Am făcut parte din generația a cărei copilărie a fost lipsită de LEGO. Jocul nu era importat în România comunistă. A fost, de altfel, distribuit foarte puțin în Europa de Răsărit înainte de 1989. Se oprea sau era oprit undeva la Cortina de Fier până în ultimii ani de existență a regimurilor comuniste. Am avut șansa să mă joc însă cu Meccano, concurenții britanici din metal și cu șuruburi ai lui LEGO, asta deoarece tata prinsese pe la sfârșitul anilor ’50 o călătorie de lucru (‘delegație’) în Cehoslovacia unde acel joc putea fi cumpărat. Când am trecut Cortina și copiii mei au ajuns la vârsta de joacă, seturile LEGO (și varianta DUPLO pentru cei mai mici) au fost printre primele lor jucării. S-au îndrăgostit de ele, au crescut cu ele, au continuat să se joace construind și creând, au transmis pasiunea și copiilor lor care sunt nepoții noștri atunci când aceștia au venit pe lume. Și m-au molipsit și pe mine. Trăim deci și noi în Imperiul LEGO.
‘LEGO: istoria unei afaceri de familie’, apărută în 2023 în colecția ‘Biblioteca RAO’ a editurii RAO, este o istorie oficială sau în orice caz autorizată și scrisă cu colaborarea familiei fondatoare a firmei LEGO. Autorul este Jens Andersen, născut în 1955, un autor danez specializat în biografii. Printre alte cărți ale sale găsim volume dedicate membrilor marcanți ai casei regale daneze sau scriitorilor celebri din spațiul scandinav cum ar fi Hans Christian Andersen sau Astrid Lindgren. Traducerea cărții, apărute în prima sa ediție în 2021, îi aparține Mihaelei Neacșu. Este o carte frumoasă și compactă, ilustrată copios, de o calitate editorială demnă de marca LEGO.
Fiecare dintre cele zece capitole ale cărții acoperă un deceniu din istoria micii afaceri de familie care a devenit într-un secol Imperiul LEGO. La începutul cărții, o ilustrație foarte utilă prezintă o secțiune din arborele genealogic al familiei Kirk Christiansen (ortografie schimbata în timp în Kristiansen), întemeietorii, liderii și proprietarii până astăzi ai firmei. Am revenit de multe ori în timpul lecturii la această pagina, pentru a-mi aminti numele fiecăruia dintre personajele evocate și a situa în timp cele patru generații prezente în diagramă. A cincea, care nu este prezentata grafic, se pregătește în acest deceniu să preia responsabilități în conducerea și operațiile companiei. O parte din text reproduce amintirile membrilor familiei împărtășite autorului și cititorilor, dar în special cele ale lui Kjeld Kirk Kristianen, liderul firmei în a treia generație.
Povestea familiei și a afacerii este strâns legata de localitatea Billund, un cătun care în perioada Primului Război Mondial avea cam o sută de locuitori. Aici s-au stabilit în 1916 tinerii căsătoriți Ole Kirk (1891 – 1958) și Kristine Christiansen. El a întemeiat un atelier de tâmplărie și afacerea a început să meargă destul de bine. Locația geografică era bună, atât pentru producția locală cât și pentru export, Billund fiind de vreo 150 de kilometri de granița cu Germania. Harnic și priceput, Ole Kirk și-a câștigat rapid reputație și clientelă, lucrările sale excelând prin calitatea materialelor și a execuției. În calitate se afla sursa uneia dintre constantele produselor firmei care au stat la baza succesului ei:
‘Materia primă, lemnul de fag, era de calitate superioară. Nu era tăiat înainte de a fi livrat în Billund, unde era curățat și uscat la aer, apoi spălat şi uscat în cuptor. Încă de la începuturile sale, în 1932, LEGO a produs numai jucării de înaltă calitate şi rezistente. Calitatea se vinde singură, era convingerea lui Ole Kirk. După cum suna sloganul unei companii germane, producătoare de ursuleți de pluş, „Când e vorba de copii, doar ce e mai bun este suficient de bun”. (pag. 64)
Priceperea lui Ole Kirk avea să fie reflectată și în felul în care și-a construit atelierul și casa, combinând modernitatea cu eficiența:
