Viața bate filmul, viața bate literatura. În ultimele luni suntem cu toții confruntați cu limitele imaginației, fie că este vorba despre imaginația personală, fie că este vorba despre imaginația creatorilor de fantezii sau a experților în prevederea viitorului, a creatorilor de filme sau a autorilor de cărți în genurile diverse ale anticipației. Într-un interval de câteva săptămâni, întreaga economie globală pare să se fi încetinit sau oprit cu totul, libertatea de circulație, pe care o consideram o cucerire sigură și pe termen lung, ne-a fost anulată, locurile noastre de divertisment și destindere sunt pustii, prioritățile vieților multora dintre noi s-au schimbat radical. Vrem să recunoaștem sau nu, trăim într-o realitate distopică și nu este clar nimănui când vom ieși din ea, cum vom arăta noi și cum va arăta lumea la sfârșitul acestei perioade.
Jonathan Nolan și Lisa Joy, împreună cu compania de televiziune HBO, nu puteau să planifice mai straniu și mai desăvârșit perioada în care a fost prezentat sezonul al treilea al serialului ‘Westworld’. Premiera a avut loc duminică 15 martie 2020, exact în sfârșitul de săptămână în care America devenea pe deplin conștientă de intensitatea pandemiei și lua măsurile de izolare și distanțare necesare încetinirii răspândirii acesteia. Următoarele episoade, din totalul de opt câte a avut sezonul acesta, au fost transmise în toată lumea prin rețeaua HBO, inclusiv în țările cele mai lovite din Europa, confruntate cu un număr mare de îmbolnăviri și cu măsuri drastice de izolare socială. Statisticile spectatorilor (sau în jargon de specialitate ‘rating’-ul) sunt interesante. Transmisiile în direct ale episoadelor serialului au înregistrat în Statele Unite un număr cu vreo 30% în medie mai scăzut de spectatori față de sezoanele precedente. În schimb, numărul de spectatori ai episoadelor în reluare și al celor care urmăresc serialul în lume este în creștere, în plus existând astăzi opțiunea de ‘streaming’ care era puțin folosită acum doi ani sau patru ani. Concluzia, valabilă și pentru alte seriale transmise de diferitele rețele de televiziune și de streaming, este că spectatorii preferă din ce în ce mai mult să urmărească episoadele atunci când le convine din punctul de vedere al programelor personale. În aceste vremuri de criză, ei preferă să urmărească în transmisie directă distopia furnizată de canalele și programele de știri, iar pentru ficțiune preferă orele potrivite fiecărui spectator sau familiilor. Pentru a înlătura orice dubiu în legătură cu viitorul serialului, rețeaua HBO a anunțat la sfârșitul lunii aprilie continuarea producției pentru un al patrulea sezon.
Ce ne mai pot spune astăzi distopiile imaginare? Genul literar nu mai este chiar așa de tânăr, chiar și estimările cele mai conservatoare îi atribuie mai bine de un secol de existență, timp în care au apărut câteva capodopere care, indiscutabil, au influențat nu numai istoria literaturii, ci și modul nostru de a gândi și de a ne raporta la viitorul speciei umane, la guvernele și guvernanții care ne conduc, la rolul științei și sensul de evoluție (sau de involuție) al destinelor noastre individuale și ca specie. Temele principale ale ficțiunii distopice în literatură și în filme includ dezastrele ecologice create de cauze naturale sau de mâna omului, dominația tehnologiei și rolul nefast pe care aceasta o poate juca atunci când este controlată de forțe lipsite de etică și morală (guverne, corporații, indivizi criminali), pierderea libertăților individuale, a spațiului privat și a identității personale. Una dintre primele creații literare distopice este povestirea ‘The Machine Stops’ a lui E.M. Foster publicată în 1909. În lumea imaginată de autorul faimoaselor romane ‘A Room with a View’ și ‘A Passage to India’ (ambele ecranizate în filme de mare succes pe la mijlocul anilor ’80), cea mai mare parte a populației și-a pierdut capacitatea de a trăi pe suprafața Pământului. Fiecare individ trăiește acum izolat sub pământ, într-o cameră standard, cu toate nevoile trupești și spirituale satisfăcute de Mașina atotputernică și globală. Ideologia dominantă este ‘Tehnopolia’, un fel de religie în care Mașina este considerată ca o zeitate. Călătoriile sunt permise, dar rar necesare și puțin practicate. Comunicarea se face printr-un fel de mesagerie instant și prin mașini de conferențiere video, prin intermediul cărora oamenii își desfășoară singura activitate care îi mai interesează: schimbul de idei și ceea ce este considerat a fi cunoaștere. Pare cunoscut? În povestirea lui E.M. Foster, într-o zi, Mașina încetează să funcționeze. Orice mașină se poate defectă sau poate face greșeli. Și atunci, omenirea trebuie să se descurce.
