Regasesc dupa multe decenii o placere pierduta a tineretii mele din Romania. Putine erau publicatiile care in anii 70, cei din jurul si mai ales de dupa mini-revolutia culturala mai aduceau cititorului informatie nedeformata si nepoluata de propaganda despre ceea ce se intampla in cultura mondiala. Dintre aceste putine era si Romania Literara care in anumite perioade a reusit sa pastreze in unele dinte materialele sale un nivel cultural si o probitate intelectuala care sa fie demne de traditia presei literare romanesti.
Dintre articolele publicate de Romania Literara a acelor ani imi atrageau atentia in mod deosebit cronicile de carte straina ale Feliciei Antip. Erau o fereastra deschisa spre literatura si cultura contemporana a epocii. Felicia Antip scria despre carti pe care nu le citisem si la care cu greu puteam sa imi imaginez ca voi putea avea acces liber vreodata. Cand cu ani, cu prea multi ani mai tarziu am ajuns intr-un loc in care accesul la literatura si cultura lumii nu era mai dificil decat deplasarea pana la prima biblioteca publica, amintirea articolelor ei mi-a fost ghid in labirintul fenomenal care mi se deschisese in fata subit, si lista de lectura obligatorie in orientare.
Astazi ‘Romania Literara’ intr-o noua serie si cu o noua redactie dupa inca una dintre multele schimbari care marcheaza istoria unui astfel de ziar a reluat sirul de cronici de carte straina al Feliciei Antip. Primele articole sunt accesibile deja pe Internet la:
http://www.romlit.ro/instanta_ramane_in_pronuntare
http://www.romlit.ro/coetzee_ca_j._c.
Nu pot decat sa ma bucur ca intelectualii din Romania de astazi si mai ales tinerii au din nou la indemana aceasta sursa de informatii scrisa inteligent si competent, cu dragoste fata de carte si respect fata de cultura si valorile sale. Altele sunt astazi problemele cu care se confrunta intelectualii romani si mai ales cei tineri. Nu cenzura este cea care bareaza accesul la cartea si cultura lumii, ci ceata deasa a confuziei si zgomotul asurzitor al contra-culturii ieftine. Mai mult ca oricand scrieri ca ale Feliciei Antip sunt azi necesare.
Dupa multi ani am avut ocazia sa o cunosc personal pe Felicia, intai in spatiul de discutii internetice, apoi si personal. Nu cred ca am spus de destule ori cuvantul care cred ca pentru ea este principala recompensa din partea cititorilor sai pentru cele scrise atunci, acum si pentru cele pe care le va mai scrie – ‘Multumesc’.
Eu sunt aceea care-ti multumesc, draga Dan, pentru osteneala de a reaminti ce insemna in vremurile acelea o ferestruica, fie ea cat de mica, spre lumea cea larga.
Acum, in conditii schimbate, am bucuria de a citi despre autori cunoscuti direct de publicul romanesc, uneori chiar despre carti care au si fost traduse. Exista, deci, la cititori, un fond aperceptiv care lipsea sau era sarac in anii tineretii tale (si ai maturitatii mele!) si asta ma ajuta.
Ma voi stradui, iti promit, sa nu-ti dezamagesc increderea si sa aduc, de fiecare data, macar cateva informatii suplimentare si reflectii care sa indreptateasca efortul de a accesa site-ul Romaniei literare.
Cu prietenia pe care o cunosti,
Felicia
Ma alatur si eu celor spuse de domnul Dan Romascanu.
Lucian-Zeev Herscovici
In aceeasi masura ii multumesc si eu Feliciei Antip si amintesc aportul pe care l-a adus prin traducerile sale, cunoasterii de catre cititorii romani a operelor unor scriitori straini valorosi. Si ma refer aici in mod special la Paul Auster, cu emotionantul sau roman Tombuctu, publicat in anul 2003 la Editura Polirom, sub traducerea Feliciei Antip!