La un an de la așezarea sa pe scaunul Sfântului Petru, conducătorul bisericii catolice, cardinalul Roger Francis Prevost, devenit acum Papa Leon al XIV-lea, a emis o masivă și importantă enciclica în care abordează relațiile dintre lumea creștină și instituțiile bisericii catolice. Enciclicele sunt documente adresate de papă întregii biserici catolice – membri ai clerului și simpli credincioși – în care sunt exprimate poziții legate de probleme importante, despre credință sau despre societate în întregul ei. Faptul că Papa Leon al XIV-lea a ales ca temă a primei sale enciclice numita ‘Magnifica humanitas’ să fie relația dintre credință și tehnologie din perspectiva catolicismului indică interesul și importanța pe care acesta o acordă acestor evoluții ale cunoașterii umane. Poate și faptul că (și) papalitatea consideră avansurile tehnologice spectaculoase ale ultimilor ani – inclusiv cele legate de Inteligenta Artificiala (IA) – ca fiind o amenințare.
(sursa imaginii: www.meisterdrucke.ie/fine-art-prints/F%C3%A9lix-Parra/1102136/Galileo-Galilei-explaining-his-theories-at-Padua-University.html)
Istoria relațiilor dintre Vatican și știință este complexă și plină de contradicții. Pe de-o parte, încă din Evul Mediu, bisericile catolice au fost centre de cunoaștere și de păstrare a comorilor intelectuale pe care omenirea le-a moștenit din Antichitate. Papalitatea și oamenii bisericii au patronat înființarea primelor universități europene. Mulți dintre savanții Evului Mediu și ai Renașterii (inclusiv Nicolaus Copernicus, pe urmele căruia am călătorit recent în Polonia, care-i păstrează și cinstește memoria) au fost slujitori ai bisericii, sau cel puțin oameni profund credincioși. Pe de altă parte, atunci când unii dintre înalții demnitari ai bisericii au considerat descoperirile sau invențiile savanților ca fiind în contradicție cu interpretările literale ale Bibliei, intervenția bisericii a fost brutală. Giordano Bruno a fost judecat, condamnat și executat în anul 1600 pentru teoriile sale care extindeau descoperirile lui Copernicus în planul teologiei mistice, iar Galileo Galilei a fost obligat să-și renege scrierile care descriau sistemul astronomic heliocentric, fiind condamnat la arest la domiciliu în anul 1633. Toate acestea se întâmplau în paralel cu corecția gregoriană a calendarului adoptată în 1582 sau cu contribuțiile semnificative ale ordinului iezuiților în ramuri ale științei precum seismologia, optica sau matematica. Penultimul papă care a purtat numele de Leon (al XIII-lea) și-a exprimat opiniile în legătură cu revoluția industrială din secolul al XIX-lea în enciclica ‘Rerum novarum’, publicata în 1891, într-o manieră pe care actualul papa Leon (al XIV-lea) pare să-l considere ca precedent. Observatorul Vaticanului a fost înființat în același an 1891, iar Academia Pontificală de Științe, în anul 1936. Aceste instituții oferă Vaticanului și celor care sunt în fruntea bisericii o consiliere științifică care se dorește a fi independentă. Ca rezultat, teoria cosmologică a Big Bang-ului a fost declarată ‘compatibilă’ cu Creația din Biblie și biserica și-a exprimat scuzele față de verdictul procesului lui Galileo Galilei, cu aproape 400 de ani mai târziu, în anul 1992. Atunci când este vorba însă despre dogmă, atitudinea bisericii catolice continuă să fie ambiguă sau chiar conservatoare. Procesul și execuția lui Giordano Bruno sunt motive de ‘regret’, dar teoriile sale continuau – chiar și în anul 2000 – să fie considerate ‘contrare doctrinei catolice’. Oricând este vorba despre biologia reproductivă, abordarea catolică este rigidă și se opune oricărei forme de control sau decizie din partea femeilor. Aceeași balansare nesigură și uneori contradictorie între o adaptare pragmatică la progresele științei și tehnologiei și aderarea fără compromisuri la litera dogmelor catolice poate fi observată și în recenta enciclică publicată de papa Leon al XIV-lea, pe 25 mai 2026.
(sursa imaginii: www.ctsbooks.org/product/magnifica-humanitas/)
Organizată în cinci capitole și cuprinzând aproximativ 42 de mii de cuvinte, ‘Magnifica humanitas’ este una dintre cele mai voluminoase enciclice publicate în ultimul secol, aproximativ de trei ori mai mare decât media celor care au precedat-o. Mesajul principal al enciclicei este că demnitatea umană trebuie să fie ‘protejată’ în era digitală, tehnologia și algoritmii trebuie să se afle în slujba omenirii și societatea trebuie să acorde prioritate binelui comun, respingând sistemele care tratează oamenii ca unelte sau comodități. Aceste principii nobile pornesc de la o categorisire maniheistă în care lumea globală este asociată cu Turnul lui Babel – reprezentând tehnologia folosită pentru profit și control algoritmic, care duce în cele din urmă la diviziune și dezumanizare – care este opus idilicului Oraș al lui Dumnezeu, care reprezintă responsabilitatea colectivă în care progresul, inclusiv Inteligența Artificială, promovează dreptatea, solidaritatea și „civilizația iubirii”. Este uimitor și trist să constatăm că un document cu un asemenea nivel de influență face confuzia trivială între unelte (fie ele cele mai perfecționate) și cei care le creează, le implementează și le folosesc. Nu tehnologia este Turnul lui Babel, ea reprezintă cel mult mortarul și cărămizile din care este construit turnul.
