Asher Yerushalmi ne povesteste despre unul dinte vecinii sai la merkaz clita (centrul de absrobtie) din Raanana. Materialul a fost postat prima data pe lista rom-jews.
—————
Moshe este din Etiopia, de aceia este negru si nu alb ca altii.
El este evreu. Are o slujba, aici in Ra’anana, si este extrem de fericit.
Vorbeste o ebraica cu accente ciudate, dar fluenta. Daca stai sa il asculti, ori te multumesti sa ma asculti pe mine, afli lucruri interesante.
Moshe a trait fericit in Etiopia. Era cioban si isi aminteste cu nostalgie de cele cateva capre ale lui.
Avea faina si vara scuturau maslinii, asa ca tot anul imprejur avea de mancare pentru toata familia lui – lipii cu masline.
Ascultand povestea, pentru mine ramane un singur mister – de unde aveau faina? Poate o primeau de la organizatiile evreiesti, poate era salariul lui de cioban…
Foarte atent iti explica ca, acolo unde a locuit el, ploile, ori nu-stiu-ce fenomen al naturii face sa se poata lucra doar cateva luni pe an – doua sau trei, in rest stateau acasa, era imposibil sa iesi pe afara.
“Bine, bine – mai intreaba cate un sugubat – daca e asa de bine in Etiopia aia, cum de ai venit in Israel..?”
Asta e o intrebare care il lasa pana si acum perplex pe Moshe – Cum sa nu vin? Eu sunt evreu si asta e tara noastra. Ce sa fac acolo?
evrei etiopieni - sursa http://www.forward.com/articles/119187/
L-am remarcat pe Moshe acum nu de mult, studiind grupul de etiopieni din mercaz.
“Pentru ei chipa-i nimic. Ori porti turban, ori mai bine nimic…Astia is religiosi, religiosi” – imi spunea usor insinuant un foarte bun prieten roman de aici, din Ra’anana.
Abia mai tarziu am aflat ce inseamna semnul de pe fruntea tuturor adolescentelor ce merg dimineata la scoala, atunci cand eu ma intorc de la rugaciune.
E semnul sclavilor.
Asa isi marcheaza etiopienii sclavii.
Medinat Israel a rascumparat fiecare suflet de acolo cu bani.
Imbracati la moda, cu telefoane mobile depanand muzici orientale molcome, ascultandu-le limba cantata usor, optimisti si cu zambetul pe fata, nu poti sa te gandesti decat la faptul ca exista lucruri infinit mai simple de care noi nu ne putem debarasa – stereotipuri de gandire, dependente si plangeri interminabile despre cat de rau a fost acolo pe unde eram si noi.
Zambesc de cate ori ii vad.
Din dorinta de a le tine companie.