‘… ii vad inhamati impreuna, pe viata, la carul totdeauna incarcat peste masura cu carti. Intorcind pe-o parte si pe alta terfeloage legate in piele de porc, stivuind foliante, luind urma unor mituri, legende, manuscrise pierdute – si asta inca de la Marburg, din vremea studentiei, iar mai apoi si prin alte locuri, oriunde s-ar putea depozita lucruri uitate. Niste romantici in drum spre Biedermeier, prefirind – impatimiti de limba – vorbe, numarind silabe, interogind limba asupra originilor ei, degustind pe cerul gurii mutatii consonantice, dind la iveala ambiguitati ascunse, retrezind la viata cu un sarut cele adormite, scuturind praful de pe venerabile monumente ale limbii, iar mai apoi, tot iscodind cuvinte, ajungind sa poarte de grija fiecarei litere si, mai cu seama cu migala deosebita, vocalelor de la inceput de cuvint.’ (pag. 9-10)
Eroii descrisi in acest pasaj sunt fratii Jacob si Wilhelm Grimm, pe care cei care traim in afara culturii germane ii cunoastem ca autori ai culegerii de basme care ne-a fermecat si inspaimantat copilariile. In lumea germana insa cei doi frati sunt si figuri dominante in formarea si consolidarea limbii germane, fiind autorii primelor volume ale monumentalului ‘Dictionar al limbii germane’, lucrare continuata, completata si sfarsita doar un secol mai tarziu, dar a carui insasi existenta si evolutie a marcat profund cultura si istoria Germaniei aflata in devenire in timpul vietilor lor. Ei sunt si eroii alesi de Gunter Grass ca pretext si structura de rezistenta pentru volumul final (poate) al memoriilor sale, un ciclu nu lipsit el insusi de controverse, la fel ca si autorul. Cartea a aparut in 2013 in colectia Biblioteca POLIROM, in traducerea lui Alexandru Al. Sahighian.
As vrea aici sa ma opresc pentru a mentiona in mod deosebit traducerea si traducatorul. ‘Cuvintele fratilor Grimm’ este o carte scrisa in limba germana despre un dictionar al limbii germane si autorii sai. Structura sa urmareste structura dictionarului, primele capitole au ca eroi primele litere ale alfabetului, cele patru articole corespunzand capitolelor A,B,C,D – cele pe care fratii Grimm le-au vazut aparute in timpul cand au trait. Limba germana devine ea insasi un personaj central al cartii, impreuna cu Jacob si Wilhelm Grimm si cu autorul insusi, cuvintele devin eroii si materia din care este plamaduit fiecare capitol. O asemenea carte pare aproape imposibil de tradus, dar atunci cand aproape imposibilul devine realitate ca in acest caz, rezultatul apartine aproape in egala masura autorului si traducatorului. Alexandru Al. Sahighian a tradus ‘Cuvintele fratilor Grimm’ in asa maniera incat aproape imi vine sa ma intorc pe bancile Universitatii Populare si sa reiau lectiile de limba germana intrerupte de peste trei decenii, o carte care ma face nu numai sa doresc sa cunosc dar sa si iubesc o limba pe care nu am iubit-o niciodata, ba chiar as avea ceva motive istorice si personale sa o detest.
sursa http://www.elefant.ro/carti/carti-premiate-nobel-pulitzer-booker-s-a/nobel/iixixix-gunter-grass/cuvintele-fratilor-grimm-216538.html
Obstacolele in calea acestei intreprinderi nu au fost putine. Unul dintre ele, vizibil mai ales in prima parte a cartii este legat de gasirea echivalentelor in limba romana a arhaismelor germane pe care fratii Grimm le-au dezgropat si cercetat, le-au explicat si uneori le-au readus in circuitul limbii germane. In multe cazuri Alexandru Al. Sahighian a facut o cercerare si explorare similara in romana veche, redescoperind multe cuvinte pentru care cititorul contemporan ar avea el insusi nevoie de un dictionar. Cu mana pe inima, cate dintre cuvintele urmatoare va sunt familiare: abagiu, azbuche, biriiecii, basbuzuca besleaga, casub, etc.
In fiecare dintre capitolele dedicate literelor Grass creeaza variatii poetic-muzicale in jurul literei respective din alfabet. Iata de pilda poemul in F:
‘facerea de rau, felonia, fetisuri in loc de Dumnezeu ori problema deseurilor ori a incalzirii globale, fir-ar ele sa fie – fiecare din ele-i ca funia in casa spinzuratului!
