încorporează mii de celule care își schimbă culoarea fie prin aplicare de tensiune electrică (metoda Xerox) sau de temperaturi diferite (metoda Sanwa Newtec). Fiecare coală poate fi rescrisă până la 1000 de ori. Prețurile sunt încă mari (6000 de dolari imprimanta, 3300 de dolari un pachet de 1000 de coli), deci deocamdată cel puțin, consumatorii nu vor fi particulari ci birouri sau instituții care pot folosi și recicla în mod eficient și rentabil suporturile tipărite și retipăribile.
Părăsim pentru un moment lumea ‘hi-tech’ pentru a face cunoștiință cu Ilse Köhler-Rollefson, medic chirurg veterinar, și activistă în sprijinul salvării comunităților pastorale din diferite colțuri ale lumii, al modului lor de viață și al tehnologiilor acestora legate de natură, tehnologii de care în opinia ei, poate beneficia și lumea modernă. DoamnaKöhler-Rollefson petrece în fiecare an câteva luni împreună cu comunitatea semi-nomadă Raika din India, una din cele câteva comunități pe care le susține organizația internațională din care face parte printr-o combinație originală de legislație și tehnologie modernă (inclusiv comunicații mobile). Pe lângă India alte asemenea comunități există în Pakistan și Kenya, urmând ca Nigeria și Argentina să li se alăture curând. Din anul 2010 în cadrul comunității Raika a început să activeze o fermă care produce lapte de cămilă și produse derivate. Acestea sunt studiate pentru potențialul și efectele lor dietetice și terapeutice, care se presupune sunt parte din cauzele longevității mult peste medie și a faptului că membrilor tribului nu le sunt cunoscute multe dintre bolile care afectează pe alții dintre locuitorii planetei. Este o foarte interesantă și originală interacție între două lumi aflate în stadii diferite de dezvoltare, dar care pot beneficia reciproc din contactul și relațiile dintre ele.
Industria transporturilor oferă câteva dintre inovațiile cele mai îndrăznețe și mai interesante ale ultimilor ani. Reîncărcarea fără fir (wireless) a aparatelor electrice a avansat spectaculos în ultimii ani, și a devenit ‘mainstream’ odată cu introducerea modelelor de telefoane inteligente din generația iPhone X și iPhone 8. Principiul de funcționare al aceastei tehnologii numită încărcare inductivă se bazează pe transferul de energie prin inducție electromagnetica între o stație de încărcare și aparat. Aplicațiile mai spectaculoase însă sunt cele legate de reîncărcarea automobilelor electrice. Firma BMW de exemplu a început să facă reclamă unor modele care permit reîncărcarea completă în garaj sau în parking într-un interval de timp de maximum trei ore și jumătate. Firmele americane Evatran și HEVO lucrează la tehnologii similare, inclusiv pentru autovehicole de mari dimensiuni (autobuze, camioane) și dezvoltarea unor rețele care să permită realimentarea ‘curată’ cu stații amplasate în punctele de oprire pe traseele marilor autostrăzi. Linii de autobuze electrice cu alimentare wireless sunt deja operate pe distanțe mai mici în orașele Milton Keynes din Anglia, Utrecht în Olanda, Manheim în Germania, și Salt Lake City și câteva orașe californiene din Statele Unite.
Securitatea comunicațiilor pe Internet a fost unul dintre subiectele cele mai discutate în anul 2017. Nu este deci de mirare că și una dintre invențiile incluse de revista TIME în topul celor mai interesante 25 de invenții ale anului este legată de securizarea informatică, și specific de tehnologia Internet of Things (IoT) care pătrunde rapid în din ce în ce mai multe case din Statele Unite și alte țări. Norton Core produs de firma Symantec este în primul rând un router wi-fi care leagă o casă modernă la Internet cu viteze de până la 2,5 Gbps. Programele sale software includ și un adevărat arsenal de protecție împotriva atacurilor internetice, a virușilor și altor elemente suspecte detectate în dispozitivele electronice din gospodărie (de la telefoane și laptop-uri, la combinele muzicale, instalația de aer condiționat, sau frigiderele ‘inteligente’). În momentul în care este detectat un virus, sau un atac internetic împotriva unuia dintre aparate, acesta este izolat și ‘carantinat’ automat de restul aparaturii din rețeaua casei, pentru a evita contaminarea celorlalte aparate și a asigura continuarea funcționarii acestora. Norton Core are și un design extrem de atractiv, o cutie în formă de poliedru care poate fi amplasată oriunde în casa.
Ultima invenție care mi-a atras atenția și pe care o împărtășesc cu cititorii rubricii este o … cană de cafea. Desigur, o cană ‘inteligentă’! Este vorba despre Ember Mug, produs al firmei Ember Technologies înființată de Clay Alexander la Los Angeles, produs care a început să fie distribuit din luna noiembrie în 4600 de cafenele Stabucks din Statele Unite, în două variate – cană obișnuită și mini-termos portabil. Reglarea temperaturii este automată, temperatura este păstrată constantă și optimă după gust. Cana Ember funcționează autonom timp de o oră, și timp nelimitat pe suportul ei de încărcare. S-a terminat deci cu cafeaua rece sau cu cea prea fierbinte.
Acestea sunt desigur doar câteva dintre ideile care aplicate în practică ne vor face viață mai ușoară sau mai plăcută. Ele sunt rezultatul nu numai al inventivității inovatorilor, ci și al unei munci susținute, de multe ori o muncă de echipa și de durată pentru transformarea ideilor în realitatea produselor accesibile comercial și rentabile economic. Să vedem ce vor aduce anii viitori.
(Articolul a aparut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)
Eu zic că tot imprimantă e corect – printer e un barbarism.
OK, intrebarea era: bine, ințeleg că nu mai consumă hârtie limitată și energofagă, dar reciclabilă. Dar plasticul rezultat în ce măsură e reciclabil?
Intrebare buna. Nu cunosc raspunsul. Sa presupunem ca suportul de imprimare refolosibil nu este reciclabil. Beneficiul (sau nu) depinde acum de raspunsul la o alta intrebare. Ce este preferabil – 1000 de coli de hartie reciclabila sau o coala de plastic care nu este reciclabila?