‘KJELD: „Într-un fel, bunicul însuşi a proiectat casa. Arhitectul doar i-a urmat instrucțiunile. Știa exact cum voia să arate, dar sigur că a sfârşit prin a fi mult prea mare, chiar şi pentru doi adulți, patru copii şi un număr variabil de meseriaşi care locuiau cu ei. Însă toate proiectele bunicului au fost aşa, întotdeauna. Totul trebuia să fie măreţ şi, mai târziu, el şi tata au avut discuții pe tema asta. Întrucât casa era prea mare, încă de la început, au închiriat primul etaj. La parter, pe lângă încăperea – expoziție, cea care dădea către stradă, mai era un birou şi, în cealaltă parte a casei, o sufragerie, un dormitor şi bucătăria. Casa există şi acum, chiar în mijlocul oraşului, peste drum, în diagonală faţă de LEGO House, şi este nu doar un monument închinat lui Ole Kirk Christiansen şi operei sale, ci şi modelului contemporan de construcție danez.” (pag. 34)
Billund a rămas până astăzi locul unde sunt concentrate sediile principale ale firmei și o parte dintre atelierele în care sunt visate și proiectate liniile de produse viitoare. Legătura dintre firmă și comunitate a fost continuă. Din acest punct de vedere, LEGO este nu doar o afacere de familie ci și un exemplu de firmă care în condițiile capitalismului liberal are o contribuție esențială la dezvoltarea localității și regiunii în care operează. Pe lângă faptul că a creat și asigură în continuare mii de locuri de munca, LEGO a făcut din Billund un reper turistic și a întemeiat aici instituții și obiective care altfel nu ar fi existat, cum ar fi al doilea aeroport ca mărime al Danemarcei după cel din Copenhaga sau Parcul LEGO. Primarul orașului de astăzi este – ca și primarii de acum o sută de ani – primul care primește raportul cu rezultatele și cifrele de afaceri anuale ale companiei. În statutul firmei de astăzi există clauze explicite prin care directorul general poate fi doar danez. În condițiile unei expansiuni globale și în limitele legislației europene, LEGO dorește să păstreze cu mândrie caracterul național danez al afacerii.
Micul atelier de tâmplărie din anii ’20 ai secolului trecut s-a dezvoltat permanent, dar a avut și perioadele sale de încercări, cauzate de condițiile politice și economice exterioare (războaiele, crizele economice) sau de evenimente catastrofale cum ar fi decese în famila Kristiansen sau incendiile care de câteva ori au devastat fabricile și depozitele. Catastrofele și crizele au găsit de fiecare dată răspuns. Inventivitatea și dârzenia de caracter i-au ajutat pe membrii dinastiei Kristiansen să găsească soluții creative și să le transforme cu muncă și pasiune în realitate. Marea criză economică din anii 1929-33 l-au determinat pe Ole Kirk să-și reprofileze afacerea pe confecționarea de jucării, iar condițiile economice nefavorabile de după Al Doilea Război Mondial l-au împins pe liderul și proprietarul firmei să caute alte materii prime și să descopere în materialul plastic destul de rezistent și ușor de fabricat în cantități mari formula ideală pentru produsele sale.
‘La începutul verii anului 1947 însă, a avut loc un eveniment decisiv în istoria LEGO. Un domn pe nume Printz, directorul executiv al companiei Hoffman & Co., cel care îi vânduse lui Ole Kirk maşina Windsor SH, a efectuat o vizită în Billund. Venea din Anglia şi aducea cu el o cutie plină cu nişte cuburi mici din plastic colorat, ca nişte cărămizi, pe care le văzuse la Târgul Industriei Britanice, la Londra. Poate, a sugerat el, LEGO încerca să producă ceva similar, odată ce maşina Windsor ajungea în Danemarca şi era instalată în fabrică?
Ole Kirk a fost vrăjit de cărămizile englezeşti, goale pe interior şi cu cepuri pe exterior. Cu o mână de asemenea piese, orice copil putea imita un zidar adevărat. Totodată, a observat pe loc calitatea superioară a materialului. Plasticul era mult mai rezis- tent decât lemnul şi mult mai igienic, pe lângă că era mai uşor şi mai rapid de produs. Spre deosebire de lemn, plasticul nu trebuia curățat, uscat, frezat, şlefuit, vopsit, lăcuit şi, în cele din urmă, asamblat cu şuruburi, cuie şi etichete. Şi, în vreme ce o bucată de lemn trebuia să treacă prin nenumărate mâini şi etape de prelucrare, plasticul părea făcut pentru producția de masă, rapidă, de către o maşină operată de un singur om.
