Colecția buzz-BOOKS a Editurii Litera oferă cu promptitudine cititorilor români amatori ai genului romanelor polițiste și a diferelor sale variante romane de succes traduse din literatura lumii, alături de textele unora dintre clasicii domeniului. Printre autorii traduși cu consecvență în ultimii ani se află J.P. Delaney, care este pseudonimul scriitorului englez Anthony Capella, născut în Uganda în 1962, care a publicat și publică în genuri diferite sub pseudonime diferite. ‘Soția perfectă’ apărută în 2021 în această colecție este al treilea dintre cele patru romane publicate până acum sub acest pseudonim. Acțiunea cărții se petrece în Statele Unite și mai precis în Silicon Valley din California, zona geografică unde au fost fondate majoritatea marilor firme americane care au creat industriile care au pătruns în viața fiecărui cetățean al planetei, corporațiile globale care domină piețele calculatoarelor personale, telefoanelor mobile, telecomunicațiilor și Internetului. Unul dintre domeniile cele mai fierbinți ale momentului este Inteligența Artificială (AI – Artificial Intelligence), care, combinată cu robotica, oferă o viziune care devine realitate, și care îi servește lui J.P.Delaney drept cadru și subiect principal al cărții sale. Este o carte scrisă după toate regulile genului, dar și originală în același timp, care îi va captiva pe pasionați, dar și un roman care reușește să abordeze o combinație interesantă de subiecte și să aducă în atenție câteva aspecte semnificative ale impactului progresului tehnologic asupra vieților tuturor.
Acțiunea se petrece într-un viitor foarte apropiat. Scena care deschide cartea pare familiară din multe alte romane și filme. Personajul principal feminin se trezește după un eveniment care îi suspendase viața vreme de câțiva ani. Se numește Abbie Cullen-Scott, este artistă, măritată cu Tim Scott, un antrepenor hi-tech, unul dintre acei lideri vizionari care împing înainte frontierele tehnologiilor avansate. Memoria îi joacă feste, unele detalii sunt încețoșate sau complet absente. În scurtă vreme va afla că este vorba despre cu totul altceva decât trezirea dintr-o comă adâncă produsă de un accident. Abbie nu este chiar femeia trezita dintr-o comă, ci memoria și conștiința ei reconstituite de Tim într-un corp robotic, rezultatul unui proiect super-avansat și al unei munci de câțiva ani. Ea este un ‘cobot’, un robot de companie creat pentru a ușura suferința pierderii unei ființe dragi reconstituindu-i înfățișarea dar mai ales personalitatea și dându-i astfel sprijin emoțional celui care a suferit pierderea. Viață după moartea biologică. Transumanitate.
Tehnica narativa a lui J.P.Delaney adaugă încă un nivel de incertitudine acțiunii. Sunt intercalate două fluxuri narative compuse din capitole scurte care au puncte de plecare diferite în timp. Primul flux este compus din relatările cobotului Abbie, povestite însă la persoana a 2-a. Cineva înțelege senzațiile și sentimentele acesteia, reconstituirea amintirilor și trăirile în noua situație și se adresează cobotului. Dar despre cine este vorba? Al doilea flux de relatări începe cu câțiva ani înainte, pare a fi vorba despre cineva care cunoaște istoria companiei, este familiar cu oamenii care lucrează în ea, îi știe bine pe Scott și pe Abbie și relațiile dintre cei doi, de la momentul în care antrepenorul o angajează pe tânăra și frumoasa artista cu scopul de a deveni ‘expert în creativitate’ până la căsătoria acestora, nașterea unui copil și evenimentele care au urmat, multe dintre ele dramatice. De-a lungul întregii cărți cititorii se întreabă cine sunt cei doi naratori și dezvăluirea identității acestora devine o parte din enigma care este rezolvata în final.