(sursa imaginii: www.rvasia.org/feature-story/pope-leo-takes-ai)
Papa Leon al XIV-lea pledează pentru „dezarmarea Inteligenței Artificiale”. Pe lângă imposibilitatea aplicării în realitate a acestei metafore vagi (dar periculoase), intrigă asocierea IA cu două tendințe tehno-filosofice pe care le-am discutat pe larg în articole precedente ale rubricii noastre: transhumanismul și posthumanismul. Primul este descris ca „perfecționarea ființelor omenești prin tehnologii” cum ar fi ingineria corpului omenesc, aparate și algoritmi, iar cel de-al doilea ca „hibridizarea ființelor omenești, a mașinilor și a mediului care le înconjoară”. În formele sale extreme, consideră enciclica, posthumanismul poate ajunge la un punct în care omenirea s-ar depăși pe ea însăși și ar intra într-un nou stadiu de evoluție. Asocierea cu IA permite introducerea în acest punct a angoasei Singularității, adică a momentului în care entitățile IA vor depăși (sau poate deja au depășit) capacitățile inteligenței omenești și și-au câștigat un grad de independență suficient pentru a intra în competiție cu acestea. Transhumanismul și posthumanismul sunt respinse de papa Leon al XIV-lea datorită faptului că ele susțin „optimizarea speciei umane”. Aceasta amintește – susține papa – teoriile eugenice susținute de fasciști și naziști în prima jumătate a secolului XX, justificând o selecție pe criterii de optimizare a speciei. Desigur, o astfel de interpretare nu poate decât să fie susținută. Imperfecțiunile fac parte din firea și caracterul oamenilor. Remediile furnizate de tehnologii – inclusiv IA, dar și biotehnologia sau genetica – nu trebuie însă nici ignorate și nici reprimate, căci ele pot duce la îmbunătățirea vieții oamenilor priviți ca entități individuale.
(sursa imaginii: www.rvasia.org/feature-story/pope-leo-takes-ai)
Sunt, desigur, multe aspecte în care enciclica reușește să analizeze corect realități contemporane și să propună soluții care merită să fie luate în considerare. Necesitatea reglementarii scopurilor entităților IA, respingerea oricărei justificări a războaielor ca mijloc de soluționare a contradicțiilor, interzicerea delegării deciziilor unor acțiuni letale către algoritmi fără control uman direct și chiar și respingerea concentrării puterii de decizie în mâinile câtorva oameni sau a câtorva corporații conduse de aceștia sunt enunțuri cu care nu poți să nu fii de acord. Realitatea nu se aliniază însă totdeauna cu principiile. Printre cei prezenți și vorbitori la lansarea oficială a enciclicei la Vatican s-a aflat și Chris Olah, cercetătorul canadian al auto-învățării și co-fondatorul firmei Anthropic, cea mai dinamică și mai proeminentă firmă din domeniul IA, care a fost subiectul multor titluri – unele senzaționale – în prima jumătate a anului 2026. Alături de OpenAI, firma Anthropic pregătește una dintre cele mai spectaculoase oferte la bursă din a doua jumătate a anului 2026. Cele două corporații se alătură lui SpaceX a lui Elon Musk, care deja a fost lansată la bursă cu o lună în urmă. Fiecare dintre ele speră să obțină fonduri estimate la 60 de miliarde de dolari. În total, cele trei lansări ar putea adaugă patru mii de miliarde de dolari burselor, în câteva luni. Deja unii analiști își exprimă temerile că buzunarele investitorilor s-ar putea să nu fie destul de adânci pentru a absorbi cu ușurință noile investiții. Cei mai pesimiști dintre ei fac analogii cu crahurile din 1929 sau – mergând mai în urmă în istorie – cel din 1873, când expansiunea economică produsă de o singură tehnologie (în acel caz, căile ferate) a produs o criză financiară care a rezultat într-o stagnare de un sfert de secol și a creat premisele marilor conflicte ale secolului XX. Ceea ce este sigur este că o parte dintre fondurile investite în alte domenii economice vor fi redistribuite spre IA. Situația pare periculoasă. În plus, acțiunile lui SpaceX, după un entuziasm inițial, au început să scadă și au ajuns – la data când scriu acest articol – sub prețul de la lansare. Investitorii vor deveni prudenți.
(sursa imaginii: https://sarasmusings.wordpress.com/2023/01/27/where-do-we-go-from-here/)
Revenind la Papa Leon al XIV-lea, cred că merită apreciat faptul că prima sa enciclică se ocupă de tehnologie. Multe dintre opiniile exprimate sunt discutabile, dar Vaticanul pare deschis dialogului, și asta este bine. S-ar putea chiar ca înalții prelați să fie și utilizatori ai tehnologiei. Un analist specializat în detectarea textelor scrise cu asistență IA a evaluat, folosind programul Pangram, că 11% din textul primelor 20 de paragrafe din enciclica ‘Magnifica humanitas’ sunt suspecte de a fi fost scrise de sau cu ajutorul lui Claude, asistentul IA creat de Anthropic. Să-l cităm pe Cremes, personajul din piesa de teatru a lui Terențiu: „Homo sum, humani nihil a me alienum puto”. „Om sunt, nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin”. Nici măcar utilizarea asistenților IA.
Articolul a fost publicat inițial în revista de cultură ‘Literatura de Azi’