Greu de categorisit o carte cum este 'Orasele invizibile' a lui Italo
Calvino. Structura exterioara aduce cu cea a colectiilor de povestiri
orientale, cele '1001 de nopti' vin imediat in minte la lectura
dialogurilor intre hanul mongol Kubilai Han si calatorul venetian Marco
Polo si chiar si evolutia relatiilor intre cei doi (unul dintre
putinele elemente dinamice in narativul cartii) are ceva din tensiunea
dintre conducatorul ultra-puternic si supusul care isi castiga
favorurile sau doar timpul incercand sa croseteze noi tesaturi din
panzele fragile ale imaginatiei. O examinare mai atenta dezvaluie insa
nu numai o rigurozitate a compozitiei ci si reguli matematice ale caror
sens ascuns pare sa promita semnificatii misterioase: cele noua capitole
include fiecare cate cinci povestiri cu exceptia primului si ultimului
care au cate zece fiecare; cincizeci si cinci de relatari deci, fiecare
cuprinzand descrierea cate unui oras imaginar, descrieri grupate in
unsprezece categorii (numar prim!) de cate cinci fiecare. In sectiunile
intermediare nu sunt amestecate niciodata doua povestiri din aceeasi
categorie. Simetrie deci si joc aritmetic secund. Nici numele oraselor
nu par a fi alese la intamplare. Toate orasele pe care Calvino le pune
pe seama lui don Marco au nume de femei, adaugand dimensiunea erotica
la fantasticul fermecat al relatarii.
Dincolo de structura narativa cititorul descopera o colectie relatari
produs al imaginatiei scriitorului, imbinand relectia sociala si
filozofica cu tonul poetic. Daca ar fi sa caracterizez senzatia pe
care mi-a lasat-o lectura acestei carti unice cea mai aproapriata
asociatie ar fi cea a citirii unei carti de poezie, una dintre acele
carti in care satisfactia lecturii se imbina cu bucuria cunoasterii,
in care sentimentele si rationamentul se combina cu permanente
trimiteri la repere culturale si de civilizatie familiare. La momentul
aparitiei cartii preocuparile ecologice si sociale legate de
extinderea urbana necontrolata erau deja la ordinea zilei, si Calvino
nu a ezitat sa infiltreze in fiecare elemente si mesaje sociale care
sunt perfect aplicabile si contemporaneitatii:'opulenta Leoniei se
masoara nu atat dupa lucrurile fabricate vandute cumparate in fiecare
zi, cat dupa lucrurile aruncate in fiecare zi, pentru a le face loc
celor noi' (pag. 102)
Placerea citirii fiecareia dintre descrierile oraselor invizibie
este imensa si fiecare poate fi citita separat, ca un poem, iar
ordinea citirii nu prea conteaza. Din acest punct de vedere este o
carte de o perfecta simetrie, fara niciun aparent inceput sau
sfarsit. Multe dintre secvente sunt mai degraba calatorii in propria
imaginatie decat in memorie, calatorii in timp mai mult decat
calatorii in spatiu. Adevaratul spatiu este cel al imaginatiei
povestitorului:
'Feriti-va sa le spuneti ca, uneori, orase diferite se succed pe
aceeasi intindere de pamant si sub acelasi nume, se nasc si mor
fara sa le fi cunoscut, fara sa fi putut comunica. Cateodata, pana
si numele locuitorilor raman aceleasi, si tonul vocilor, chiar si
trasaturile fetelor; dar zeii care locuiesc dedesuptul numelor si
deasupra locurilor au plecat fara sa spuna un cuvant si in locul
lor s-au cuibarit zei straini. Zadarnic este sa te intrebi daca
acestia sunt mai buni sau mai rai decat cei vechi, fiinca nu
exista niciun raport intre ei, dupa cum vechile carti postale nu
arata Maurilla asa cum era, ci un alt oras care, intamplator, se
numea Maurilia, la fel ca acesta' (pag. 30)
Publicata in 1972, cand Italo Calvino se afla in fruntea pleiadei
de scriitori italieni dintre cei mai cunoscuti ai epocii ajungand
la rangul de cel mai tradus prozator din peninsula in intreaga lume,
'Orasele invizibile' apare acum la editura ALLFA in colectia
'Strada Fictiunii' intr-o traducere precisa si eficienta semnata de
Oana Bosca-Malin, care nu da impresia ca traducatoarea ar fi tradat
prea mult continutul si limbajul cartii. Este o lectura redusa in
dimensiuni dar concentrata in continut si senzatii, una dintre acele
carti care definesc profilul unui scriitor in memoria cititorilor sai.