Personajul lui Tim Scott pornește de la figurile cunoscute celor care cunosc viața din firmele cu baza în Silicon Valley, creatoare și produse în același timp ale culturii corporatiste dominante acolo:
‘Era un vizionar, un copil-minune, motivul principal pentru care fiecare dintre noi lucra la acea companie. Ce era Gates pentru computerele personale, Jobs pentru smartphone-uri sau Musk pentru mașinile electrice, Tim Scott era pentru inteligența artificială, sau avea să fie foarte curând. Îl idolatrizam, ne temeam de el, dar chiar și cei care nu puteau ține pasul și trebuiau concediați îl respectau. Și au fost mulți ca aceștia din urmă. Scott Robotics nu era doar o afacere. Era o misiune, un blitzkrieg al inovației pe piață, un război pentru a modela viitorul umanității …’ (pag. 22)
Tim își va expune mai tărziu în carte credo-ul său despre o lume ale cărei probleme multiple de la cele alimentare, energetice și climatice la scara planetară până la îngrijirea unei populației vârstnice din ce în ce mai numeroase la scara personală vor fi rezolvate de roboții autonomi dotați cu inteligență artificială, posibilități nelimitate de auto-învățare, și compasiune emoțională.
‘Viziunea mea este o societate în care boții autonomi, inteligenți sunt la fel de banali precum computerele acum. Gândește-te cât de diferită ar putea fi lumea noastră. O lume în care bolile, foametea, producția, proiectarea – toate sunt rezolvate datorita inteligenței artificiale. Asta-i revoluția pe care o dorim. Shopbotii ne vor duce la următorul nivel, atâta tot. Și știi ceva? Asta nu-i o alegere binară intre idealism și realism, fiindcă, pentru unii dintre noi, idealismul nu este altceva decât realism cu bătaie lungă. Chestia asta trebuie să se întâmple! Iar tu trebuie să te întrebi daca vrei să faci parte din această schimbare. Sau vrei să stai la mantinelă și să critici ce se întâmplă pe teren?’ (pag.160-161)
Natura relațiilor dintre Tim și Abbie este axul principal emoțional al cărții, în jurul căruia este construită povestea. Romanul are ca motto un citat din ‘Metamorfozele’ lui Ovidiu care se referă la mitul lui Pygmalion. Spre deosebire de personajul din mitologie, Abbie pare a fi creată din start pentru a consola și pentru a fi iubită. La fel ca în mit, conștiința autonomă a femeii va purta povestea spre întâmplări diferite de intențiile bărbatului creator.
‘Abbie, tu ai fost întotdeauna unică. De neinlocuit. O soție perfectă. O mamă perfectă. Iubirea vieții mele. Toată lumea spune asta, nu-i așa? Dar pentru mine așa și e. După ce te-am pierdut, o mulțime de oameni mi-au zis să trec peste asta, să-mi găsesc pe altcineva cu care să-mi petrec restul vieții. Însă eu am știut că așa ceva nu era posibil. A fost bine? Nu știu. Dar a trebuit să încerc. Și simplul fapt că vorbesc cu tine acum, de câteva minute, că te văd aici, în casa noastră, că te aud, face să merite din plin efortul pe care l-am depus în toți anii ăștia. Te iubesc, Abs. Te voi iubi mereu. Pentru totdeauna, așa cum ne-am promis unul altuia în ziua nunții noastre.’ (pag. 30)
Pe măsură ce povestea avansează apar, desigur, complicațiile. O parte dintre ele aparțin trecutului. Abbie dispăruse cu cinci ani în urmă, într-o noapte de furtună, poate într-un accident de surfing. Pentru o vreme Tim fusese bănuit că și-ar fi asasinat soția. Fusese disculpat, dar un polițist încăpățânat continuă ancheta, mai ales că cadavrul lui Abbie nu fusese descoperit niciodată. Poate că ea de fapt mai trăiește? Alte complicații apar în prezentul narațiunii, în momentul în care crearea cobotului devine subiect de dispute și relatări de senzație ale presei și televiziunilor. Este omenirea pregătită pentru coexistența cu roboți inteligenți, dotați în plus cu sentimente, eficienți și perfecți, poate chiar prea perfecți?