Despre falsitate si fraude la politicieni
doar farfaralele de ziaristi fac mare caz – ei, si?
In biserica si in instanta nu se fluiera,
Iar rufele sa spala in familie!
Pilat se tot frasuia fara rost, fiindu-i cam frica sa decida si vrand sa se fofileze, dar fariseii, fierbind de furie, i-au fortat mina, la care el a zis: “Fie si pe-a voastra!” (pag. 223)
Literele limbii germane au si ele personalitatea lor, si descrierea acestei personalitati da caracterul si unitatea tematica a fiecarui capitol al cartii. A este legat de introducere si de legatura cu trecutul, B de comunicare (Brief = scrisoare), rotunjitul C se afla in permanent conflict cu militaristul K dominant in germana, D caruia i-a dedicat o mare parte din viata si activitate mai tanarul Wilhelm incepe cu degetelul lui Tom pentru a ajunge la notiuni fundamentale ca Democratie sau Deutsch (German – limba, popor), etc. Amestecul intre romana (cat se poate echivala) si germana este aproape perfect omogen in traducere, tranzitiile sunt line, cartea este fara indoiala scrisa intr-o romaneasca aleasa, dar pastreaza logica si aderenta la substratul germanic.
Din lectura cartii ramanem cu o imagine bine conturata a personalitatii fratilor Grimm si a locului lor in epoca. ‘Cuvintele fratilor Grimm’ este si o meditatie despre rolul intelectualilor si impactul pe care acestia il pot avea in vremurile in care traiesc si in posteritate. Concluzia este aproape tezista. Iacob si Wilhelm Grimm nu au fost revolutionari care sa iasa in strada, au fost liberali insa au preferat si proferat moderatia, si in anumite momente ale biografiilor lor au fost mai aproape de linia conservatoare decat de cea revolutionara. Cele doua celebre luari de pozitie publica – refuzul de a schimba sau reafirma juramantul de credinta depus fata de regele Hanovrei, care i-a costat posturile universitare si i-a dus in exil in 1837, si participarea lui Jacob ca membru al Adunari Nationale la Frankfurt in revolutionarul an 1848 – au fost actiuni chibzuite si dictate de aderenta la principii fundamentale. Contributia lor hotaritoare in cristalizarea identitatii nationale germane care are ca rezultat dupa sfarsitul vietilor lor formarea primului stat unitar german a fost in scrisele lor – in colectiile de basme, folclor si mitologie si mai ales in punerea bazelor si publicarea primelor capitole ale dictionarului.
Fermecatoare este si relatia dintre autor si eroii sai. In imaginatia sa Gunter Grass se include precum o faceau vechii maestrii in opera, devine un personaj al cartii, ii spioneaza pe cei doi frati in bibliotecile si camerele de studiu, le asculta convorbirile, ii urmareste in plimbarile lor in Tiergarten in Berlin. Gradina din centrul Berlinului devine in a doua parte a vietii celor doi scriitori si a doua parte a cartii un spatiu pe care il cunoastem din ce in ce mai bine, spatiu de plimbari, explorari si intalniri reale si imaginare. Grass incearca sa intre in vorba cu cei doi, sa le povesteasca despre ce s-a mai intamplat dupa disparitie lor fizica, sa ii intrebe un amanunt sau altul, ba chiar sa le faca vreo observatie impertinenta, dar de cele mai multe ori cei doi – oare dece? – il ignora.
sursa http://www.bookandborrow.com/AuthorDetails.asp?autID=1014
De aici ajungem la relatia dintre biografia fratilor Grimm si (auto)-briografia lui Grass. Caci ‘Cuvintele fratilor Grimm’ nu este numai o carte biografica despre doi titani ai limbii si culturii germane, si nu numai un fermecator eseu si poema de dragoste fata de limba germana, ci si un volum de memorii, in care Grass foloseste si extinde jocurile lingvistice si amanuntele biografiei lui Jacob si Wilhelm Grimm pentru a se prezenta si explica pe el insusi. Senzatia cu care am ramas din lectura a fost cea de colaj si de inconsistenta. Cand se ocupa de fratii Grimm, Gunter Grass explora. Cand se ocupa de el insusi se auto-explica. Exemplul cel mai bun este pasajul in care aduce vorba despre episodul inrolarii, la 17 ani, in SS. Pornind de la refuzul principial al fratilor Grimm de a depune un al doilea juramant fata de regele Hanovrei, juramant care l-ar fi anulat in ochilor pe primul, depus in fata unui rege mai liberal, Grass aduce in discutie episodul:
‘Imi vine aici in minte incercarea mea de a a-mi aduce aminte in timp ce “descojeam ceapa”: ceea ce ramine si nu poate fi relatat decit sovaitor.