În fabrică, angajații au băgat de seamă că şeful lor zornăia ceva în buzunar, cu prilejul vizitelor zilnice în ateliere. Orla Jørgensen, de la contabilitate, şi Bernhard Bonde, de la atelier, şi-au amintit că acesta le arătase nişte cărămizi mici, colorate, din plastic. I-a întrebat dacă le considerau potrivite pentru copiii danezi.’ (pag. 104)
Ideea pieselor modulare (‘cărămizile’ LEGO) îmbinate cu cepuri fusese preluată dintr-un brevet britanic, dar acestora li s-au adăugat tuburile interioare care asigură îmbinarea perfecta și rezistența structurală care aparțin mărcii daneze. Metoda a fost brevetată de LEGO în 1958. Cel care avea să dezvolte ideea avea să fie Godtfred, fiul lui Ole Kirk, care preluase pe la mijlocul anilor ’50 conducerea operațiilor:
‘KJELD: „Elementul inovator al Sistemului de Joc LEGO era faptul că, dintr-odată, dispuneai de o gamă largă de articole de construit. Acesta era conceptul de bază al tatei, că sistemul trebuia să fie un ansamblu coerent de elemente care se potrivesc în orice situație. Cărămizi diferite, cumpărate cu seturi diferite, se vor potrivi întotdeauna între ele. Spre bătrânețe, când eu conduceam compania, tata a început să critice faptul că adăugam prea multe elemente. Spunea că ne grăbim şi că invenția lui devenise mult prea diversificată. Voia să ne limităm la cărămidă şi nimic altceva. Aceasta a fost poziția lui încă de la început, în 1955, împreună cu convingerea conform căreia copiii își dezvoltă creativitatea prin intermediul jocurilor de construcție.’ (pag. 135-136)
Cititorii îi vor cunoaște pe rând pe cei patru bărbați care au condus firma de-a lungul a aproximativ un secol de istorie, de la Ole Kirk (1891 – 1958) întemeietorul, continuând cu Godtfred (1920 – 1995) care fusese desemnat de tatăl său drept moștenitor și care a condus firma împreună cu cei trei frați ai săi, urmat de Kjeld (n. 1947) și de fiul său Thomas (n. 1979), care au încercat cariere independente în alte domenii de activitate, revenind după o vreme pentru a contribui la progresul companiei în vremuri nu odată complicate. Studiind profilul psihologic al acestora putem vedea că este vorba despre oameni harnici și talentați, crescuți în spiritul și valorile comunitare și de familie specific protestante și scandinave, dotați cu inventivitate și deschidere față de nou. Cei din primele generații erau auto-didacți, urmașii lor au urmat studii formale, fără însă a excela sau a căuta să urmeze cursurile instituțiilor academice cele mai de prestigiu. Un rol important l-a jucat credința. Ole Kirk făcea parte din ‘Indre Mission’, o organizație creștină luterana cu orientare conservatoare. În primele decenii ziua de munca începea cu rugăciuni, și cam toți cei care dețineau funcții de răspundere aparțineau aceluiași profil religios. Aceasta monocultura religioasa a fost abandonata la un moment dat, însă credința, exprimată explicit și ca sistem moral de referință a jucat permanent un rol important. La extrem, în momente de criză, lucrurile se întâmplau așa:
‘Pe lângă toate acestea, aveau probleme cu comanda lui Olesen. Trebuia să fi fost ridicată în august, în schimb, se acoperea de praf pe rafturile atelierului. Ole Kirk crezuse că afacerea era sigură, dar a aflat că Olesen dăduse faliment. Ca întotdeauna când avea nevoie de ajutor divin, Ole Kirk a căzut în genunchi şi i-a încredințat Domnului problemele sale, iar Acesta i-a arătat calea. A doua zi s-a trezit devreme, a încărcat Fordul cu comanda neridicată a lui Olesen, le-a cerut băieților să aibă grijă unii de alții şi a plecat să încerce să vândă el însuşi jucăriile, din magazin în magazin şi din cooperativă în cooperativă.’ (pag. 52)