‘… în esență, e o chestiune de acceptare. Oamenii nu vor ca roboții lor să aibă sentimente. Pentru că, daca mașinăriile ar simți la fel ca oamenii, în curând o inimă sensibilă va decide că trebuie să le tratăm ca oameni. Iar atunci, întregul argument economic în favoarea inteligenței artificiale dispare. În loc să fie servitori mecanici care ne lucrează câmpurile și trudesc în fabricile noastre, brusc, roboții nu mai pot fi diferențiați de oameni. Dar să faci oameni e ieftin, nu? Să-i folosești e scump. Cu inteligența artificială ar trebui să fie invers. Daca începem să le acordam roboților aceleași drepturi, aceeași considerație, poate chiar același salariu, atunci unde-i viabilitatea?’ (pag. 197)
J.P. Delaney intră, prin intermediul ficțiunii, în câmpul de probleme al unei dezbateri aprinse între filosofii științei despre limitele și limitările care poate ar trebui impuse inteligenței artificiale pentru ca aceasta să nu puna sub semnul întrebării însuși viitorul speciei umane. Unii dintre ei consideră că deja pragul transuman este pe cale de a fi trecut și că momentul în care capacitățile mașinilor gânditoare le vor depăși pe cele ale umanității în ansamblu, nu numai în domeniile logicii, matematicii sau acumulării de informații dar și în cel al sensibilității umane și sociale este foarte aproape, în anii sau deceniile imediat următoare. Din punct de vedere tehnologic tot ceea ce este descris în carte este perfect realizabil, dacă nu a fost deja realizat sunt cunoscute tehnologiile care vor permite aplicarea în anii viitori. În interviurile sale J.P. Delaney a refuzat eticheta de tehno-thriller pentru această carte a sa, argumentând că detaliile tehnice nu au fost în centrul atenției, deși s-a străduit să le construiască veridic pe cât se poate. În realitate a scris, în opinia mea, un techno-thriller de cea mai bună calitate, și mai mult decât atât.
‘Soția perfecta’ abordează în mod critic aspecte legate de cultura corporatistă a Americii, de misoginismul care domina relațiile de muncă, atingând și depășind pragul hărțuirii sexuale, de cultul inovației și al inovatorilor care pune în umbră relațiile umane. Există, în plus, o foarte importantă temă secundară a romanului care merită să fie menționată. Tim și Abbie, eroii cărții, au un băiețel, Danny, care suferă de autism sau sindrom mental degenerativ. Din postfața cărții aflăm că scriitorul însuși se confruntă în viața sa cu o astfel de situație cu unul dintre băieții sai, așa încât nu este surprinzător faptul că tema este abordată cu competență și sensibilitate. Personajul lui Danny este excelent construit și cucerește inimile cititorilor, și în același timp este exprimată o poziție fermă și critică nu numai despre atitudinea societății fata de părinții și copiii care se confruntă cu aceste probleme, dar și în legătură cu unele dintre terapiile utilizate în confruntarea cu autismul și cu instituțiile care le promovează.
Sunt nevoit să scriu câteva cuvinte critice legate de aspectele tehnice ale tipăririi și difuzării acestei cărți. Exemplarul care a ajuns la mine avea o problemă de tipar sau legătorie inadmisibilă care nu ar fi trebuit să permită cărții respective să ajungă la cititori – paginile 289-320 lipsesc cu desăvârșire, în timp ce paginile 321-352 sunt tipărite de doua ori. Este foarte greu de urmărit o asemenea carte când lipsesc 32 de pagini de text, mai ales când este vorba despre o intrigă complexă (și interesantă) în care fiecare detaliu contează. Am fost nevoit să cumpăr de pe Amazon versiunea electronică originala, pentru a citi paginile lipsă. Cel puțin am avut ocazia să compar originalul cu traducerea, și să apreciez munca excelentă a traductoarei Manuela Bulat.
Recomand lectura romanului lui J.P.Delaney. Veți găsi în el o intrigă thriller interesantă, o poveste romantică originală și o abordare inteligentă a unui set de probleme care treptat, trec din domeniul literaturii de anticipație în cel al evenimentelor curente ale actualității. Mai important decât toate, ‘Soția perfectă’ este o carte foarte bine scrisa, care captează atenția cititorilor de la prima până la ultima sa pagină.