S-a intimplat intr-un luminis de padure iernatic inghetat. Aveam sapteseprezece ani atunci cind, asezati in careu sub un cer de noapte de-o limpezime geroasas, ne-au pus sa juram pe fuhrer, patrie si popor, precum si pe reichsfuhrerul Waffen-SS. Am rostit una dupa alta propozitie: “Jur” Eram cu totii patrunsi, si eu, de solemnitatea clipei. Dupa depunerea juramintului am inceput sa cintam: “Chiar de-ar ajunge toti sperjuri, noi tot loiali vom fi… ”
N-a mai fost cazul. Sfirsitul razboiului m-a eliberat de obedienta oarba ce-o jurasem, fara sa devin totusi pe data vazator si sa pricep ce crime enorme poate tainui un juramint rostit intr-o nopate geroasa. N-as mai depune nici un juramint in veci.’ (pag. 76-77)
Acest exercitiu concis si maestru de auto-purificare este un exercitiu ratat. Pentru mine problema lui Gunther Grass nu este juramantul rostit intr-o noapte geroasa de baiatul de 17 ani abia iesit sau poate ne-iesit din adolescenta fata de o forta a raului aproape absolut (Grass sustine ca a fost recrutat fara voia lui in SS). Problema este presupusa amnezie publica care vreme de mai mult de jumatate de secol i-a permis sa ascunda acest detaliu si sa se prezinte in fata publicului german si international ca o constiinta a noii Germanii. Aceasta perspectiva arunca semne de intrebare asupra episoadelor biografice – altfel interesante – relatate de Grass in carte, cum ar fi asocierea cu Willy Brandt si Partidul Social-Democrat, a criticilor politice aduse globalizarii, cenzurii, sau conformismului intelectual, sau a judecatilor din perspectiva istorica despre soarta celor doua Germanii, in care din nou sunt combinate experienta personala cu judecatile unei persoane cu o constiinta nu tocmai ne-intinata:
‘ Lectie cu lectie cuvantul “democratie”, cu regulile lui de comportament, a trebuit sa-mi fie bagat in cap si mie, baiatului de saptesprezece ani pe care razboiul si opiniile dictate il prostisera … Si asa, ca elevi-model ai patronilor invingatori, au trait germanii patruzeci de ani unii impotriva celorlalti. Considerandu-se, de fiecare parte, a fi democratii mai buni.’ (pag. 177)
Elocinta si talentul sunt prezente fara niciun dubiu. Metafora Germaniei postbelice ca o Frumoasa Adormita trezita din somnul adanc de un secol al experientelor totalitare este splendida. Liantul moral al edificiului este insa indoielnic.
Capitolele finale se ocupa de literele la care Jacob si Wilhelm nu au ajuns niciodata, de evenimentele care avut loc in cei aproape o suta de ani de la plecarea celor doi frati dintre cei vii si de terminarea dictionarului. Sunt timpurile in care editorii si continuatorii (unii controversati ca antisemitul Weigand) ai celor doi frati au preluat stafeta, regimurile politice s-au succedat intr-o goana accelerata, alternand imperii si republici, democratii sovaielnice si dictaturi barbare, pentru a finaliza lucrarea ca pe un rar exemplu de cooperare intre intelectualii si institutiile Germaniilor divizate. Ca orice lucrare de acest fel si ‘Dictionarul limbii germane’ inceput de fratii Grimm se sfarseste cu litera Z, litera care in limba germana se afla si la inceputul substantivului Zeit = Timp. Ultimul capitol al cartii se ocupa si de acest substantiv. Timpul este cel care poate va da perspectiva si care va permite sa-l plasam pe Gunter Grass mai bine decat o putem face noi azi in contextul perioadei in care a trait. Detasarea dintre opera si om este dificila pentru multi in acest moment, si poate este inutil sa o incercam acum. Pana atunci insa cred ca nu trebuie sa ne refuzam placerea intelectuala de a citi cartile unuia dintre scriitorii importanti ai vremii. ‘Cuvintele fratilor Grimm’ face parte cred dintre cartile bune ale scriitorului, fiind in partile sale cele mai bune o lectura pasionanta, un omagiu respectuos al partilor luminoase ale culturii si limbii germane, fara a le ascunde si a eluda tenebrele.