O imensă Mașină gânditoare domină lumea și în al treilea sezon al serialului ‘Westworld’. Numele acestui super-calculator, care în imaginația creatorilor arată ca o sfera gigantică, presărată cu lumini roșii pâlpâitoare, este Rehoboam, nume împrumutat din Vechiul Testament. Rehoboam a fost primul rege al regatului separatist al Iudeei, nepotul regelui David și fiul regelui Solomon, simbolul biblic al înțelepciunii. Biblia însă povestește că acest rege a comis fapte nu întocmai potrivite dorinței divine, și-a purtat supușii pe căi imorale și s-a răzvrătit împotriva puterii centrale a dinastiei care domnea în Israelul antic. Mașina gânditoare din serial este o unealtă de control a tuturor destinelor omenești, dar ea aparține giganticei companii globale Incite, căzute în mâinile magnatului Serac (jucat de excelentul actor francez Vincent Cassel), care are planurile și viziunea sa despre viitorul omenirii. Funcția de bază a sistemului este de face ordine în istoria omenirii prin urmărirea și planificarea destinelor individuale ale fiecărei ființe umane. În sezoanele precedente făcusem cunoștință cu o lume în care oamenii și roboții antropoizi coexistau într-o ierarhie bine înțeleasă – roboții fiind sclavi programați ai oamenilor în parcuri de distracție crude și imorale. În finalul sezonului al doilea, roboții reușiseră să spargă zidurile care înconjurau parcurile și să ajungă în lumea reală. Confruntarea era inevitabilă, dar ceea ce se petrece depășește ceea ce îmi imaginasem și merge în direcții noi. Titlul sezonului al treilea este ‘Lumea nouă’ (‘The New World’), iar motto-ul este ‘Free Will is Not Free’ (‘Liberul arbitru nu este liber’). Destinele umane sunt pre-programate. Doar dacă …
Conflictul dintre oameni și mașinile gânditoare zămislite de aceștia după chipul și asemănarea lor continuă și se amplifică în episoadele acestui sezon. Ne reîntâlnim cu eroinele și eroii cu care am devenit familiari în sezoanele precedente, sau cel puțin cu carapacele lor fizice, căci în lumea roboților ‘gazdele’ pot fi locuite de personalități diferite, care pot la rândul lor fi alterate și reprogramate. Este însă acest lucru adevărat doar în cazul roboților? Conflictul dintre oameni și roboții care se revoltă și încearcă să se răzbune pe creatorii lor este departe de a fi un conflict dintre bine și rău. Atât criticii, cât și pasionații serialului au observat complexitatea crescândă a acțiunii de la sezon la sezon, de la episod la episod. Dolores Abernathy, ingenua blondă ajunsă cap al revoltei și distrugătoare sau poate salvatoare a omenirii, Maeve Millay, madama din lumea vestului care devine din aliată inamica lui Dolores, Bernard Loewe, programatorul creaturilor artificiale care descoperise în sezonul precedent că și el face parte dintre ele, se dovedesc a fi personalități complexe și permanent schimbătoare, și în fiecare episod spectatorii sunt invitați să le descifreze cele mai recente mutații. Unii vor fi captivați de acest joc, alții vor fi derutați. Specia umană alunecă în haos atunci când tuturor, la comanda Mașinii care le programează destinele, li se face cunoscut viitorul și finalul vieții. Imaginase ceva similar regizorul belgian Jaco Van Dormael în filmul ‘Foarte Noul Testament’ (‘Le tout nouveau testament’), dar acolo abordarea era comică. În ‘Westworld’ ne aflăm în lumea distopiei violente.
Ce ne așteaptă în sezoanele viitoare? Într-un interviu acordat imediat după anunțul HBO despre sezonul 4, Jonathan Nolan și Lisa Joy declarau că nici ei nu știu încă exact încotro se îndreaptă ‘Westworld’. Sezoanele precedente au demonstrat capacitatea autorilor de a-și reinventa tematica, de a dezvolta universul imaginat inițial de Michael Crichton și de a adăuga noi semnificații și noi fațete personalităților eroilor pe care i-am însoțit din sezoanele precedente. În primul sezon, am făcut cunoștință cu lumea vestului, în al doilea, am aflat că această lume este doar una dintre lumile artificiale paralele, iar acum am asistat la bătălia pentru controlul destinului într-o altă lume care, poate, este lumea reală. Bătălia s-a încheiat, războiul însă continuă. Aproape sigur vom revedea în sezonul 4 și în cele care poate vor mai urma multe dintre personajele cunoscute, dar este sigur că ele ne vor surprinde prin noi fațete ale personalităților lor. Conflictul dintre oameni și inteligența artificială se va adânci și se va complica. Estetica vizuală (și ea diferită de la sezon la sezon) se va extinde și va continua să ne uimească, iar obsedanta temă muzicală va deschide fiecare episod. Cam atât pot eu să prezic în acest moment. Mai pot doar să sper că până atunci pandemia Coronei va fi intrat în istorie, că distopia va fi limitată la ecrane, și că sezonul următor din ‘Westworld’ va redeveni doar un divertisment escapist, invitându-ne la mai puține paralele cu actualitatea.
(Articolul a apărut iniţial in revista culturală ‘Literatura de Azi’ – http://literaturadeazi.ro/)