Unul dintre ei este cel mai bogat om din lume, sau poate ‘doar’ al doilea cel mai bogat om din lume. Celălalt este al patrulea cel mai bogat om din lume. Împreună, averile lor depășesc 630 de miliarde de dolari. Suma aceasta reprezintă mai mult decât tot ceea ce guvernul american a investit în cercetarea și explorarea spațială de la începutul erei cosmice. Comparația nu este întâmplătoare. Confruntarea dintre doi mari bogătași americani domină astăzi industria și cercetarea științifică a spațiului extraterestru. Interese imense sunt în joc. Cei doi, care au acumulat averile lor în ultimele trei decenii, ca urmare a succeselor în domenii diferite ale economiei, legate sau facilitate de tehnologii avansate, sunt hotărâți să-și investească tot restul vieții și cea mai mare parte a uriașelor lor resurse financiare pentru a transforma în realitate viziunile lor despre evoluția viitoare a omenirii. Iar aceste viziuni, care, în mare măsură, sunt legate de extinderea habitatului și a economiei omenirii dincolo de limitele planetei unde ne-am născut, sunt foarte diferite una de cealaltă. Este vorba desigur despre Elon Musk și Jeff Bezos.
(sursa imaginii: www.businessinsider.com/elon-musk-mars-colonies-vs-jeff-bezos-space-station-realistic-2024-7)
Dacă viziunile sunt diferite, sursa acestora este comună. Și Musk, și Bezos sunt convinși că, dacă omenirea are vreun viitor, acesta depinde de prezența și activitatea omenească în spațiu. Musk și-a petrecut prima parte a copilăriei în Africa de Sud, în perioada destrămării regimului politic și social care asigura dominația castei din care făcea parte. Părinții săi au divorțat când Elon avea opt ani și băiețelul s-a refugiat în lecturi. Scriitori de science-fiction precum Isaac Asimov și Douglas Adams au devenit autorii săi preferați, alături de Tolkien. Dacă lumile din jurul tău se destramă sau stabilitatea acestora este sub semnul întrebării, atunci soluția poate fi găsită în lumi imaginare. Lumile imaginare nu sunt însă, în viziunea lui Musk, și imposibile. Ele pot fi construite și drumul spre ele este parcurs de cei care îndrăznesc să gândească altfel. Unul dintre idolii familiei Musk era Wernher von Braun, savantul care contribuise la programul de rachete al naziștilor în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și care fusese apoi racolat de guvernul american, aducând o contribuție semnificativă la dezvoltarea primelor programe de explorare spațială americane. Fapt mai puțin cunoscut, Von Braun scrisese în 1949 un roman de science-fiction numit ‘Project Mars’, care descria planeta Marte condusă de o nouă formă de guvernământ – o tehnocrație capabilă să înfăptuiască cele mai îndrăznețe planuri. În fruntea acesteia se afla un ‘conducător suprem’ numit Elon-ul! Nu știu dacă această carte l-a influențat direct pe Elon Musk, nici măcar dacă o fi citit-o, dar planeta Marte a ocupat un loc important în aproape tot ceea ce a realizat până acum și plănuiește să realizeze în viitor.
Bezos, cu șapte ani mai în vârstă decât Musk, a avut ocazia să vadă cu ochii săi de copil în vârstă de cinci ani primii pași ai unui om pe Lună, în 1969. Fascinația pentru explorarea spațială a existat la Bezos, însă traseul său în afaceri l-a îndepărtat de acest domeniu pentru multe decenii. În psihologia sa, nu există angoase apocaliptice precum la Musk. În schimb, aspectele ecologice îl preocupă permanent, iar calculele economice îi demonstrează că planeta va epuiza în decurs de câteva secole resursele de materii prime și de energie.