Începând cu mijlocul secolului 20, LEGO s-a poziționat mai întâi ca lider pe piața jucăriilor și și-a extins domeniile geografice de activitate în Europa și în Statele Unite. Globalismul nu intrase încă în vocabular când proprietarii au decis că LEGO nu trebuie să fie doar o firmă daneză care exporta în lume ci o companie internațională cu centrul în Danemarca. Concepția și ideile fundamentale au evoluat și ele de-a lungul timpului, dar totdeauna a fost vorba despre o succesiune de evoluții și nu despre revoluții. Concepția modularității și a sistemului a stimulat inventivitatea punând în centru ‘cărămizile’ care sunt baza construcțiilor LEGO. S-au adăugat de-a lungul timpului figurinele și au fost diversificate categoriile de vârstă cărora li se adresau jocurile. Ideea era de a-i păstra pe copiii care cunoscuseră jocul la vârste fragede cât mai multă vreme drept consumatori, dacă se poate pentru toată viață, pentru ca aceștia, mai târziu, devenind părinți să transmită pasiunea copiilor lor. Au fost deschise parcurile LEGO și hotelurile LEGO, iar rețeaua de magazine LEGO numără astăzi peste 1000 de locații în întreaga lume. După ce timp de multă vreme au fost evitate sau selectate cu zgârcenie colaborările și parteneriatele, LEGO a deschis în ultimele decenii porțile unor conlucrări extrem de benefice cu mărci diverse, de la Mac Donalds la Star Wars. Mai recent, parteneriatul cu Barbie a permis recuperarea unui public pe care firma multă vreme nu l-a abordat optimal, cel al fetițelor. Daca LEGO are o ideologie fermă care evoluează foarte încet, oamenii de afaceri care ghidează firma au dat dovadă totdeauna de deschidere și flexibilitate, ceea ce a permis progresul aproape continuu al afacerii. Pentru mine, care am lucrat în mediul corporatist american, este foarte interesant de comparat metodele și cultura de firmă a lui LEGO cu ceea ce am cunoscut eu în cariera mea. Danezii au avut de-a face în ultimele decenii cu piețe diverse și cu expansiune globala precum toate marile firme internaționale. Vocabularul lor corporatist este similar și procesele de consolidare, optimizare, economii și redresare în perioade de criză sunt similare. Reducerile de personal însă au fost făcute cu multă grijă, pentru păstrarea relațiilor de muncă și a atmosferei de conlucrare, chiar și atunci când LEGO nu mai era de mult o mică afacere familială în care patronii cunoșteau pe fiecare dintre salariați.
Fiecare dintre generații și-a adus contribuția sa specifică la adaptarea la schimbările externe, extinderea operațiilor și evoluția modelului de afacere. Începând cu anii ’80 ai secolului trecut viața copiilor s-a schimbat radical odată cu apariția consolelor de jocuri și cu un deceniu mai târziu a Internetului, ceea ce a dus la modificări radicale și pe piața jocurilor și a jucăriilor. LEGO s-a aflat în situația unei părți a industriei hi-tech, problema principală fiind reorientarea prin identificarea și definirea precisă a competiției. Felul în care un producător de jucării fizice se confruntă cu un public din ce în ce mai imersat în spatiu virtual internetic este o parte dintr-un dialog în care lumea copiilor, dar nu doar cea a copiilor, este implicată pentru a stabili stilul de viață și de activități al omenirii în epoca comunicațiilor rapide și a conectivității universale. Are LEGO, devenită lider comercial mondial și una dintre mărcile globale cele mai cunoscute, uneltele necesare pentru a se confrunta cu schimbările din mediul de afaceri și cu marea provocare a Inteligenței Artificiale? Viitorul o va spune. Deocamdată, din informațiile furnizate de Jens Andersen, răspunsul pare a fi pozitiv. Reorganizarea profilului corporației, incluzând separarea liniilor comerciale, operaționale și de afaceri, este un prim pas al unui plan de termen lung. Restul răspunsului va veni în anii următori, urmărind evoluțiile pe piață și tranziția dintre a patra și a cincea generație de proprietari și lideri. Cert este că intenția, deocamdată cel puțin, este ca LEGO să rămână o afacere de familie.
Dacă sunteți pasionați de LEGO, această carte nu trebuie să vă scape. Chiar dacă nu sunteți fani ai cărămizilor colorate și constructori ai fabuloaselor modele care pot fi realizate din ele, ‘LEGO: istoria unei afaceri de familie’ are potențialul să vă intereseze ca o pagina de istorie a dezvoltării unei afaceri globale întemeiate și crescute într-un secol agitat, care are ca beneficiari pe cei care au cea mai serioasă îndeletnicire: jocul.