(sursa imaginii: www.goodreads.com/book/show/30623483)
Elon Musk este probabil pământeanul care are cea mai mare influență în prezent asupra dezvoltării tehnologiilor spațiale. În 2024, 95% din totalul lansărilor de rachete a fost efectuat de firma sa SpaceX. NASA, agenția spațială americană, care a dominat primele decenii ale explorării spațiale, a fost mai degrabă pasagerul decât partenerul lui SpaceX. Schimbarea de paradigmă a politicii americane în spațiu, care pune acum accentul pe contribuția firmelor particulare în locul industriilor guvernamentale, a făcut din firma lui Musk liderul mondial necontestat în acest moment. SpaceX construiește cea mai puternică rachetă din istoria civilizației, cea care ar putea să ducă spre Marte primele misiuni în mai puțin decât un deceniu. Pentru NASA deci, SpaceX este și furnizor și partener, dar multe dintre planurile lui Elon Musk sunt independente de programul Artemis sau de alte proiecte ale guvernului american. Rachetele sale sunt permanent testate, multe teste eșuează și apoi sunt repetate, până când succesul devine rutină. Economia, adică controlul costurilor explorării spațiale, se schimbă dramatic în condițiile în care concepția reutilizării componentelor zborurilor spațiale devine dominantă. Planurile lui Musk sunt îndrăznețe și agresive. Ideea centrală este întemeierea unui oraș autosustenabil pe Marte. Această viziune include trimiterea de convoaie de roboți și apoi de oameni să trăiască în habitate închise, probabil în regiunea Arcadia de pe Marte, o câmpie mare, relativ netedă, în zonele joase nordice ale planetei, caracterizată prin fluxuri de lavă solidificată, depozite eoliene și potențială gheață de apă aproape de suprafață. Acolo, apa necesară susținerii unei astfel de colonii ar putea fi captată la mai puțin de 30 de centimetri sub suprafața planetei. Ceea ce urmărește Musk este să supună planeta Marte unui proces numit terraformare, în care oamenii fac planeta roșie mai asemănătoare Pământului, prin pomparea de gaze în atmosferă pentru a crea temperaturi mai calde și prin crearea unui ciclu al apei care-l imită pe cel al planetei noastre natale. Oamenii de știință, însă, nu sunt de acord cu privire la a fi posibilă, din punct de vedere fizic, terraformarea. Metodele de generare a acestui nou ecosistem (explozii nucleare la polii planetei?) sunt încă în stadiu de concepție și simulare.
(sursa imaginii: https://edition.cnn.com/2025/09/12/science/elon-musk-jeff-bezos-oneill-mars-colony)
Viziunea lui Jeff Bezos este radical diferită. Bezos, care a fondat firma Blue Origin în 2000, nu crede că oamenii trebuie să urmărească colonizarea unei alte planete. Părerea sa se aliniază cu ideile avansate de Gerard K. O’Neill (1927 – 1992), fizician, inventator și profesor la Universitatea Princeton, care afirma că oamenii ar trebui să aspire să trăiască în stații spațiale gigantice care orbitează aproape de Terra și care se rotesc pentru a simula gravitația. Denumite „colonii O’Neill”, aceste structuri ar avea dimensiuni de kilometri și fiecare ar putea găzdui până la un milion de oameni, a declarat Bezos în 2019, în timpul celei mai detaliate expuneri a ambițiilor sale spațiale de până acum. Aici vor fi concentrate în viitor toate activitățile industriale poluante și energofage. Fondatorul lui Blue Origin a fost student la Princeton în anii 1980, când O’Neill preda acolo. Bezos a mai spus că viitoarele colonii spațiale trebuie să fie susținute de resurse precum energia solară și apa înghețată care poate fi recoltată de pe Lună. El și-a exprimat preferința pentru această abordare în detrimentul încercării de a călători spre Marte și de a coloniza acea planetă, menționând că Luna este „la trei zile distanță și nu există constrângerile privind lansarea spre Marte”, care este accesată mai ușor doar o dată la doi ani, când planeta se aliniază mai bine cu Pământul, în timpul unei „ferestre de transfer”. Planurile lui Blue Origin se concentrează deci pe explorarea lunară. Printre ele se află un modul de aselenizare numit Blue Moon, care ar putea ajuta la extracția resurselor minerale și în special a apei.
(sursa imaginii: www.the-sun.com/tech/4746577/life-elon-musk-mars-colony/)
Orizonturile temporale ale planurilor celor doi miliardari sunt și ele diferite. Bezos recunoaște că tehnologia necesară pentru construirea și popularea unei colonii O’Neill nu există încă și nu are nicio intenție de a supraveghea personal construcția acesteia. Între timp, Blue Origin se concentrează în mare măsură pe dezvoltarea de tehnologii precursoare care sunt eficiente din punct de vedere al costurilor și ar putea contribui la stimularea inovației. Racheta New Glenn de la Blue Origin, de exemplu, este cea mai avansată ofertă tehnologică lansată de companie, concepută în mare parte pentru a concura cu rachetele Falcon de la SpaceX, transportând sateliți și alte mărfuri pe orbita Pământului la o fracțiune din prețul tehnologiilor mai vechi. Musk, pe de altă parte, este mult mai grăbit. SpaceX se luptă în prezent cu legile fizicii, în timp ce încearcă să pună la punct Starship – cel mai mare sistem de rachete construit vreodată. Până în prezent, vehiculul cu o înălțime de aproape 121 de metri a fost lansat în 10 zboruri de testare suborbitale, cu grade diferite de succes. Componente din nava spațială au cedat sau au explodat în zbor în timpul a șase dintre aceste misiuni de testare. Musk, însă, speră că nava stelară va fi gata la timp pentru a permite instalarea inițială a unei colonii marțiene în următorii cinci ani. Într-un discurs din luna mai, Musk a trasat un plan de bază care începe cu lansarea mai multor nave spațiale transportoare de marfă spre Marte la sfârșitul anului viitor. Oamenii ar urma doar doi ani mai târziu, în 2028, iar convoaie de sute de nave spațiale ar sosi în anii următori, livrând „aproximativ un milion de tone” de infrastructură. Planurile acestea sunt mai agresive decât cele de la NASA.
(sursa imaginii: https://edition.cnn.com/2025/09/12/science/elon-musk-jeff-bezos-oneill-mars-colony)
Exista multe semne de întrebare, unele majore, legate de planurile celor doi miliardari și ale companiilor lor. O parte dintre ele se referă la aspectele ecologice. Musk a declarat că speră că SpaceX va ajunge să lanseze megarachete Starship de 10 până la 24 de ori pe zi, cu alte cuvinte până la o dată pe oră. Acesta ar fi un salt enorm în activitatea de lansare. În prezent, industria globală de rachete, condusă de SpaceX, are un total combinat de aproximativ cinci lansări pe săptămână. Creșterea dramatică a numărului de lansări ar avea un impact negativ asupra stratosferei și a mediului Pământului în general, accelerând efectul de seră. O altă mare necunoscută este rezistența organismelor umane la solicitările zborurilor spațiale sau ale traiului îndelungat pe Lună, Marte sau pe stații orbitale. Întrebarea principala pusă de mulți experți sau comentatori este etică și socială: este sănătoasă concentrarea deciziilor privind explorarea spațială și poate chiar viitorul omenirii în mâinile sau creierele a doi sau foarte puțini oameni? Răspunsurile simpliste trebuie evitate. Ei sunt oricum puternici economic, în urma averilor imense pe care le-au acumulat. Care ar fi alternativele? Decizii politice, ca în precedentele faze ale cursei pentru explorarea spațiului extraterestru? Sunt deciziile politicienilor mai educate sau mai orientate spre binele comun al omenirii? Viitorul va spune. Până atunci, să urmărim împreună aceasta nouă fază a războaielor stelare.
Articolul a fost publicat inițial în revista de cultură ‘Literatura de Azi’